joi, septembrie 2

Ză parti gai


               Fiecare grup trebuie să aibă în componenţă un personaj care e pregătit mereu de petrecere, care are toate cele necesare pentru o petrecere adevărată, care e dispus… unul care poate. Pentru noi, acel „cineva” este Futre. Porecla lui nu este nici pe departe ciudată, doar că, în momentul în care i-a fost atribuită, celelalte porecle erau deja ocupate, iar el a rămas cu asta. Indiferent ce ar spune lumea rea, EU i-am dat porecla asta şi din ziua respectivă aşa i-a rămas numele.
                Eu am mai vorbit despre Futre în câteva articole, dar pe scurt: Futre se crede un negru din Bronx – dar stă într-o zonă rezidențială a orașului, se deplasează cu un scuter – dar se crede motociclist, iar când fumează se crede dealer… aaa… mătușa lui e călugăriţă. Şi tu o să zici acum: „pfoai, ce praf e Futre ăsta, de aia i se şi zice aşa!” După care eu am să îți dau ban… de fapt tot Futre are să îți dea ban, pentru că eu nu știu cum, dar în schimb am să mă întind prin monitor şi am să îți aplic o corecție. Şi știi de ce? Pentru că dacă nu exista Futre, Bill şi cu ăla de la apple ar fi fost simpli muritori de foame. Apropo, are cineva nevoie de un satelit de telecomunicații? Sau unul militar? Futre poate să facă rost, îl deturnează şi ţi-l trântește în faţa casei… i-am cerut unul pentru necurat… a zis că nu poate face nimic pentru mine pentru că el e dinamovist, drept pentru care e fan înfocat al necuratului… uatevă…

                Deci, Futre era responsabilul cu petrecerile, când era ceva… petreceam la Futre, nu conta exact motivul. Țin minte că o dată a fost o petrecere pe 14 septembrie, iar la miezul nopții un copil nerăbdător a pus numărătoarea inversă pe calculator… nu mai putea aștepta începerea scolii. Din multiplele petreceri ce s-au consumat la el, unele au intrat în legendă… hai să îți povestesc:

Vreau să dorm
                Petreceam… la greu… şi pe la miezul nopții, sau un pic după… oricum nu mai contează, Meri mi s-a agățat de gât spunându-mi… de fapt mi-a țipat în ureche, deși dacă o întreabă cineva o să zică ferm convinsă că mi-a șoptit suav:
-brrr….bllll…
-Poftim?!? Nu aud nimic Meri, vorbește mai tare! exact în acel moment a schimbat cineva melodia…
-Mi-e somn!!! Ajuta-mă să găsesc un pat să mă culc!!!
                Mi-a fost teamă să o refuz… la cum zbierase la mine… şi la ce sunete scoteau cei din jur, un „u” lungit până unde se agaţă harta-n cui şi înapoi… oricum eram luat, deci am cărat-o pe Meri până în ultima cameră.
                Când am intrat acolo… camera plina cu icoane… mă uit un pic la Meri (ea e musulmană), Meri la mine… eu la ea… ea la mine:
-Da, nu-i nimic, dacă mă trăsnește al meu, îl trage al vostru de urechi după…
                Am trântit-o în pat, i-am adus un lighean… just în case… după care Meri mi-a cerut ceva de băut. Am ieșit din cameră, am mers până în bucătărie, am luat o sticla de suc din frigider şi m-am întors cu ea la Meri:
-Mulţumesc! Auzi, cât e ceasul?
-1.45
-Pfffoaai… ce mult am dormit!!!

A doua ușă pe stânga… ferește capul
                Futre stă la casă… într-o mansardă… şi dintre toate camerele lui, fix ușa de la baie are doar 1.20. Restul ușilor au o înălțime rezonabilă, doar aia de la baie nu.
                Altă petrecere, aproximativ aceeași invitați. Ne-am cinstit noi până când Leevs a ținut morțiș să discute ceva cu gâștele la baie. A intrat sigur pe el, fără să dea nimic de bănuit şi după câteva minute când am deschis ușa să văd dacă mai trăiește, ăsta eșuase pe mașina de spălat şi atârna cu capul deasupra toaletei… pictase jumătate de baie.
                Eu am încercat să vorbesc cu el, să văd ce a păţit, dar nu reușea să mai scoată decât sunete monosilabice. Am reușit totuși să îl conving să se urce în cadă… e mai ușor de spălat aia. Dau să ies, plec capul şi când îl ridic dau cu ochii de Futre:
-Mersi frate, nu era destul că mi-a murdărit jumătate de baie, l-ai mai urcat şi în cadă!
-Frate, e spre binele tău, oricum de pe mașina de spălat era greu să țintească direct în toaletă…
A urmat o lungă discuție în care Futre mi-a demonstrat că fizic e imposibil să ratezi odată ce te-ai prăvălit pe mașina de spălat, sugerându-mi că el a pus-o acolo în mod special, dar discuția asta… nu mi-o mai amintesc aşa de bine. Cert este că am plecat şi l-am lăsat pe Leevs în cadă.
                După ce a terminat de povestit cu gâștele, Leevs s-a ridicat… singur, s-a spălat şi a dat să iasă afară…
ZDRANG!!!
                Când am ajuns eu şi Futre la faţa locului, lumea era deja adunată în jurul lui Leevs, exact cum s-ar strânge dacă ar fi vreun accident în piața orașului. Toți se uitau la el, dădeau din cap şi parcă ar fi vrut să spună: „A uitat să lase capul jos… săracul…”

                Mă uit la Leevs… avea capul cât CapMare – un căpcăun, fost coleg de liceu – fruntea roșie. Tratamentul clasic pentru verificarea semnelor vitale: două pahare cu apă pe faţă, trei palme – una retur… de la Leevs, cu dragoste şi cu multa forță, dar prea puţină direcție. Ne-am liniștit, totul era în regulă. Mai târziu ne-am convins de capacitatea lui Leevs de a încasa lovituri puternice fără pagube însemnate. (click? de curiozitate)
                L-am ridicat, l-am cărat până într-una din camerele lui Futre şi l-am trântit acolo, cu un lighean la îndemână – asta era tehnica „default” utilizată la petrecerile de la Futre, şi slavă cerului că are destule camere, pentru că la fiecare petrecere existau câțiva viteji… imaginează-ți cum ar fi fost să fi avută ăsta doar trei camere… Brrrr!!


                Futre mi-a cerut de mult să scriu ceva despre el… şi sper să nu citească treaz… ca să-i placă mai mult… sau măcar să nu-şi amintească dacă nu-i place…
                Apropo, Futre Rulează! Abia aștept următoarea băută şi jucată-n picioare!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori