duminică, septembrie 26

Ziua în care am avut noroc


                Dacă ar fi să ne luam după cărțile de istorie, am putea spune că în 1962 ne-a trecut glonțul pe la ureche… sau mai bine zis racheta nucleară. Pe atunci Războiul Rece era în toi, americanii şi rușii își scoteau pe rând rachetele la plimbare şi se făleau şi se amenințau unii pe ceilalți. În mare – din ceea ce știm – atunci au fost doar tensiuni politice, președinții se certau între ei în vreme ce generalii transpirau cu degetul pe buton. Atunci tensiunile politice s-au aplanat şi am putea spune că am scăpat… doar că…
                26 septembrie 1983, puțin după miezul nopții, Locotenent Colonelul Stanislav Petrov era în post în faţa radarelor „anti-rachetă” ale Moscovei, atunci alarma s-a declanșat. Petrov își amintea:
„Imediat ce s-a declanșat alarma, m-am ridicat din scaunul meu şi am mers să verific. Radarul arăta o singură rachetă sosind dinspre SUA. Toți subordonații erau confuzi, am început să dau ordine ca să evit panica. Eram perfect conștient că următoarea mea decizie va fi extrem de importantă.”
                Petrov a reușit să își convingă superiorii că respectiva alarmă era doar o eroare a sistemelor militare, nu o amenințare adevărată. A închis telefonul şi s-a întors la post. Imediat după alarma s-a declanșat din nou:
„A doua oara când s-a declanșat alarma, pe ecran a apărut comanda START cu litere roșii… fuseseră detectate patru rachete. Am înlemnit. Toți subordonații îmi așteptau ordinele dar eu nu puteam reacționa. Fotoliul meu care până atunci fusese unul foarte confortabil acum parcă se transformase într-un cuptor încins. Aş fi putut da ordinul de atac, dar totuși ceva nu se lega, un eventual atac al americanilor ar fi vizat direct posibilitățile noastre de răspuns, în vreme ce respectivele obiecte se îndreptau spre alte puncte fără valoare strategică.”
                Petrov a încălcat protocolul şi legile militare şi nu şi-a anunțat superiorii. A decis să aștepte pentru a vedea dacă respectiva alarmă era adevărată sau falsa.
„Mi-am riscat cariera… poate chiar şi viața neanunțându-mi superiorii. Soldații se uitau nedumeriți la mine, dar au interes așteptarea. Am riscat şi am avut dreptate, s-a dovedit a fi o alarmă falsă. Dacă dădeam ordinul de atac, cu siguranță lumea ar fi fost diferita azi.”
                Incidentul a rămas neraportat până ce Petrov a trecut în rezervă.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori