marți, noiembrie 23

Cele 12 puncte - 1

                Mi s-a semi-luat o piatră de pe inimă aşa că mă întorc la (să zicem) prima dragoste: (plictisitoarea) istorie.
                Dacă aş pune întrebarea: „Care a fost punctul de cotitură în WW2?” Probabil aş primi răspunsuri 50-50: Bătălia pentru Anglia şi Operațiunea Barbarossa. Aproximativ ele sunt, dar eu am să-ţi povestesc despre cele 12 punctulețe mai mici fără de care cele două eșecuri ale nemților nu ar fi fost posibile:

Bătălia de la Haga
                A fost un atac al parașutiștilor asupra orașului olandez al cărui scop principal era să determine guvernul Olandei să semneze capitularea. Ținta germanilor au fost aeroporturile din jurul orașului, considerate a fi puncte-cheie. Blitzkrieg-ul nemțesc a dat roade, aeroporturile au fost cucerite, dar olandezii au reușit să păstreze controlul asupra orașului în ciuda atacurilor. Apoi au lansat o contraofensivă cauzând mari pierderi inamicului care pe lângă viețile omenești a pierdut şi aproximativ 125 de avioane de transport – distruse, avariate sau capturate.
                Această pierdere a complicat logistica pentru invazia Angliei, devenind mai târziu una din principalele piedici în calea succesului nazist asupra Europei. Cea mai celebră victimă a acestei probleme a fost Friedrich Paulus care a capitulat împreună cu Armata a 6-a la Stalingrad.

Operațiunea Iskra
                A fost o mică ofensivă a rușilor care au încercat să spargă asediul orașului Leningrad. În timpul asediului toate căile de comunicație au fost întrerupte, dar folosindu-se de temperaturile scăzute înregistrate în acea iarnă, rușii au reușit să transporte provizii pe gheaţa lacului Ladoga. Aceasta rută a primit numele de „Drumul vieții” deoarece a reușit să-i ţină în viaţă pe locuitorii orașului ce nu au apucat să se adăpostească din calea nemților. Faptul că locuitorii şi forțele armate din oraș nu s-au predat i-a întărâtat pe germani care au menținut asediul permițând Armatei Roșii să se regrupeze şi să atace decisiv izgonind cotropitorii.

Asediul din Lille
                După ce a luptat (cu vitejie) armata franceză a fost învinsă (!!!) şi a bătut în retragere spre Dunkirk, în nordul Franței, aproape de Anglia. Germanii au asediat pozițiile ocupate de efectivele decimate ale francezilor şi belgienilor, dar un ordin al lui Hitler a oprit ofensiva nemților pentru trei zile, oferind o fereastră prin care englezii au salvat aproximativ 250.000 de soldați. Fără acești soldați Anglia ar fi fost cu adevărat fără apărare în faţa lui Hitler şi deși echipamentele militare au fost pierdute sau abandonate, ele au putut fi înlocuite de cele ale americanilor, împrumutate englezilor. Astfel, Anglia a reușit să reziste unei eventuale invazii, nefiind nevoie să recruteze şi să antreneze o nouă armată.

Operațiunea Dragoon
                Aşa a fost denumită sora Operației Overlord – invazia Normandiei. A reprezentat debarcarea forțelor aliate în sudul Franței şi pentru ca Operațiunea Overlord a distras atenția invadatorilor, la care s-au adăugat tactici de diversiune, aliații au întâmpinat foarte puţină rezistenţă.
                În luna Septembrie a anului 1944 cele două forţe de invazie s-au întâlnit demarându-se astfel înaintarea spre Berlin.

Bătălia de la Scheldt
                Aliații capturaseră Antwerp-ul, dar totuși portul nu putea fi încă folosit, deoarece estuarul Scheldt era încă în mâinile germanilor. Prima Armată Canadiană a fost însărcinată cu alungarea nemților din estuar.
                Luptele au durat aproximativ o lună deoarece nemții își fortificaseră foarte bine pozițiile şi aveau controlul asupra mai multor puncte strategice. Nemții nu s-au predat şi nu s-au retras având ordine directe de la Hitler în acest sens, deoarece acesta vedea Antwerp-ul drept cel mai important punct în Bătălia Belgiei.

Bătălia pentru Creta
                Deși s-a încheiat cu victoria germanilor, a fost considerata un eșec al forțelor naziste. Aceasta a început cu un asalt al parașutiștilor având că scop capturarea aeroporturilor de pe insulă, pentru ca apoi avioanele de transport să poată aduce întăriri în insulă.
                Forțele aliate au primit ajutor din partea localnicilor, dar din cauza lipsei de comunicare între comandanții forțelor aliate prezente în insulă (Noua Zeelandă, Australia, Grecia şi Anglia) aeroportul principal a fost capturat, după care forțele aliate au fost depășite tehnic şi numeric.
                Totuși, Luftwaffe a pierdut aproximativ 370 de avioane în aceasta acțiune militară, lucru ce a afectat grav invazia Rusiei.

2 comentarii:

Ovidiu spunea...

hai, ma lasi... istoria e plictisitoare, vino si u cu ceva mai... de viata:))

armin spunea...

fiecare cu pasiunile lui...

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori