miercuri, iunie 16

Baschet cu Eminescu


                Eram în liceu şi eram prin clasa a 11-a. Tocmai ni se schimbase din nou profesorul la Limba şi Literatura Română, de data asta am fost preluați de Gomez. I-am zis aşa pentru că semăna uluitor cu personajul din familia Addams, avea până şi umorul lui negru… ca să nu mai vorbesc de mustață. Una peste alta, a fost cel mai bun profesor pe care l-am avut în toată viața mea.
                Gomez tocmai anunțase o lucrare de control legendară, subiectul fiind evident Eminescu, adică extrem de complicat, plus că noi fusesem obișnuiți până atunci cu tânjeală iar acum tocmai ne pusese cineva la treabă, deci treaba devenea şi mai dificilă. Gomez nu glumea când era vorba de şcoală, glumea doar când era vorba de glume… iar atunci replica lui favorită pentru a opri glumele era: „Copilași, potoliți-vă că vă las repetenți” după care urma un scurt moment de liniște… iar apoi Gomez zâmbea firav, pe sub mustață.
                Ei, se apropia lucrarea legendară, Gomez a programat-o într-o zi în care aveam două ore de Română, una după cealaltă, tocmai ca să avem timp să rezolvam măcar punctul 1… din cele 15. Ei bine, înainte de oră, nobilii mei colegi – prin care miraculos nu m-am aflat şi eu, deşi în mod normal eram primul la prostii – au decis că nu are rost să își strice frumoasa medie de 4,5~5 cu o lucrare aşa de dificilă. Deci au chiulit. Dar nu oricum, ci au ieșit în curtea liceului ca să joace baschet. Iar curtea liceului era fix sub ferestrele clasei noastre. Adică Gomez a intrat în clasă, a dictat subiectele, după care s-a dus la fereastră şi a început să urmărească atent meciul.
                Meciul părea încins… din când în când, Gomez destindea atmosfera tensionată din clasă cu câteva informații legate de scorul meciului. Ba chiar şi-a permis să comenteze câteva faze mai încinse petrecute între colegii mei. În timpul asta, noi ne scriam acatistele şi biletele de rugăciune ce aveam să le depunem la biserică imediat după ore.
                Cu aproximativ 15 minute înainte de finalul ultimei ore, Gomez a ieșit din clasă – noi am fi copiat, dacă aveam de unde – şi s-a dus direct pe terenul de sport. De acolo i-a adunat pe colegii mei şi i-a adus în sir indian în clasă. După ce s-au așezat în bănci, Gomez le-a dat o veste bună: nu le pusese absenţe. Apoi le-a dat o veste mai amuzantă: aveau de redactat o lucrare de două ore în doar 10 minute.
                După câteva săptămâni ne găseam la aceeași oră, dar de data asta aveam programată teza, nu doar o simplă lucrare. După ce am primit niște subiecte cu efect paralizant, colegii mei şi-au primit şi magnificele lucrări de control din capitolul Eminescu. Sub replica: „aaaa, era să uit, v-am adus lucrările… vă rog să mă scuzați pentru întârziere, aţi scris mult şi din acest motiv mi-a luat mai mult să le corectez!” Niște note… de moral… 2, 3, 2.5, 3, 2, 3, 2, 4 – tu ai copiat de undeva!!!

                Totuși, Gomez ne-a luat apărarea mai mult decât diriginta noastră, care uneori ne voia pielea în băţ, de fapt ne-a luat apărarea chiar când aveam mâna blocată în borcanul cu miere. Ca să nu mai punem la socoteala glumele extrem de bune pe care le făcea… plus că râdea şi la ale noastre… care în „era Gomez” au devenit mult mai bune.
                În altă ordine de idei, ști cumva pe cineva care s-a bucurat că a murit un om?? Dacă nu știi, afla că citești chestiile scrise de unul de genul ăsta! M-am bucurat că a murit un nene sau o tanti, medicii i-au prelevat niște bucăţi din aortă şi artere şi mi le-au trimis ca să le studiez. Din păcate eu m-am bucurat, dar nu mi-au ieșit de loc experimentele… poate pentru că m-am bucurat prea mult de probe. Îmi e un pic rușine cu mine…

8 comentarii:

doaroDIANA spunea...

ufff,m-ai ametit rau cu concluzia blogului tau.....amintirea despre profesor cu gustul amar din concluzie?esti ok ,amice?

armin spunea...

ha! ce-i asta? o intrebare capcana?? e o intrebare tipica a unei fete si indiferent ce raspuns dau nu o sa fie ala corect?? e o intrebare de genul ala??

doaroDIANA spunea...

hihihihi....recunosc,m-am nascut batrana...asa ca eu nu mai pun acele "intrebari" de pe la 20 de ani...ci intreb sec si direct ce are omul....sa nu inteleg eronat...
deci...esti ok in broscarime?

armin spunea...

NU!!! dar AMR 14... o sa supravietuiesc...

doaroDIANA spunea...

ahaaa...in 14 zile vii sa ne admiri orasele pline de gunoaie?mistoc!sunt sigura ca iti e tare dor de toti si toate,indiferent cum sunt ele (bune,rele) in tara asta....tot a Romanie miros...mea culpa,patrioata lui peste sunt...dar iti inteleg dorul...

Miss G. spunea...

Uuuu, o postare care nu este despre Campionatul Mondial.

aiacuparu spunea...

Hmmm, si eu ma bucuram cand aveam ce diseca...defapt grupa mea se bucura daca era ' proaspat', hmmm iti dai seama cat de sariti din schema suntem?! :)))
Mah, nenea profu' asta e genial, desi pe cale de disparitie din sitemul de invatamant romanesc! Acum profii sunt fericiti daca ies de la ore ne-injurati, ne-imbranciti sau mai rau, ne-batuti...:(

armin spunea...

da diana, desi pare ciudat... imi e dor de Romania, cu toate neajunsurile ei.
Miss, mi-am tinut promisiunea si am postat ceva ce nu e despre CM...
Iulio... era destul de proaspat, colega mea intorcea aorta pe toate partile in timp ce eu ma tineam de nas... era foarte fericita ca e moale... si alba... si fara grasime... apoi am dat de alea cu aterom...

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori