duminică, iunie 13

Cum să îți vinzi sufletul


                Anglia a debutat la Mondiale împotriva Statelor Unite. Meciul s-a terminat la egalitate cu largul concurs al portarului englez, dar din fericire el face parte din Grupul Portarilor Selecționați, iar acest select grup are ca îndeletnicire principală publicarea scuzelor în avans pentru golurile încasate, iar vinovatul este mereu mingea. Înainte de fiecare debut al vreunui campionat, GPS scoate câte un comunicat de presă prin care acuză în termeni gravi producătorul balonului oficial al competiției. Iar asta le atribuie portarilor dreptul de a încasa goluri stupide.
                Eu am văzut meciul într-un pub irlandezo-englez, unde – spre disperarea unor fani de-ai mei – vuvuzelele au lipsit… ieeeeeei!!! Meciul l-am urmărit alături de câteva zeci de englezi, câțiva americani şi ai mei buni amici italieni, Antonio şi Claudio. Pub-ul era oricum mic, mai era şi multă lume, deci era extrem de aglomerat, abia am găsit trei scăunele şi ne-am așezat la o masă care era deja ocupată de doi englezi, dar au fost binevoitori cu noi şi ne-au lăsat să ne odihnim berile pe masa lor. Înainte de debutul meciului, în momentul intonării imnului național, ambele tabere s-au ridicat în picioare în semn de respect. Englezii l-au cântat pe al lor în cor în vreme ce americanii au păstrat liniștea, după care americanii l-au cântat într-un cor mult mai mic comparativ cu cel al englezilor pe al lor, s-au aplaudat reciproc şi apoi şi-au reluat locurile pe scaune sau sprijiniți de pereți. Asta înseamnă să fii fan adevărat.
                A început meciul, eu cu Antonio eram cu un ochi la meci şi cu celalalt la paharele cu bere – să nu ne fie subtilizate – în vreme ce Claudio era cu o jumătate de ochi la meci iar restul îi avea revărsați pe domnișoarele ce ocupau masa din faţa noastră. Bine, Claudio e un fel de italiano-vânător-de-fete drept pentru care l-am înţeles. Domnișoarele pe care le studia Clau-Hunter erau englezoaice, dar englezoaice pure, grase cu șuncile revărsându-se peste pantaloni, cu tenul deschis şi câțiva pistrui. Printre ele era şi una mai răsărită, care nu era chiar aşa de respingătoare, din păcate era flancată de două grăsane, probabil teoria mea e adevărată.
                Cum ne bucuram noi de meci şi de câteva faze mai încinse, Claudio se bucura de părţile goale ale englezoaicelor. La un moment dat intră în vorbă cu una din ele. Pe lângă că era mult mai înaltă decât el, adică ar fi trebuit ori să pună un scăunel ca să o pupe, ori să îi pună o oală în cap şi să facă tracțiuni la bară fixă, mai era şi urâțică foc. Ce-i drept grăsană nu era, era scobitorică, dar era urâțică… foc. Tenul deschis, parul blondo-roşcato-foarte-nearanjat şi strâns într-o coadă de cal care tot nu putea să îl stăpânească, fapt ce îi dădea domnișoarei un aspect de măturică. Iar cireașa era pusa în vârful tortului de forma feţei… care era… cel puțin ciudată. Dar asta nu l-a deranjat pe Claudio, a intrat în vorbă cu ea, au început să ceară informații unul despre celalalt: de unde ești, din ce oraș, ce faci aici… bla-bla.
                Văzând asta Antonio s-a uitat ciudat la el… eu mă uitam de mai mult timp ciudat la el. Ca măsură preventivă, Antonio, a confiscat berea lui Claudio, protestele lui au fost repede înăbușite, deși au vorbit în italiană am reușit să înțeleg dialogul lor:
-Hei, ce faci? Aia e berea mea! a încercat Claudio să își apere avuția…
-Ştiu, dar ai băut cam mult, te-ai îmbătat, începi să faci prostii! şi-a motivat repede Antonio decizia…
                Discuția celor doi a mai continuat preț de câteva minute, după care a venit „bomba”, replica prin care Claudio şi-a vândut sufletul pentru o presupusă puţăială cu o gagică urâtă:
-Ok, spune-mi Claudio, cu cine ții la Mondiale?? l-a întrebat englezoaica… acum, întrebarea asta poate fi luată şi drept replica de „du-te bă la dracu că m-am săturat de vorbit cu tine şi am să îți dau cu flit printr-o întrebare capcană” sau poate fi luată şi drept „hai că îmi place de tine, dar nu prea mai avem ce vorbi, hai să vorbim de fotbal că acolo va pricepeți voi bărbații cel mai bine iar noi facem pe proastele ca să vă cucerim”… dar răspunsul… răspunsul… mamma mia!!!
-Cu Anglia, bineînțeles!!!

                Cred că toată lumea din bar a auzit sunetul pe care îl face capul pick-up-ului când îl ridici de pe disc, toată lumea a uitat de meci şi şi-a ațintit privirea asupra lui Claudio, jucătorii au oprit meciul şi însuși Capello  a scos capul prin imensa plasmă din bar şi a vrut să îl plesnească pe Claudio… plus că începând de azi se discută în Parlamentul Italiei retragerea cetățeniei lui Claudio.
                Deci, dacă ţi-a dat prin cap ideea că ar fi bine să îți vinzi sufletul pentru o fată, acum știi cum să o faci… mult succes… să te gândești la mine când ai să arzi în flăcările iadului biciuit de dracii ăia mici şi negrii… din infern!

6 comentarii:

anelise spunea...

apoi ma bucur ca nu au fost vuvuzelele acolo :P
am vazut si eu meciul aseara,numai ca eu am urmarit o parte din el bocind. daca ma vedea cineva murea pe el de ras, spunandu-si "chiar atat de emotionant e meciul asta?" :)), ei, nu de asta boceam ci din alte cauze.
cel mai mult mi-a placut golul ala mirific cand nenea green a lasat mingiuta sa intre in poarta

armin spunea...

plangeai ca nu joaca Becks??

anelise spunea...

:))nu, plangeam ca era la tv filmul 'a walk to remember', apoi am schimbat pe meci. daa saracu beck, ce fatza avea ;))

lenjerie cu staif spunea...

:))

doaroDIANA spunea...

Armineeeeeeeeeee(si aici urmeaza bocete cu jale)lool....pana se termina minunea asta de fotbal,nu mai scrii nimic altceva decat cu condimente microbiste? nu ai mila nitel si de alde mine,ce habar nu au de fotbal?(probabil sunt singurul roman din lume ce nu intelege acest sport,asa ca scuzele de rigoare)

armin spunea...

ei bine... iata... surpriza... am sa incerc... si nu esti tu singurul roman care nu intelege fotbalul... mai sunt multi altii si nu sunt numai femei...

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori