duminică, octombrie 3

Puncte-puncte


                În primul rând: „Doaamnnneeee… chiar am publicat-o” După care vine altă chestie… altă revelație: „eu sunt un blogger tăcut!” Cum am realizat eu asta?? Păi mă aflam eu azi în repriza obișnuită de blogging, am intrat pe blogurile de la favorite, am clickat spre altele din blogroll-uri, am citit una-alta, articole inspirate, articole plictisitoare, întâmplări amuzante, întâmplări cu potențial dar povestite prost şi bineînțeles o groază de „dragă jurnalule” – iar asta e momentul în care eu arăt cu degetul pentru că eu nu am făcut-o niciodată… nooooo… îmi poți vedea arătătorul îndreptat?
                După care, am realizat că eu nu comentez niciodată nimic. Deși e foarte ușor să o fac, mi-am şi dresat navigatorul să îmi completeze singur datele necesare, iar eu nu trebuie decât să îmi aștern părerea şi să apăs pe „send”. Dar totuși nu o fac. De multe ori mi s-a întâmplat să scriu comentariul după care în loc de „send” apăs pe x-ul de sus şi închid fereastra. Bine, am mai comentat eu şi pe blogurile „ălor mari”, dar nu m-a băgat nimeni în seamă, deși nu am vorbit prostii – pe cuvânt – dar cel mai des comentez pe blogurile descoperite bloguind dintr-o parte în alta. Nu o fac prea des şi mă aștept ca atunci când o fac să mi se răspundă, iar dacă asta nu se întâmpla a doua oară nu mai dau cu subsemnatul pe acolo. Adică, pana mea, eu răspund tuturor, tu de ce nu mi-ai răspunde? Uatevăr, or fi motive, deși eu încă nu le vad.

                Astfel, salut, eu sunt armin, blogger tăcut. Citesc, zâmbesc, mustăcesc, contemplez după care merg mai departe. Mă găsești mai des în statisticile vizitatorilor decât în comentarii.
Iar tu ești…?


Scored, două dintr-o lovitură: „post – de vorbă cu cititorii mei” plus că am distras atenția de la prostia aialaltă. GG eu, țin sus munca bună!

8 comentarii:

rainychocoffee spunea...

nu e neaparat nevoie sa lasi un comment pentru fiecare din postarile citite, dar daca iti place ceva foarte mult, sau e o discutie.. nu ar strica sa iti scrii parerile

armin spunea...

corect... dar eu evit să ma bag in seamă...

rainychocoffee spunea...

sincer, e mai bine asa, decat cum sunt unii(majoritatea) care ori injura ori vbeasc aiurea.
ca aici: http://rainychocoffee.wordpress.com/2010/09/04/217/

wordswhisperer spunea...

eu sunt blonda aiurita care in fiecare saptamana are parte de cate o belea, care nu stie sa faca lucrurile cu masura, care uita de limite si care te citeste ori de cate ori publici ceva, fara sa comenteze prea des.

armin spunea...

știu că asta are să sune extrem de ciudat... dar nu ma pot abține:

buuuuuuuuunăăăăăă Petroneeellaaaaa!!!

sora_de_razboi spunea...

Sint cineva care tocmai isi schimba blogul. Dar asta n-are legatura cu faptul ca ma aflu acum aici. Pur si simplu am terminat cele mai importante lucruri de facut pe ziua de azi la munca si am vrut sa citesc ceva, asa ca am dat scroll prin linkurile de la favourites.

Chestia cu bagatul in seama mi se pare usor... exagerata. Stii de ce? Daca unii vor sa comunice, daca vor sa spuna un lucru-doua care le-au venit in minte in timp ce citeau un blog, asta n-are nimic de a face cu bagatul in seama. "Bagatul in seama" e o chestiune nu tocmai frumoasa, e nevoia de a te simti remarcat, de a te viri cu forta pe gitul altora, deci... inseamna ca toti oamenii care spun ceva sub textele altora fac acest lucru urit?
Think about it. ;)

armin spunea...

asta e un punct de vedere interesant... adevarul este ca viziunea mea asupra subiectului in cauza e un pic stramba... dar o sa o indrept eu

wordswhisperer spunea...

Bunaaaaa Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaarmiiiiiiiiiiiiiiiiiin!!!!

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori