luni, septembrie 6

Am fost dependent… am scăpat


     Salut, mă numesc Dragoș… şi am fost dependent…
-Buuuuunnăăă Draaaaaggoooşş !

    O necunoscută mi-a oferit pentru prima oară… eu nu știam despre ce e vorba, chiar dacă mai auzisem vorbindu-se, nu știam exact ce înseamnă sau ce ar fi putut să-mi facă…
     Ea era un pic mai „încercată” decât eram eu, era în faza în care atrăgea noi „clienți” pentru a obține avantaje…
   După ce am încercat prima oară… mi-am zis: „Oare la ce folosește?? Efectiv nu-i văd rostul!”, dar… asta spun toți la început. După câteva zile aveam gândurile împărțite în două, jumătate spre chestiile ce mi-ar fi stat pe cap în mod normal şi cealaltă jumătate spre drog.
   Cum eram nou-venit, nu prea cunoșteam riscurile… am început să le încerc pe toate… sincer, după prima doză, nu prea mai vedeam rostul următoarelor două sau trei… dar totuși simțeam nevoia să le încerc… şi le încercam… cantități mici, dar foarte des.
      Nu a trecut foarte mult timp până am suferit prima criză… a fost groaznic, nu puteam să pun geană pe geană, gândurile îmi zburau într-o singură direcție, aş fi vrut să robotesc prin casă toată noaptea, poate-poate mă liniștesc. În mod normal ar fi trebuit să îmi bag mințile în cap şi să încetez… dar eu am ales să renunț la chestiile încercate pe lângă prostia principală… am renunțat la toate, am rămas doar cu ceea ce încercasem prima oara. Mare prostie.
  Eram în universul meu roz… sau mai bine albastru… şi îmi dezvoltam dependenţa necontrolat. Nici nu mi-am dat seama când a devenit gigantică, devenise asemenea unei tumori pe care o ignori timp îndelungat, refuzi să mergi la medic ca să o taie din tine, iar atunci când hotărăști în final să mergi, trebuie să te taie pe tine din tumoare, nu invers.
   Cum strânsesem destulă experiență în branșa, am urcat în ierarhie, am început să fiu premiat… cu mai mult drog, evident… şi în final am ajuns la dreapta sefului… pe care l-am eliminat cu sânge rece şi i-am luat locul. Am creat o mică diversiune, am avut noroc, mica diversiune a tras după ea una mai mare şi a căzut capul sefului cel mare, iar eu i l-am înlocuit.
     Trebuie să recunosc că atunci m-am simțit ca fiind pe vârful unui munte… dar în realitate, eram pe buza prăpastiei.
     Curând zilele însorite s-au terminat, s-au adunat norii şi a început să plouă… eu am ținut piept până la un anumit moment dat… când mi-a cedat placa de bază. Trebuie să recunosc că eram cât se poate de disperat, nu prea știam ce să fac. Am fost nevoit să îmi numesc un înlocuitor temporar. Aveam lângă mine candidatul perfect, nu avea prea multa experiență, dar era tânăr, cu potențial şi foarte loial. El s-a ocupat de „afacere” timp de o săptămână.
     Atunci am realizat eu cât de bine e fără… consumasem o doză aşa de mare, încât criza finală a fost groaznică, iar după ce s-a domolit un pic, am început să văd iar soarele pe cer, pe viu, nu doar în poze. Atunci am pus piciorul în prag şi am spus: GATA!! AJUNGE!!
     Din păcate, spre rușinea mea, nu am avut curajul să-mi anunț locțiitorul că mă retrag, era prea tânăr şi necopt ca să suporte un asemenea şoc, însă nu l-am lăsat singur, am găsit un înlocuitor pe măsură, i-am predat o scurtă lecție despre cum poate păcăli lumea, i-am predat costumul, pălăria şi bastonul… iar eu… eu… am revenit în lumea reală.
-Salut, numele meu e Dragoş şi cândva eram în Top 10 pe triburile.ro!
-Ascultă-mi sfatul, nu încerca drogul jocurilor online… e prea puternic.


Faze… celebre… din vremea dependenţei

-Frate, am cea mai mare armată din trib!
-Frate… noi avem iubite…
-Şi la ce vă folosesc astea?? Puteți ataca pe cineva cu ele?? Sunteți praf!! N-aveți viață!

-Bă, ia spune-mi, vii deseară pe la mine să jucam cărţi?
-Pe la ce oră?
-Cam pe la 20.00…
-Nu pot să stau decât până pe la 22.00, că la 22.37 trebuie să pornesc ofensiva împotriva dușmanilor!
-… GET A LIFE !!!

-Aah, te-am călcat… scuză-mă! Numele meu e Oana, vrei să mergem la o cafea ca să mă revanșez?
-Îmi pare rău, nu pot, trebuie să apar granița tribului!
-… (în gândul ei) ok, cred că trebuie să îmi pun implanturi… mari…

6 comentarii:

Cristina spunea...

Triburili! (asa, cu 'i' la sfarsit, suna mai bine cu accent moldovenesc :)) )

Eu nu joc, dar cunosc pe cineva pasionat. De la acel cineva am aflat si eu o faza tragico-comica: iubita unui jucator l-a parasit. Pur si simplu a plecat cu bagajele, dupa ce stateau de ceva timp impreuna. Nu-i mai dadea atentie... E de ras? E de plans? Fiecare cum crede...

Si sa nu uitam de mania WoW si 'cauntăr' :))

armin spunea...

asta da... e de ras... si dupa ce a plecat fata, banuiesc ca ala a continuat sa se joace, nu??

Lacrimi sterse spunea...

Teribil :))

armin spunea...

multumesc!

Cristina spunea...

Nu doar ca a continuat, dar postand aceasta intamplare, i s-a dat chiar un sfat cum s-o 'recucereasca'. Degeaba... tipa plecase la mare cu noul boyfriend :))

Balaur spunea...

Mdea...am avut si eu o perioada intre 2005 si 2007 cand bagam Travian la greu...am trecut la triburile prin 2008 pana in 2009...am avut viata grea...ma trezeam la 3 dimineata sa apar alianta, sa calculez atacuri si aparari pentru totzi membrii aliantei...la serviciu bagam la greu...acasa certuri cu logodnica...pana cand am scapat de ea...da...de logodnica...dar si de dependenta...urata mania asta...acum de abia daca mai deschid pc-ul ca sa-mi verific mailurile de la armin si sa mai postez pe vre-un blog de vreo 2-3 ori pe an, incluzand ocazia de fatza...seful meu are 30 si ceva de ani si baga triburile la greu...colegii mei baga travian la greu...ce bine ca sunt server admin si o sa le blochez in curand site-urile de jocuri si facebook-ul...Get A LIFE!

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori