miercuri, iulie 28

Mistere dezlegate: 2

2, pentru că este al doilea episod, dar şi pentru că am reușit să dezleg două mistere:
Metrosexual = Femeie cu puţulică
                Merg eu la mare cu mulți prieteni, printre care şi Alina (posesoarea primului meu autograf). Cu ea nu mai organizasem o ieşeală de mult timp, astfel că nu mai luasem contact cu grupul ei de cunoscuți. Am avut acum această ocazie. Şi se făcea că eram noi la mare… şi ne-am dus să mâncam ceva, eu Futre şi Alina-Maria (care e alta Alină, un fel de altă Mărie, dar cu aceeași pălărie, înțelegi?). Am mâncat, am glumit, am verificat mailuri, am intrat pe facebook şi youtube, am plătit şi am plecat – adică am făcut exact chestiile ce se fac în mod normal atunci când mergi să mănânci.
                Când să ieșim, Alina-Maria e acostată în mod brutal de doi pulărăi… eu cu Futre ne-am montat ochelarii de soare pe nas, cască în ureche şi am luat poziția standard „SPP”. Ne uităm lung la ei… Disco Stu şi Sideshow Bob. Tu știi cum e pe blogul meu, mai râdem, mai glumim… dar acum pe corectelea, erau fix ăia doi. Ne-am prins că ei se cunosc şi am rămas în rând cu ei, poate ne împrietenim şi ne dăm toți cu banana, dar am constatat cu stupoare că ei nu ne vroiau acolo, au rămas deliberat în urmă, astfel noi ne-am retras din bisericuță.
                Ne-au însoțit până la locul unde ne întinsesem noi preşurile pe plajă şi abia acolo am apucat să facem cunoștință unii cu ceilalți, Alina ne-a făcut cunoștință (nu Alina-Maria, da?). Disco Stu a fost băiețel, a dat mâna cu noi şi s-a şi prezentat, dar Sideshow Bob nici măcar cu s-a sinchisit. Exact comportamentul femeilor prea pline de ele, alea care se uită dimineața în oglindă şi exclama: „hey… sexy!” exact alea sunt cele care nu dau doi bănuți obosiți pe oricine, sunt prea mândre ca să întoarcă ele capul după cineva, trebuie ca cineva să întoarcă capul după ele. Ei fix aşa era Sideshow Bob, nici măcar nu a schițat vreun gest, o mică mișcare a mâinii care să denote o mică intenție de a se prezenta.
-Bă ești nebun? Ăla nici nu a dat noroc cu mine! i-am zis eu lui Futre
-Stai frate liniștit, pe mine nici nu cred că m-a văzut! De fapt, dacă nu a dat mâna cu tine, cred că nici pe tine nu te-a văzut! mi-a răspuns Futre
-Cred că e din cauza ochelarilor de soare… îi îngustează câmpul de vedere.
-Cred că e din cauză că nu ţi-ai făcut manichiura şi pedichiura, cu unghiile alea nici eu nu te-aş băga în seamă!
                Remarca lui Futre m-a făcut să mă uit un pic mai atent la cei doi: unghii lăcuite, freza făcuta chiar dacă erau pe plajă, epilați peste tot – mai aveau păr doar în cap, ochelari de soare „Dă cu Grebla”, slip cu sclipici, dar mai ales refuzul de a mânca un pufulete, sau ce dracu i-o fi oferit Alina din ce mânca ea, refuzul a sunat aşa: „Nu pot să servesc, pentru că mă îngraş!”
                Nu mănânci un pufulete pentru că te îngrași?!? Bă dar ce paula mea, tu cum mănânci acasă? Toți oamenii normali se așează pe scaun la masă şi mănâncă, tu pe ce dracu te așezi?!? Pe cântar?!?
                Astea au fost primele indicii, care m-au condus pe mine la această nouă teorie, dar proba cheie a fost extraordinarul spirit de orientare al celor doi. Remarcabil. Noi ne așezam preşurile pe plajă cu precădere (precăderea e episodul dinaintea căderii, înțelegi?) în același loc, în fiecare zi… exceptând una din zile când am schimbat locul, nu am anunțat-o pe Alina, ea ne-a căutat prin soare şi nisip… când ne-am dat noi seama că ne caută aveam 15 apeluri ratate pe telefoane. A fost fată de gașcă şi nu ne-a bătut. Dar să revin la subiect, eram cu preşurile pe plajă şi le poziționasem între un set galben de umbrele şi un set albastru, exact între ele ne aflam noi. Disco Stu şi Sideshow Bob erau în apropiere şi ne căutau… de fapt le căutau pe Alina şi Alina-Maria. Ajunseseră undeva în zona noastră, dar nu ne vedeau… au sunat-o pe Alina, le-a dat poziția exacta: „între umbrelele albastre şi cele galbene” – era imposibil să ratezi, nu? iar ăștia erau la fix 20 m de noi şi nu ne vedeau, ba mai mult, Disco Stu se întorcea şi căuta umbrele albastre undeva prin zona hotelurilor, deși erau fix în faţa lui. Pac-pac, armin to the rescue, am sesizat că încearcă să îi ghideze pe ăia doi spre noi, eu îi văzusem cum se invarteau în cerc prin nisip, exact precum doi europeni pierduți prin Sahara şi i-am îndreptat spre noi, am ridicat mâna şi aşa ne-au văzut. Deci orientare 0. 

                Acum să recapitulăm: aspect feminin? Check! Gesturi de femeie? Check! (s-au îndepărtat de noi după ce au acostat-o pe Alina-Maria, un mascul adevărat şi-ar fi păstrat adversarul prin preajmă ca să îl poată nenoroci moral cu replicile lui imbatabile, să vadă că pierde şi nu poate face nimic să schimbe asta) Simt de orientare 0? Check! Deci cam asta ar fi… Metrosexualii sunt femei cu puţulică, iar Disco Stu şi Sideshow Bob sunt două exemplare de seamă.

                În final, Disco Stu e ok, am văzut poze cu el pe facebook… de mult nu am mai râs aşa de tare, dar nu o să îți dau link. Pe Sideshow Bob îl urăsc… cum paula mea frate să nu dai noroc şi să îți spui numele?? Cum?!? Ce fel de make-belive femeie ești tu?!?

De ce ţi-e scârbă nu scapi

                Mai ții tu minte când aruncam eu cu căcăt în francezi, nu? Ei, am revenit eu la sentimente ceva mai bune vis-a-vis de ei, adică nu m-am mai referit la ei cu termenul „broscar” şi toate adaptările posibile şi imposibile. Dar tot îi urăsc şi am muuulte motive.
                Ieșisem cu X la o cafea (persoană publică, nu pot să îi spun numele pe blog, pentru că există pericolul să îmi fie preluată povestea de ziarele „HI” (hârtie igienică) şi atunci vom vedea titlu în clik, liber/tatea sau can can: X şi-a băut cafeaua în pasajul Villacrosse – câtă nesimțire din partea ei. Deci ieșisem cu Oana la cafea… m-am așezat pe scaun la o terasică… mică… şi în timp ce așteptam barmanul am auzit cum cei doi de la masa alăturata spicuiau în franceză. Am luat-o pe Oana de o aripă şi am plecat în altă parte. Pai ce paula mea, nici în ţara mea nu scap de ei?!?
                La mare… la soare… valuri canci. Adică cum? Am venit la mare şi nu mă dau cu valu’?!? pai cum paula mea vine asta?? Am încercat eu să implor divinitatea să facă niște valuri, dar nu mi-a ieșit.
                În ultima zi, în schimb… valuri căcălau măria mea. Nu prea mari, pentru că eram în Mamaia, dar nici foarte mici… niște valuri… OK. Intru în apă plin de veselie şi ardoare… mă dau cu câteva valuri şi când ies la suprafață mă văd înconjurat de muuulti puștani. Nu le-am dat importanţă, eu vroiam să mă dau cu valu’ nu aveam treabă cu ei. Ei, aveam eu ochii fixați în larg, căutam un val, când am simțit că mă arde ceva, începea de la urechi şi îmi intra în creier… iar acolo făcea haos. Până m-am dezmeticit eu, a venit valu’, m-a plesnit, m-a aruncat cât colo, adică vreo 6 cm, eram în Mamaia, ce naiba, şi abia atunci am realizat eu ce şi cum. Mă aflam în mijlocul unui grup de francezi… am făcut trei sau patru atacuri de panică până am reușit să ies dintre ei. Am ieșit pe plajă şi am început să mă rog de fete să ne mutam mult mai departe de ei. Nu mi-a ieșit… fetele aveau căști în urechi… nici nu cred că m-au auzit.
                Deci asta e, atrag francezi… cine vrea să cunoască unul să stea pe lângă mine.

2 comentarii:

ANM spunea...

:)) Bine ca ai avut parte de valuri... daca nu aveai valuri nu dadeai de francezii aia :>

armin spunea...

da... potrivirea dracului...

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori