marți, iunie 8

La piață… cu kartul


                 De foarte multe ori am fost acuzat pentru modul în care conduc. Foarte mulți „prieteni” m-au acuzat de nebunie şi inconștienţă la volan. Ei bine, am făcut câteva teste, iar rezultatele obținute arată clar că respectivii se înșeală.
                Zilele trecute am fost la karting. A fost foarte frumos, am plătit cam mult pentru 20 de minute, dar a meritat, zic eu. A fost pentru a doua oară când am condus un kart, prima oara a fost la Costinești. Diferența între cele două experiențe este foarte mare, broscarii sunt mult mai organizați şi oferă servicii mult mai bune, dar pe de altă parte nici nu sunt forțați să își strângă catrafusele şi să plece odată ce vine sfârșitul lui august.
                Pista broscăreasca era mult mai lungă şi cu mult mai multe viraje făcute special pentru a limita viteza. Pe lângă asta aveau mult mai multe karturi ce păreau întreținute şi în final înainte să te urci în mașinuță primești un combinezon şi o cască de protecție. Tot echipamentul este la fel, doar mărimile diferă, adică pe pista nu poți să îți dai seama pe cine ai depășit. Bine, karturile sunt monitorizate şi pe linia de start/sosire este un monitor pe care este afișată poziția pe care te afli. Eu nu am avut nevoie de serviciile acelui monitor, pentru că eram mereu pe ultima poziție.

Luigi-Dragoș
                Nu am mers singur şi de capul meu acolo, am fost însoțit de cei doi amici făcuti în broscaria, doi italieni. Coincidenţă mare, tipul de la recepție, era tot italian, motiv pentru care au ținut ei acolo o mică șuetă italienească, iar la final am plătit şi tipul de acolo ne-a cerut numele, ca să pară cursa adevărată. Primul care i-a dat numele a fost Antonio, reacția recepționerului: „un nume clasic, asta e nume de mafioso” după el a urmat Claudio: „numele tău mă duce cu gândul la un consigliere”, eu am rămas la urmă… i-am zis cum mă cheamă… ăsta a remarcat repede că nu sunt italian şi-a cerut scuze că vorbise în italiană iar la final mi-a zis că trebuie să îi dau un nume de italian. Mă rog, era o glumă, iar cât eu m-am grăbit să rad, Antonio i-a şi dat un nume: Luigi. Până să apuc eu să protestez, ăla şi notase numele. M-am întors către ăștia doi şi le-am zis: „fraților, mulțumesc, în vreme ce voi aveți nume de mafioți, eu am numele unui bucătar care gătește paste… nici măcar pizza nu știe să facă, doar paste”. Am râs un pic cu toții… ne-am luat tichetele şi am mers la vestiare.

Cioc-cioc… cine e acolo?
                Singurul neajuns al acestei experiențe a fost că nu am primit nici un fel de instructaj înainte de a-mi fi dat pe mână un kart, nici nu credeam că am nevoie… până m-am așezat în scaun şi am văzut că țin între picioare rezervorul de benzină. Dar mă rog… să presupunem că nu se urcă nimeni acolo cu țigara în gură.
                Cum nu ne-au făcut nici un instructaj, eu am luat kartul şi l-am tratat de parcă era Silver, adică cu mare grijă, nu m-am aventurat în viraje, nu am rulat prea aproape de parapet… am mers în condiții de siguranță… până când într-o curbă am aflat de ce se chinuie inginerii de la Volvo să facă tetiere active. Am abordat eu curba într-un mod clasic, cu frână aproape în ultimul moment şi imediat după privirea mi s-a ridicat până ce am zărit tavanul, apoi mi-a căzut înapoi pe pistă, un pic mai jos decât o aveam înainte. Nu prea știam ce s-a întâmplat… îmi şi clănțăniseră dinții în gură… eram un pic confuz… până mi-am revenit eu, am văzut cum a trecut un alt kart pe lângă mine. Atunci mi-am zis: „aaaaaa, de asta se chinuie ăia de la Volvo să facă tetiere inteligente, ok, acum înțeleg” Până acum nu îmi dădusem seama şi chiar am fost lovit din spate de două ori, dar nu mi-au clănțănit dinții ca atunci.

  Eu sunt cel din mijloc, cel care își ţine casca de parcă ar fi coșul cu legume de la piață  
Mănâncă un pic din parapetul ăsta, nu pune multă sare că i se duce gustul
                Deja devenisem expert în depășiri, eu eram mereu cel depășit. Am impresia că la un moment dat, un kart m-a depășit de două ori… în 10 minute… e destul de impresionant. Conduceam aşa de bine încât altcineva a reușit să facă două tururi în timp ce eu am făcut doar unul. Atunci m-am enervat şi mi-am zis: „e timpul să recuperez terenul pierdut, e timpul pentru super-armin”, mi-am deschis viziera ca să primesc mai mult aer şi am călcat accelerația până la axul roților. Am mers aşa câteva ture, până m-a prins din urma altcineva, ne-am luptat noi pentru poziție preț de câteva curbe, ne-am tot împuns unul pe celalalt până am intrat pe linia dreaptă a circuitului, eu dețineam două avantaje, eram un pic în faţă şi eram şi pe trasa ideală pentru a aborda următorul viraj. El era pe interior, iar de pe trasa lui, nu putea aborda virajul, pentru că mantinela nu vira direct dreapta, făcea un pic stânga fix înainte de virajul propriu-zis. Eu nu aveam de ce să frânez, el făcea pe grozavul… l-am dus până aproape de parapet şi înainte de viraj i-am făcut vânt… a lovit parapetul în plin.
                Drept urmare am primit cartonaș galben. Tipul ăla nu a pățit nimic, pentru că parapetul era făcut din cauciucuri.
Aha, deci aşa se comportă tracțiunea pe spate, ok, am înțeles
                Karturile aveau tracțiunea pe spate, precum marea majoritate a mașinilor țigănești marca bemveu sau merţan. Tracțiunea asta este mult mai sportivă, de aceea este indicat să fie folosită doar de profesioniști, nu de amatori cum sunt eu. Aş putea să îți explic acum de ce derapează mașina în curbă din cauza tracțiunii, dar am încrederea că pot fi plictisitor abordând alte subiecte, mult mai generale.
                Mi s-a întâmplat de vreo 2 ori, am frânat la timp, am lăsat kartul să ruleze liber, dar am accelerat prea devreme, motiv pentru care m-am răsucit… şi cum eu conduceam pe modul „safe” de fiecare dată am pierdut timp prețios calcând frâna sau eliberând accelerația, când cel mai perfect ar fi fost să continui să accelerez până aş fi terminat o rotație completa şi aş fi putut reveni pe pistă. Dar noooo… a trebuit să fiu eu pilotul „model”.
                Deci, așadar şi în concluzie, eu NU conduc prost, conduc foarte bine, în comparație cu nebunii pe care i-am întâlnit acolo. Drept urmare (altă urmare) criticile „prietenilor” mei se dovedesc a fi nefondate… încă o dată.

3 comentarii:

doaroDIANA spunea...

da,da,daaaaa...asaaa,minte-te frumos!looool
Din "vitezomanul Gica" a ajuns cantecul "vitezomanul Armin"....nimic nu e mai important,atunci cand esti la volan,decat siguranta ta....sunt sigura ca esti atent,dupa cum dai atentie la detalii in genere...auzi A......dar cu teribilismul cum stai???(si aici e un clinc din ochi)

anelise spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
armin spunea...

diano, cu teribilismul stau bine, ultima oara cand am calcat cu sete acceleratia era... imediat ce l-am cumparat pe Silver... vroiam sa vad ce poate...

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori