duminică, iunie 20

Vine vara, bine-mi pare


                În birou eu am o floare, vara o va face mare, dacă îi pun şi eu niște apă. Deci asta ar fi secretul, ai o floare, dacă vrei să crească mare o uzi pe timp de vară. Noi aveam multe colege în liceu… multe flori deci. Trebuia să le punem apă, nu? Şi cam asta am făcut, în chiar primul an de liceu, prima vară. După ce am udat florile, ramași cu multa apă şi nicio floare neudată, am început să ne udam între noi. Spre finalul zilei întreg liceul era o mică fântână. După ce am fost prinși / acuzați pe nedrept directoarea a interzis sticlele de plastic în liceu. Deci ne-am făcut simțită prezentă.
                Se încălzise bine vremea, se apropia vacanţa, problemele legate de situațiile școlare se terminaseră, cu bine pentru unii, pentru alții… nu prea. Oricum, cu corigenţe sau fără într-o zi cu foarte mult soare, cineva a aruncat prima „bombă” cu apă, de acolo s-a extins în tot liceul. Nu aş putea să spun sigur cine a fost „inventatorul”, dar important e că ne-am făcut cunoscuți de la bun început.
                Am început lejer cu sticle de jumătate de litru, după două ore am simțit nevoia de a schimba arsenalul şi am pus mână de la mână, am cumpărat o răcoritoare la 2L, am băut-o, am umplut-o cu apă şi am început să udam restul florilor ramase încă neudate. Lucrurile au degenerat repede şi am ajuns până la a utiliza gălețile cu care femeile de serviciu spălau pe jos. Nefericitele flori care au primit primele „bombe” din gălețile găsite cred că nu le-au uitat nici azi.
                Spre finalul zilei udasem tot liceul. Efectiv apa curgea pe scări dând impresia unei inundații. Directoarea a călcat în albia unui astfel pârâu după care a urcat „pe cursul apei” şi a ajuns până la ultimul etaj, unde se afla clasa noastră în primul an. A intrat în prima clasă, toți erau uzi până la piele, florile nu mai luau notițe, preferând să își ţină tricourile un pic mai departe de piele, nu prea înțeleg de ce… dar treaba lor, nu mă interesează.
                Intră în a doua clasă… aceeași poveste. Ajunge şi la clasa noastră, deschide ușa fără să bată, dând buzna efectiv peste noi. S-a uitat un pic printre noi, toți uzi, fetele erau toate nemulțumite de transparenţa hainelor îmbrăcate în respectiva zi, în timp ce clasa era toata udă. S-a uitat la noi peste ochelari şi ne-a acuzat:
-V-ați bătut cu apă!!!
-NOI!?!?!? NUUUUUU!!! A fost răspunsul nostru…
                Nici nu înțeleg de ce nu ne-a crezut… am fost foarte sinceri. Ne-a ridicat din bănci pe câțiva dintre noi – eu am scăpat – cei în cauza au fost duși în birou şi muștruluiți cum se cuvine.
                A doua zi orice recipient de plastic a fost interzis, cei ce ar fi fost prinși cu aşa ceva asupra lor riscau sancțiuni aspre.
                E drept că nu am mai udat florile… dar am reușit să transformam liceul în fântână.

2 comentarii:

doaroDIANA spunea...

hihihi....cumintei mai erati...

armin spunea...

cumintei...foc!!!

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori