vineri, iulie 30

Vine o zi


                În viața fiecărui bărbat adevărat, care e capabil să o scoată şi să o dea cu capu’ de masă rupând masa în patru, nu fătălău care se pensează şi se unge cu creme şi alte cosmetice, în care este efectiv apucat de obiectele doveditoare de bărbăție şi astfel este forțat să facă anumite lucruri pe care nu le-ar face în mod normal. Acolo se arată dragostea adevărată, el îi demonstrează ei cât de mare şi necondiționată e dragostea lui faţă de ea, după ce ea i le tine între ciocan şi nicovală, iar ea îi demonstrează lui cât de multă încredere are în discernământul şi simțurile rațiunii lui, ținându-i-le la strâmtoare şi amenințându-l cu o moarte lentă şi dureroasă. Asta e dragostea adevărată… cine nu şi-ar dori aşa ceva??
                Şi cum eu obișnuiesc să râd foarte des de frații mei cu un toc înfipt în spate, trebuia să se învârtă roata, nu? Trebuia să vină şi rândul lor să râdă de mine. Din păcate pentru cei ce poartă pantalonii doar de formă chinul meu nu a durat decât vreo 2 ore. Ha-ha-ha, 2 ore e infinit mai puțin decât anii pe care îi numărați voi pe degete, ori de când a început, ori până când semnați hârtiile.
                Printr-o a dracului nepotrivire de evenimente potrivnice intereselor mele – pentru că uneori universul mă urăște, iar alteori mă iubește, dar de cele mai multe ori mă tratează cu indiferenţă – m-am trezit cu ele între două ciocane şi două nicovale. A dracu potriveală, nu? A dracu rău! A fost o combinație letală între: „eu vreau să văd filmul ăla şi nu uita că pleci cu mine la mare” şi „ce nesimțit ești, nu mă iei şi pe mine la mare”, iar astea două combinate au dat cel mai mare ciocan şi cea mai mare nicovală. Şi ca totul să fie perfect ale mele au intrat între.
                Drept urmare am fost la film. Nu oricare… ci Amurg. Am înnebunit pe scaun… şi potriveala dracului a făcut ca locul meu să fie între cele două fete cu care am mers. Plus că la anumite momente din film primeam explicații, de ce o iubește pe aia, de ce ea nu-l iubește, sau de ce îl iubește. În final am înțeles perfect, a fost un film bazat pe siguranța debordantă de care dau dovadă femeile atunci când vine vorba de luat vreo decizie.
                Mă uitam în sală… numai bărbați strangulați de bijuterii… fiecare cu ce a putut căra de acasă, telefonul cu 543285 de jocuri instalate, notebook-ul, laptopul… unul venise chiar cu desktop-ul şi o baterie de mașină… Scuze penibile şi inutile. După începutul filmului au fost strânși… şi con-strânşi să renunțe la obiectele aduse cu grijă de acasă ca să se uite la film… păi… ea cu cine să discute finalul acasă??
                Drept urmare, mă vad nevoit să iau o pauză de la orice fac acum… am să opresc orice activitate, am să îmi iau 12 beri şi ceva junk-food, semințe şi seria mea „Die Hard” pe DVD. Azi… tot restul zilei va fi „Die Hard-Marathon” altfel risc să îmi crească păsărică.

Die Haard!!!

Lecția de Istorie: 46


Episodul 46: 30 iulie

·         1619: americanii încep să își clădească glorioasa nație. În Virginia ajunge primul vas cu sclavi negri. Ce nație glorioasă, cum au muncit ei pe brânci încă de când erau mici.
·         1941: guvernul polonez aflat în exil semnează un acord cu Stalin prin care Rușii se angajează să elibereze câțiva prizonieri polonezi din lagărele lor, iar polonezii se angajează să îi trimită pe front să lupte alături (a se citi „înaintea”) Armatei Roșii. Sunt multe nații pline de glorie, nu numai americanii.
·         1945: un submarin japonez atacă şi scufundă nava Indianapolis omorând 883 de oameni. După atac echipajul submarinului scoate vâslele şi începe să vâslească spre port, oricum pe vremea aia nu aveau petrol, trebuiau să facă cumva economie… asta dacă ei i-au scufundat cu adevărat.
·         1956: Congresul SUA adopta „In God we trust” că motto național. Yeah… right…
·         1863: se năștea Henry Ford.
·         2007: moare Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

miercuri, iulie 28

Mistere dezlegate: 2

2, pentru că este al doilea episod, dar şi pentru că am reușit să dezleg două mistere:
Metrosexual = Femeie cu puţulică
                Merg eu la mare cu mulți prieteni, printre care şi Alina (posesoarea primului meu autograf). Cu ea nu mai organizasem o ieşeală de mult timp, astfel că nu mai luasem contact cu grupul ei de cunoscuți. Am avut acum această ocazie. Şi se făcea că eram noi la mare… şi ne-am dus să mâncam ceva, eu Futre şi Alina-Maria (care e alta Alină, un fel de altă Mărie, dar cu aceeași pălărie, înțelegi?). Am mâncat, am glumit, am verificat mailuri, am intrat pe facebook şi youtube, am plătit şi am plecat – adică am făcut exact chestiile ce se fac în mod normal atunci când mergi să mănânci.
                Când să ieșim, Alina-Maria e acostată în mod brutal de doi pulărăi… eu cu Futre ne-am montat ochelarii de soare pe nas, cască în ureche şi am luat poziția standard „SPP”. Ne uităm lung la ei… Disco Stu şi Sideshow Bob. Tu știi cum e pe blogul meu, mai râdem, mai glumim… dar acum pe corectelea, erau fix ăia doi. Ne-am prins că ei se cunosc şi am rămas în rând cu ei, poate ne împrietenim şi ne dăm toți cu banana, dar am constatat cu stupoare că ei nu ne vroiau acolo, au rămas deliberat în urmă, astfel noi ne-am retras din bisericuță.
                Ne-au însoțit până la locul unde ne întinsesem noi preşurile pe plajă şi abia acolo am apucat să facem cunoștință unii cu ceilalți, Alina ne-a făcut cunoștință (nu Alina-Maria, da?). Disco Stu a fost băiețel, a dat mâna cu noi şi s-a şi prezentat, dar Sideshow Bob nici măcar cu s-a sinchisit. Exact comportamentul femeilor prea pline de ele, alea care se uită dimineața în oglindă şi exclama: „hey… sexy!” exact alea sunt cele care nu dau doi bănuți obosiți pe oricine, sunt prea mândre ca să întoarcă ele capul după cineva, trebuie ca cineva să întoarcă capul după ele. Ei fix aşa era Sideshow Bob, nici măcar nu a schițat vreun gest, o mică mișcare a mâinii care să denote o mică intenție de a se prezenta.
-Bă ești nebun? Ăla nici nu a dat noroc cu mine! i-am zis eu lui Futre
-Stai frate liniștit, pe mine nici nu cred că m-a văzut! De fapt, dacă nu a dat mâna cu tine, cred că nici pe tine nu te-a văzut! mi-a răspuns Futre
-Cred că e din cauza ochelarilor de soare… îi îngustează câmpul de vedere.
-Cred că e din cauză că nu ţi-ai făcut manichiura şi pedichiura, cu unghiile alea nici eu nu te-aş băga în seamă!
                Remarca lui Futre m-a făcut să mă uit un pic mai atent la cei doi: unghii lăcuite, freza făcuta chiar dacă erau pe plajă, epilați peste tot – mai aveau păr doar în cap, ochelari de soare „Dă cu Grebla”, slip cu sclipici, dar mai ales refuzul de a mânca un pufulete, sau ce dracu i-o fi oferit Alina din ce mânca ea, refuzul a sunat aşa: „Nu pot să servesc, pentru că mă îngraş!”
                Nu mănânci un pufulete pentru că te îngrași?!? Bă dar ce paula mea, tu cum mănânci acasă? Toți oamenii normali se așează pe scaun la masă şi mănâncă, tu pe ce dracu te așezi?!? Pe cântar?!?
                Astea au fost primele indicii, care m-au condus pe mine la această nouă teorie, dar proba cheie a fost extraordinarul spirit de orientare al celor doi. Remarcabil. Noi ne așezam preşurile pe plajă cu precădere (precăderea e episodul dinaintea căderii, înțelegi?) în același loc, în fiecare zi… exceptând una din zile când am schimbat locul, nu am anunțat-o pe Alina, ea ne-a căutat prin soare şi nisip… când ne-am dat noi seama că ne caută aveam 15 apeluri ratate pe telefoane. A fost fată de gașcă şi nu ne-a bătut. Dar să revin la subiect, eram cu preşurile pe plajă şi le poziționasem între un set galben de umbrele şi un set albastru, exact între ele ne aflam noi. Disco Stu şi Sideshow Bob erau în apropiere şi ne căutau… de fapt le căutau pe Alina şi Alina-Maria. Ajunseseră undeva în zona noastră, dar nu ne vedeau… au sunat-o pe Alina, le-a dat poziția exacta: „între umbrelele albastre şi cele galbene” – era imposibil să ratezi, nu? iar ăștia erau la fix 20 m de noi şi nu ne vedeau, ba mai mult, Disco Stu se întorcea şi căuta umbrele albastre undeva prin zona hotelurilor, deși erau fix în faţa lui. Pac-pac, armin to the rescue, am sesizat că încearcă să îi ghideze pe ăia doi spre noi, eu îi văzusem cum se invarteau în cerc prin nisip, exact precum doi europeni pierduți prin Sahara şi i-am îndreptat spre noi, am ridicat mâna şi aşa ne-au văzut. Deci orientare 0. 

                Acum să recapitulăm: aspect feminin? Check! Gesturi de femeie? Check! (s-au îndepărtat de noi după ce au acostat-o pe Alina-Maria, un mascul adevărat şi-ar fi păstrat adversarul prin preajmă ca să îl poată nenoroci moral cu replicile lui imbatabile, să vadă că pierde şi nu poate face nimic să schimbe asta) Simt de orientare 0? Check! Deci cam asta ar fi… Metrosexualii sunt femei cu puţulică, iar Disco Stu şi Sideshow Bob sunt două exemplare de seamă.

                În final, Disco Stu e ok, am văzut poze cu el pe facebook… de mult nu am mai râs aşa de tare, dar nu o să îți dau link. Pe Sideshow Bob îl urăsc… cum paula mea frate să nu dai noroc şi să îți spui numele?? Cum?!? Ce fel de make-belive femeie ești tu?!?

De ce ţi-e scârbă nu scapi

                Mai ții tu minte când aruncam eu cu căcăt în francezi, nu? Ei, am revenit eu la sentimente ceva mai bune vis-a-vis de ei, adică nu m-am mai referit la ei cu termenul „broscar” şi toate adaptările posibile şi imposibile. Dar tot îi urăsc şi am muuulte motive.
                Ieșisem cu X la o cafea (persoană publică, nu pot să îi spun numele pe blog, pentru că există pericolul să îmi fie preluată povestea de ziarele „HI” (hârtie igienică) şi atunci vom vedea titlu în clik, liber/tatea sau can can: X şi-a băut cafeaua în pasajul Villacrosse – câtă nesimțire din partea ei. Deci ieșisem cu Oana la cafea… m-am așezat pe scaun la o terasică… mică… şi în timp ce așteptam barmanul am auzit cum cei doi de la masa alăturata spicuiau în franceză. Am luat-o pe Oana de o aripă şi am plecat în altă parte. Pai ce paula mea, nici în ţara mea nu scap de ei?!?
                La mare… la soare… valuri canci. Adică cum? Am venit la mare şi nu mă dau cu valu’?!? pai cum paula mea vine asta?? Am încercat eu să implor divinitatea să facă niște valuri, dar nu mi-a ieșit.
                În ultima zi, în schimb… valuri căcălau măria mea. Nu prea mari, pentru că eram în Mamaia, dar nici foarte mici… niște valuri… OK. Intru în apă plin de veselie şi ardoare… mă dau cu câteva valuri şi când ies la suprafață mă văd înconjurat de muuulti puștani. Nu le-am dat importanţă, eu vroiam să mă dau cu valu’ nu aveam treabă cu ei. Ei, aveam eu ochii fixați în larg, căutam un val, când am simțit că mă arde ceva, începea de la urechi şi îmi intra în creier… iar acolo făcea haos. Până m-am dezmeticit eu, a venit valu’, m-a plesnit, m-a aruncat cât colo, adică vreo 6 cm, eram în Mamaia, ce naiba, şi abia atunci am realizat eu ce şi cum. Mă aflam în mijlocul unui grup de francezi… am făcut trei sau patru atacuri de panică până am reușit să ies dintre ei. Am ieșit pe plajă şi am început să mă rog de fete să ne mutam mult mai departe de ei. Nu mi-a ieșit… fetele aveau căști în urechi… nici nu cred că m-au auzit.
                Deci asta e, atrag francezi… cine vrea să cunoască unul să stea pe lângă mine.

Lecția de Istorie: 45


Episodul 45: 28 iulie

·         1794: Robespierre decide să se tundă, se duce la frizer, însă nimerește pe eșafod, iar călăul îl tunde de cap.
·         1868: se ratifică amendamentul Constituției SUA prin care populația afro-americană poate beneficia de cetățenie, odată cu el sunt ratificate şi celelalte 5473 de articole unde sunt scrise condițiile ce trebuiau îndeplinite de afro-americani ca să poată beneficia de cetățenie. După ratificare Atlas (care era negru) s-a declarat bucuros să care globul în spinare decât să încerce obținerea cetățeniei.
·         1914: Austro-Ungaria declara război Serbiei, începe Primul Război Mondial.
·         1945: un bombardier B-25 aparținând USAF lovește Empire State Building la etajul 79. 14 oameni își pierd viața şi 26 sunt răniți. Clădirea nu cade, deși fusese lovită de un bombardier, nu de un avion comercial. God bless America… nobody else will.
·         1941: se năștea Ioana Pavelescu
·         1970: moare Constantin Nenițescu.

marți, iulie 20

Leapșa de la Petronela


                Care o are de la o prietenă, care o are de la prietenul Trandafir, că i-a dat-o prietenul Patraulea, că i-a dat-o un prieten… cu ospătarul… şi am dat de dracu… nu-s bune prafurile??
-Excepţional… (de aici, cam pe la minutul 5.40)

                Şi în loc de prafuri eu trebuie să arat lumii întregi desktopul meu după care trebuie să afirm sus şi tare că nu sunt lesbiană, cel puțin eu asta am înțeles din leapșa lui Petro. Ok… cred că merge…

NU SUNT LESBIANĂ !!! Pe cuvânt de cercetaș !!!

Ok, acum știi regula, da? Ai citit-o… o faci!

Lecția de Istorie: 44


Episodul 44: 20 iulie

·         1885: fotbalul este legalizat în Marea Britanie. Astfel se naște cea mai mare dilemă a femeilor: 22 de idioți care aleargă după o singură minge.
·         1927: la numai 5 ani, Mihai I devine rege după moartea Regelui Ferdinand I.
·         1944: Hitler supraviețuiește tentativei de asasinat pusă la cale de Claus von Stauffenberg.
·         356 î. Hr.: se năștea Alexandru cel Mare.
·         1514: moare Gheorghe Doja.

duminică, iulie 18

Cum să o faci de oaie


                Şi nu mă refer la brânză, adică spre exemplu, dacă ai tu o bucată de brânză „unknown origins” şi vrei să o transformi într-una de oaie, nu mă refer la asta… la altceva.
                Am început eu să mă bucur de București… de România… ieșit acolo, ieșit dincolo… într-o seară am ieșit cu prietena mea X, pentru că mi-a reproșat o dată faptul că de acum este o persoană destul de publică şi reprezintă o instituție, drept pentru care nu pot să îi public numele pe blog, ca să nu afle lumea ce face ea… deși nimic din toate astea nu poate fi subiect de primă pagină într-unul din ziarele sau revistele de șters la cur: libertatea, clik, can-can… iar eu îi voi respecta dorința. Deci am ieșit eu cu Oana în oraș, da? Şi cum s-a întâmplat să mergem pe jos câteva sute de metri, pe la mijlocul distanţei s-a plâns că e un pic cam grea geanta pe care o căra după ea şi mi-a pasat-o elegant. Drept urmare mă găseam pe bulivard cu o geantă roșie în mână… nici nu sarea în ochi… de la cel puțin 50m.
                Situațiunea se găsea a fi destul de stânjenitoare, drept urmare a trebuit să fac ceva ca să schimb asta, trebuia să scap cumva de geanta roșie. Am început light:
-Oana, ia-ţi geanta înapoi!
-Nu! E grea… cară-mi-o tu…
Prima mea încercare fusese parată cu multa dibăcie, trebuia deci să născocesc altceva ca să reușesc:
-Auzi Oana? Dar ce naiba cari în geanta asta de e aşa de grea?
Atât mi-a trebuit… am blestemat secundele în care am rostit fraza. Imediat după am aflat de trusa de machiaj, trusa de de-machiaj, trusa de re-machiaj, peria de par mediu, peria de par lung, peria de par mediu-moale, șervețelele umede, șervețelele uscate, trusa „just în case”, ochelarii de soare, ochelarii de vedere, cutiuța pentru lentilele de contact, soluția pentru lentilele de contact… şi mi-a mai enumerat câteva chestii pe care evident le-am uitat. Imediat după am început să fac diferite glume şi glumiţe pe seama numărului enorm de mare al obiectelor ce le căra Oana în geantă, nimic extraordinar, nimic cu un grad prea mare de nesimțire. M-am axat pe șervețelele umede: „dar de ce îți trebuie?”, „Șervețelele Umede: pentru că nu știi niciodată când poate fi nevoie să te ștergi de vinovăţie”, „Metoda perfectă de a șterge urma unei crime: Șervețelul Umed”. Nu mi-am atins scopul chiar din prima, motiv pentru care m-am legat şi de celelalte chestii aflate prin gentuță… geantă… gentăloiul roșu. Într-un final fericit, Oana m-a scăpat de povară recuperându-şi geanta… gentăloiul… geamantanul roșu.
                Ne-am oprit undeva în pasajul Villacrosse la una din cafenelele de acolo. E un loc foarte frumos, liniștit şi nu extraordinar de scump… este OK. Singurul neajuns este că prin acea zonă stau foarte mulți porumbei… care mănâncă una alta de-a lungul zilei… iar apoi se cacă…
                Stăteam liniștit, mă bucuram de o bere româneasca… cââând… am descoperit rostul șervețelelor umede de care mă legasem cu câteva minute înainte. Un porumbel plin… de el… m-a însemnat… cu multă precizie…

-Vai Dragoș… uite… s-a căcat un porumbel pe tine… dacă aş avea măcar un pachet de șervetele umede în geantă te-aş ajuta…
-Ha-ha… Ha! Nu-i aşa că ești tu fată bună… şi frumoasă… şi… drăgăstoasă… şi îmi dai şi mie un șervețel umed?
-Nu știu… stai să vad dacă am… nu sunt sigură că am… stai să caut!
                Oana devenea din ce în ce mai amuzantă… pe seama mea. Şi cam în felul asta am reușit eu să fac o chestie iar apoi am reușit chiar să o transform într-o chestie de oaie… e cineva mai abil decât mine?? Slabe șanse… foarte slabe.

Lecția de Istorie: 43


Episodul 43: 18 iulie

·         64: Roma ia foc. Împăratul Nero da vina pe creștini şi începe persecuțiile împotriva lor.
·         1925: Adolf Hitler decide să își publice manifestul personal. Apare „Mein Kampf”.
·         1942: nemții efectuează primul zbor cu avionul Messerschmitt Me-262. Chiar dacă performantele aparatului erau extraordinare, nu au reușit să construiască destule aparate după care au pierdut şi controlul rezervelor de petrol.
·         1976: Nadia Comăneci primește prima notă de 10 din istoria Jocurilor Olimpice.
·         1918: se năștea Nelson Mandela.
·         1938: moare Regina Maria.

vineri, iulie 16

Lecția de Istorie: 42


Episodul 42: 16 iulie

·         1054: are loc Marea Schismă. Bisericile se cearta între ele şi fiecare își strânge jucăriile şi pleacă să subjuge, una în Vest şi cealaltă în Est.
·         1544: Filip Moldoveanul tipărește la Sibiu prima carte în limba română.
·         1661: Stockholms Banco emite primele bancnote din Europa… pe care le împrumută cu dobândă de 200%.
·         1898: după cucerirea Independenţei, Carol I efectuează prima vizită oficială în Rusia.
·         1942: guvernul provizoriu de la Vichy ordonă arestarea a 13152 de evrei. După încheierea operațiunii, prizonierii au fost urcați în trenuri şi trimiși pentru o scurtă vacanţă în Polonia… la Auschwitz.
·         1945: o altă nație plină de glorie, americanii, testează prima bomba atomică. După ce constată că testul a decurs bine – adică au omorât tot pe o rază de 700m – decid că mai au nevoie de încă două teste ca să se asigure că bombele lor sunt funcționale. Sunt alese orașele japoneze Hiroshima şi Nagasaki.
·         1888: se năștea Frits Zernike.
·         1999: moare Dan Sava.

miercuri, iulie 14

Atunci când pozele vorbesc









Lecția de Istorie: 41


Episodul 41: 14 iulie

·         1456: Iancu de Hunedoara scufundă flota turcilor pe Dunăre, la Salankemen. Reușește astfel să trimită ajutor celor asediați la Belgrad.
·         1700: la Constantinopol este semnat tratatul de pace între Rusia şi Turcia, prin acel act Marea Azov este atribuită Rusiei.
·         1933: în Germania, toate partidele politice exceptându-l pe cel Nazist sunt scoase înafara legii.
·         2003: guvernul SUA, prins şi strâns cu ușa, recunoaște existenţa unei anume baze relativ secrete denumită sugestiv „Area 51”.
·         1967: se năștea Mădălina Manole.
·         1967: moare Tudor Arghezi.