sâmbătă, noiembrie 27

Musca

                Eu știam că insectele îngheață când vine iarna şi reapar ca prin miracol spre primăvară, motiv pentru care iarna nu prea cheltuiesc bani pentru substanțe chimice împotriva insectelor, iarna mă înarmez numai cu șlapi – pentru eventuali gândaci.
                Acestea ziind fise, stăteam eu într-o seară tolănit în pat şi mă uitam la un film… practic așteptam să se facă ora 23 ca să mă pot culca liniștit, deoarece mi-e frica să nu mă trezesc a doua zi cu talonul de pensie în buzunar dacă mă culc înainte de 23. Nu contează cât de mult muncesc, important e să mă culc după 23.
                Atenția mea era direcționată spre ecran, doar că mi s-a părut că văd ceva mișcându-se pe tavan… aşa… cu coada ochiului. Inițial nu i-am dat atenție, pentru că eram sigur că nu are cum să fie vreo insectă, fiind convins că sunt toate înghețate. Dar când am ridicat privirea… o muscă… mare… se plimba pe tavan… se plimba doar, era cam bătrână ca să mai zboare. Cum sunt un perfecționist din fire, nu am putut tolera aşa ceva, m-am ridicat – conștient fiind că nu am nici un fel de insecticid – am luat matură, sperând să o pot strivi pe tavan. Am măturat eu un pic tavanul, scuturând praful din matură prin cameră, după care doamna insectă a binevoit să coboare pe un perete… din păcate pentru dânsa în raza şlapului meu. Chiar şi aşa, pe lângă norocul pe care l-a avut prin faptul că a apucat aproape l-a apucat pe Moș Nicolae în viață, musca norocoasă nici nu s-a putut bucura de şlapul meu, pentru că nu aveam șosete în picioare şi ar fi însemnat să ţopăi într-un picior după ea… lucru inacceptabil pentru un pensionar om obosit ca mine. Am căutat repede altă armă… şi am găsit-o în persoana unui ziar. L-am făcut sul imediat , dar fiindcă era în format A4, l-am înfășurat până a devenit foarte subțire… deci aveam o armă foarte subțire cu care trebuia să nimeresc o muscă.
                Am aplicat eu două lovituri în perete de cred că sigur l-am deranjat pe vecinul meu – zic sigur pentru că în noaptea următoare ăsta a dat petrecere ca să se răzbune pe mine… şi nu m-a chemat – dar musca n-am strivit-o. Cum era şi ea foarte buimăcită, nu a apucat să își ia zborul ca să își găsească salvarea… pur şi simplu țopăia dintr-o parte în alta… până a ajuns pe aplica de pe peretele camerei mele. Ia să-mi spui tu mine, de ce crezi că asta m-a oprit pe mine… e o simplă aplică, foarte veche, care stă pe un perete. De ce ar fi trebuit să mă împiedice pe mine acest lucru sa vânez musca?!?
ZDRANG! O lovitură puternică şi de data asta la țintă. Mă rog… aproximativ la țintă… musca nu ştiu sigur dacă am omorât-o, dar aplica sigur am spart-o.

4 comentarii:

Ovidiu spunea...

Pentru un cercetator cu inalte studii... in curs, uneori o faci chiar lata :))

armin spunea...

hahahaha... mulțumesc Ovidiu! urmez deviza: we will never survive unless we get a little crazy

doaroDIANA spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
armin spunea...

eu mi-am pus mâinile în cap prima oara... apoi am râs pe săturate... iar acum caut ceva unelte ca să o pot înlocui...

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori