vineri, iunie 4

Marca înregistrată


                 A mea şi a colegilor mei s-a petrecut din cauza mea… dar… din păcate… în lipsa mea. Îmi smulg părul din cap şi acum pentru că nu am putut fi de faţă. Dar, dacă mă gândesc bine, dacă nu trânteau eu ușa nici că nu s-ar fi întâmplat. Poate că e mai bine aşa, avem cu ce să ne mândrim în lume, avem o „marcă înregistrată” o poantă care nu poate fi reprodusă sub nicio formă, absolut deloc… găsesc că aşa ceva este efectiv imposibil.
                Eram clasa a XII-a şi deja răsărise soarele după iarna, deci printre noi umbla o puternică aromă de BAC. Mă rog, poate că asta se întâmpla pentru ceilalți, pentru că noi nu ne băteam capul cu asta, noi ne trăiam viața. Rezultatele de la BAC şi apoi cele de la admitere au dovedit că nu am greșit. În perioada aia ne împrietenisem deja cu cei de la I, acum… aici ai să auzi multe variante, sunt multe legende despre legătură noastră cu cei de la I… unele or să spună că totul s-a întâmplat pentru magnificele sanvișuri pe care le avea mereu Găbiţa la ea… altele or să spună că ne-am apropiat pentru că acolo erau multe fete… mă rog, adevărul e undeva la mijloc.
                Pe vremea aia mulți elevi eminenți alegeau să vină la școala doar la orele importante, drept pentru care unele ore erau efectiv suspendate, pentru că nu mai era nici un elev în clasă. Acest lucru nu s-a întâmplat la noi, mă rog… s-a întâmplat dar înainte de clasa a XII, noi am cam sfidat logica. Cum profesorii veneau, ne găseau în clasă, își trăgeau o palmă peste ochi în semn de nemulțumire că nu am plecat, erau foarte receptivi la cererile noastre de genul: „putem să plecam de la ora fără absenţă?” Nu știu cum se face că pe vremea aia cererile astea erau mereu acceptate.
                Era ora de biologie, cu doamna Prună. Punctuală ca întotdeauna, doamna profesoară a venit la oră, a făcut prezenţa după care a eliberat Contingentul Nobilesc al clasei. Noi ne-am luat frumos cărțile de joc, am ieșit din clasă şi am mers în clasa de alături, acolo şi-au avut „sediul” din primul până în ultimul an de liceu cei de la D – poate cea mai cuminte şi decentă clasă din generația noastră. Ei, fiind copii cuminți plecaseră acasă în ziua respectivă… noi, fiind niște copii răi, rămăsesem la școală – woooow, cât de aiurea sună. Fiindcă ni se alăturaseră cei de la I, am primit şi întăriri din partea lor. Ne strânsesem acolo toți… tot grupul nostru ăla mare şi frumos… şi vesel… Eram toți nobilii: Nebun, Baci „fără Baci”, Gavroche, Roger, Dodo, Dănălaş… pe lângă noi mai erau şi Masu „care da mass pe mess”, Băi Paule şi cred că era şi President, dar nu sunt foarte sigur. De la I venise tot nucleul lor: Găbiţa, Mery, Catelin, Raluca plus nelipsiții George „Geană-Lungă” şi Porc. Sper că nu am uitat pe nimeni, iar dacă am uitat… asta e… trebuie să înțelegi că a uita e armineşte.
                Atunci am pus la punct cel mai mare campionat de şeptică care l-a văzut vreodată liceul nostru (sau poate or fi fost alții mai șmecheri, nu știu, întreba-l pe Tudor Chirilă, poate știe el vreun eveniment mai mare decât al nostru). Fiind foarte mulți, nu avea rost să facem echipe şi să așteptam toți jucând în sistemul „câștigătorul rămâne la masă”, pentru că am fi stat acolo până a doua zi. Din acest motiv am format divizii… exact ca la fotbal. Divizia A juca la catedră – că doar de aia se numea Divizia A, nu? Iar Divizia B juca în bănci. Pierzătorii erau retrogradați în B, iar câștigătorii seriilor din B, jucau între ei barajul de promovare, iar echipa câștigătoare intra în A. Era destul de complicat.
                La un anumit moment dat, eu m-am supărat pe ceva, sau pe cineva. Screw you guys… I’m going home! M-am ridicat de la masă şi am avut grijă să trântesc tare ușa la plecare – să simtă că am plecat, nu? Atunci cred că s-a întâmplat. Directoarea, aka Blonda, încercase să ne ţină din scurt încă din primul an de liceu, dar nu prea îi reușea, astfel că uneori recurgea la arme „neconvenționale”, adică spiona pe la colţuri. Prefera colturile de lângă clasa noastră, ca să fie pe fază când se întâmpla vreo nefăcută. Eu cred că şi atunci era pe undeva pe la vreun colţ această madamă blondă şi auzind ușa trântindu-se şi-a zis: „iar fac scandal dracii ăia de la H, ia să merg eu în inspecție” Ceea ce a şi făcut, doar că trecând pe lângă clasa celor de la D – unde era în toi campionatul de şeptică – a zărit ostilitățile. La momentul respectiv eu eram deja în clasă… iar acum o să iau o pauză, te rog să mă scuzi, am nevoie de puțin timp ca să îmi izbesc iar capul de pereți pentru că am plecat ca prostul de acolo. Aş fi putut să îți redau fiecare expresie a feţelor, dar m-a mâncat pe mine în cur să mă supăr şi să plec. Stupid-Stupid-Stupid-Stuuupiid.
                Probabil îți imaginezi că Blonda a profitat de o breșă din sistemul de securitate al Campionatului Nobilesc de Şeptică, a pătruns în locație în forță:
-Vai de mine, dar ce faceți voi aici?!?
                Dacă ar fi avut la ea un chitanțier nou de amenzi l-ar fi putut epuiza pe tot pentru câte abateri de la regulament erau acolo. Ăștia jucau cărţi peste tot şi fumau. Ca să nu mai zic că plecasem de la ore. Acum pentru cei din Divizia A, dilema era mare: Ce să ascundă? Ţigările? Sau cărțile de joc?? Sunt vorbe care spun că unii ar fi întors țigara invers în gură şi ar fi înghițit-o, că ar fi băgat mâna de cărți în sân… unii spun că ar fi încercat să salveze pachetul de cărți aruncându-se asupra lui, riscându-și viața ca să salveze pachetul de cărți. Dar nu au reușit, Blonda a confiscat atunci câteva pachete de cărți, pachete de țigări şi brichete.
Mâna lui Dodo la un joc de Rentz. Ghici ce şi-a ales…

                Asta s-a întâmplat în Divizia A, dar „Marca Înregistrată” a avut loc în Divizia B. Ei fiind în spatele clasei, au avut în jur de 0,3 secunde timp de reacție. Ce crezi tu că au ales să facă? Vorbim aici de niște oameni care în prezent au chiar şi două facultăți terminate şi masterate la universități din străinezia… Au ales să se ascundă sub bănci.
                Eu le înțeleg perfect decizia, probabil impulsul de moment a fost: „ODM, Blonda!!! ODM, eu am chiulit de la oră!!! ODM m-a prins jucând cărți… şi fumând… ODM!!! Trebuie să scap… repede… știu!!! Mă ascund sub bancă!” Nimic anormal în asta… absolut nimic. Singura problemă… notabilă a fost că băncile cu care era dotat liceul nostru aveau două picioare metalice foarte subțiri, iar deasupra picioarelor era pus un blat cu o suprafață destul de mică, cam cât pentru un caiet şi o carte, nu era mai mult loc. Adică, ar fi fost mai eficient să te ascunzi după un deget.
                Reacția Blondei?
-Măi… sunteți penibili… ieșiți afară de acolo şi spuneți-vă numele! De la ce clasă sunteți? V-au infectat şi pe voi ăștia de la H???

                Deci, pur şi simplu nu poți copia asta… Şi nu am să te acuz pentru faptul că mă invidiezi pentru minunații ani de liceu trăiți… e dreptul tău să mă urăști. Liber la ură pentru 5 minute!

2 comentarii:

Twinkle spunea...

Ce se juca la Rentz?

armin spunea...

Dodo are o vorba: "Cand nu stii ce sa alegi... alege Totale" deci a ales totale...

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori