miercuri, iunie 30

Lecția de Istorie: 34


Episodul 34: 30 iunie

·         1905: Einstein publică „Teoria relativității”
·         1934: Hitler reușește să închidă gura contestatarilor săi… într-o singură noapte, denumită sugestiv: „Noaptea cuțitelor lungi”.
·         1941: Germania înregistrată primele victorii în Operațiunea Barbarossa, capturează orașul Lviv.
·         1909: se năștea Paul Constantinescu.
·         1919: moare Jhon Rayleigh.

luni, iunie 28

Lecţia de Istorie: 33


Episodul 33: 28 iunie

·         1389: Otomanii îi înving pe sârbi şi îşi deschid calea spre Europa, cale ce le va fi serios stâmtorată de domnitorii români.
·         1914: Franz Ferdinant şi soţia sa sunt asasinaţi la Sarajevo. Austro-Ungaria declară război sârbilor, ruşi le sar în apărare şi astfel se declanşează Primul Război Mondial.
·         1919: a fost semnat tratatul de la Versailles, consemnându-se asfel sfârştul Primului Război Mondial.
·         1940: România cedeaza Rusiei părţile cerute prin ultimatumul prezentat.
·         1982: Richard Nixon vizitează România.
·         1491: se năştea regele Henry al VIII-lea.
·         1916: moare Ştefan Luchian.

sâmbătă, iunie 26

Pentru că altfel viața ar fi plictisitoare


                 După ce am luat în considerare mai multe argumente pro şi contra, am decis că este necesar să îmi trimit bicicleta acasă. Dintre sutele de oferte existente pe piață eu i-am ales pe românii de la Atlassib, mai primisem ceva recomandări bune de la alți clienți… plus că sunt români. Mi-a plăcut foarte mult faptul că deși am sunat pe numărul de telefon al agenției din Franța, domnișoara ce mi-a răspuns la telefon nici nu s-a obosit să se asigure că nu sunt francez, mi-a vorbit în română de la bun început. Cred că nici nu știe franceză, sau poate că știe, dar nici pe mine nu m-a interesat să știu dacă știe sau nu.
                Băi şi nu-ţi spun că mi-am luat eu bicicleta şi am spălat-o, am aranjat-o… am făcut-o frumoasă, de parcă nu mi-ar fi primit-o dacă nu era curată şi frumoasă… cam aşa am îngrijit-o. în ziua cu pricina, adică cu o zi înainte să plece autocarul spre România, m-am urcat pe ea şi am pornit-o înspre biroul celor de la Atlassib. Cum biroul este la distanţă destul de mare, adică practic în partea cealaltă a orașului raportat la reședința mea, am avut grijă să îmi iau două ore libere în dimineață respectivă. Eu am zis că lipsesc până la ora 10, șefa mea mi-a zis că nu e o problemă prea mare, având în vedere că ea oricum nu vine înainte de orele 12, deci totul a fost în regulă.
                Ultimul drum pe tărâm franțuzesc împreună cu bicicleta mea a fost... de poveste. Am pornit-o lejer, pentru că aveam mult de mers, iar dacă aş fi tras tare aş fi ajuns la birou transpirat din cap până în picioare, ceea ce nu era chiar în planurile mele pentru ziua respectivă. După ce am mers eu liniștit până aproape de universitate, unde de obicei mă opream, dar acum am trecut pe lângă ea de parcă nici nu aş fi cunoscut-o, am făcut imprudenta de a mă uita la ceas. Ora m-a speriat destul de mult, pentru că imediat am început să pedalez că nebunul, fără să mai țin cont de faptul că efortul depus o să se transforme în transpirație şi am să las urme invizibile peste tot prin laborator.
                Ei şi cum alergam eu de zor prin oraș, nu-ţi spun că exact atunci când îmi era lumea mai dragă, am simțit cum mi-a căzut fundul cam câțiva centimetri, m-am balansat puțin dintr-o parte în cealaltă după care am simțit cum îmi este din ce în ce mai greu să pedalez. Am oprit neregulamentar în mijlocul pistei pentru bicicliști – care era liberă la ora aia matinală, deci nu am jenat pe nimeni – şi când am pipăit roata… suprize-surprize… din nou cu Andreea a lu’ Marin… roata era spartă. Zeii şi Semi-Zeii mamilor lor de bețivi… exact pentru asta este interzisă consumarea băuturilor alcoolice în public la noi, exact pentru evitarea chestiilor de genul ăsta.
                M-am uitat mai atent la cauciuc şi am reușit să găsesc o tăietura, recentă iar în ea se mai vedea o bucățică de sticlă… verde, precum sticlele de bere… marea majoritate. Exact pentru asta e la noi interzis să bei pe stradă, la francezi nu este, motiv pentru care ăștia se strâng prin locuri publice, consumă şi apoi sparg câteva sticle, iar cioburile ajung şi pe pistele amenajate pentru bicicliști, ca să nu mai zic că ajung şi prin picioarele copiilor, mă rog… nu am văzut cu ochii mei, dar presupun că s-a întâmplat cel puțin o dată.

                Ei bine, de acolo am fost forțat să iau bicicleta în spinare şi să o car eu pe ea până la autogară, ironic, nu? În ultimul drum ce aveam să îl fac cu ea în Franța, s-a întâmplat să nu mă mai care ea pe mine ci să o car eu pe ea…
                Cât așteptam să mi-o lege cu banda domnișoara de la birou calculam mintal centimetrii cubi ai portbagajului lui Silver, încercam să îmi aduc aminte dacă şi de unde se rabatează bancheta din spate, oare încape cu totul? Oare trebuie să o demontez?? Mă rog, ăsta ar cam fi momentul ca tu să te lauzi cu o chestie de genul: „ce bine îmi pare că am un Logan Van, sau Pick-up” sau „ce bine îmi pare că am o dubă şi nu o mașină cu fundul tăiat ca a ta” pentru că mai apoi eu să încep să mă rog de tine să mă ajuți cu căratul bicicletei mele de la autogara din București până la Decatlon. Acum să vad eu cât de prieteni îmi sunt cititorii… acu-i acu…

Lecţia de Istorie: 32


Episodul 32: 26 iunie

·         1819: este patentată bicicleta.
·         1848: guvernul revoluționar decide eliberarea robilor țigani de pe moșiile boierilor. Imediat după, regele neîncoronat al țiganilor a scris pe twitter-ul țigănesc, adică a vorbit cu adjunctul său care a dus vorba mai departe: „acum nația noastră poate să facă ce știe mai bine…” Nu a apucat să termine pentru că a început să facă ce știe el mai bine.
·         1935: Germania reintroduce serviciul militar obligatoriu pentru tinerii cu vârste între 18 şi 25 de ani. În vremea asta francezii – a căror armată era considerata a fi cea mai tehnologizată la acel moment, deci ei aveau bățul cel mai lung – se certau între ei pentru putere, deci nu au făcut nimic să îi împiedice pe nemți.
·         1940: Rusia ne bate în poartă şi ne prezintă prevederile Pactului Ribbentrop-Molotov. România pierde Basarabia şi Bucovina.
·         1824: se năștea Lord Kelvin.
·         1900: moare Nicolae Kretzulescu.

joi, iunie 24

Cine... noi?


                După cum prea bine bănuiești este vorba de o scuză… din nou penibilă.
                Eu şi colegii mei, ne-am bucurat de compania a cinci – şase fete extrem de frumoase în liceu. Erau colege cu noi, eram foarte mândri de faptul că împărțeam aceeași clasă cu ele. Unii au dezvoltat şi pasiuni ascunse pentru ele, alții au avut relații lungi cu ele… şi tot aşa. Dar am avut şi vreo opt – nouă colege care ar fi fost şi ele frumoase, dacă nu se spoiau în halul ăla. Erau momente în care efectiv aveau faţa zidită cu cosmetice, iar când veneau la şcoală se pupau de la distanţa, fără să se atingă – noi eram destul de prietenoși, în fiecare zi ne pupam când ne întâlneam la școală, probabil nu am fost singurii.
                Într-o bună zi, aveam chimie. Ora se ținea în laboratorul de chimie al liceului. Jhon întârzia, iar asta însemnă că s-a întâmplat într-adevar o calamitate undeva, pentru că era a dracului de punctuală. Era aşa de punctuală încât am vrut să îi cumpăram un ceas de plastic, de jucărie, pentru copii, ca să mai întârzie şi ea la ore. Ne-a trecut repede pentru că Jhon era o scorpie.
                Noi eram împărțiți ca de obicei pe catedrale, fiecare catedrală avea bisericuţa ei. Fiecare bisericuţă stătea pe undeva, câteva stăteau chiar în bănci, alea erau bisericuțele naşpa. La un anumit moment dat „T”, fetili spoite ies în grup din laborator îndreptându-se spre baie unde urmau să își refacă zideala de pe faţă.
                Bisericuța noastră era situată confortabil pe culoar. Le-am văzut când au ieșit în cârd, imediat Gavroche a venit cu ideea, care a fost dezbătută într-o ședință extraordinară a „Comitetului Nobilesc” şi a fost adoptată în unanimitate. Ne-am dus după ele în grup organizat şi noi, la fel că ele, unul după altul. Laboratorul de chimie era în corpul vechi al liceului, iar acolo sălile erau foarte înalte şi nu știu din ce motive la baie peretele despărțitor nu era complet, sus rămăsese un spațiu cam de 15 cm liber. Bine, sala era destul de înaltă, deci nu ne puteam urca pe multe lucruri ca să spionam ce se întâmplă dincolo, dar se auzeau perfect bârfele. Gavroche avea însă altă idee.
                A intrat în baie, a pus mâna pe furtunul pe care îl foloseau femeile de serviciu să spele sala, l-a decuplat de la robinet, noi am umplut repede cele două găleți ce erau prin preajmă, una a luat-o Masu’ iar cealaltă a încăput pe mâna lui Dodo, adică ăia doi care erau ei mai forțoși. După ce am umplut gălețile, Gavroche a cuplat iar furtunul, eu am trecut la comanda robinetului în vreme ce el s-a urcat pe una din cele trei chiuvete. Nu a avut de ales, doar una mai rămăsese liberă, celelalte două erau ocupate de Dodo şi Masu’, ce se urcaseră şi ei acolo ca să fie mai siguri de reușită.
                Cred că ţi-ai dat deja seama care era planul nostru super-secret… vroiam să aruncam cât mai multă apă peste perete ca să le stricam „spoiala” colegelor noastre. Ei, după cum ţi-am spus trei dintre colegii mei ceva mai vânjoși erau urcați pe chiuvete, doi cu câte o găleată de 5 L pline în mâini în vreme ce Gavroche era pregătit precum pompierul – cu furtunul în mână. Eu eram la comanda robinetului şi pe umerii mei a căzut cea mai grea sarcină: trebuia să execut numărătoarea inversă, iar imediat după să dau semnalul de atac prin deschiderea la maximum a robinetului de apă.
                Nimic mai simplu… mi-am început numărătoarea de la 5. Nici azi nu îmi pot da seama de ce… când faci o numărătoare inversă o faci de la 3, nu de la 5… cine dracu numără de la 5?!? Numai eu! Şi am început: 5… 4… 3… 2… ZDRAAANG!!!! Până m-am dezmeticit eu – şi în desmeticeala mea am şi deschis robinetul – ăștia trei erau toți căzuți pe jos, apa țâșnea din trei țevi rupte şi la scurt timp după şi din furtunul pe care în ținea Gavroche. Mă rog, acum nu îl mai ținea, îl scăpase, pentru că ăsta își pierduse un pic concentrarea şi acum furtunul era precum un șarpe besmetic şi stropea în toate părțile…
                După cum ţi-am spus, laboratorul era în corpul vechi… iar corpul ăsta vechi… era vechi… avea vreo 60 de ani, deci chiuvetele din baie or fi fost ele ancorate bine în perete, dar odată cu anii… şi cum trei găligani se urcaseră pe ele, au cedat… toate trei în același timp. Cei trei au căzut toți pe jos, țevile s-au rupt şi colac peste pupăzoii de noi mai dădusem drumul şi la cel de-al patrulea robinet.
                Am ieșit de acolo uzi până la piele, în același timp au ieșit din baie şi grupul spoitelor, fiecare membru al celor două bisericuțe s-a uitat strâmb la ceilalți, am intrat în clasă şi ne-am așteptat liniștiți sorocul.

Wellcome to Looser-ville. Population 1... me!
                Directoarea nu a făcut altceva decât să urmărească urmele de pași de la baie până în laborator. A intrat, ne-a acuzat, noi, uzi până la piele, am negat acuzele… eterna poveste:
-Aţi spart chiuvetele!!!
-Nu noi!!! Alții… altă încercare penibilă… a câta o fi fost oare?
Am fost scoși din clasă, duși la muștruluit şi lăsați înapoi la ora. Nu ne-am prezentat decât în finalul orei, motiv pentru care am mai primit câteva palme de la Jhon. La sfârșitul lunii am ajuns și în consiliul profesoral, dar am fost salvați de bunul nostru profesor Gomez, pentru că chiar și dirigintele ne vroia pielea în băț.
                Atunci am început să cred şi eu zicala aia care vorbește de groapa săpată pentru altcineva.

Lecția de Istorie: 31


Episodul 31: 24 iunie

·         1509: Henry al VIII-lea este încoronat Rege al Angliei. Nu este nici o cale delicată de a spune asta, tipul ăsta a reușit să își determine nevestele să își plece capul… de tot…
·         1812: Napoleon își cântărește coaiele şi decide că sunt suficient de mari ca să invadeze Rusia. Ţarul avea alt sistem de măsura pentru coaie, motiv pentru care nu a mișcat prea multe degete, a așteptat să vină iarna şi apoi a trimis doi soldați să respingă atacul francezilor. Cei doi i-au alungat pe cotropitori şi s-au întors cu zeci de mii de prizonieri. Ţarul i-a pedepsit pentru că au adus aşa de puţini.
·         1916: are loc Bătălia de pe râul Somme. De departe cea mai sângeroasă bătălie purtată vreodată. Aliații au bombardat timp de două săptămâni pozițiile germanilor după care au ordonat atacul. Se așteptau să cucerească pozițiile fără nici un fel de probleme, se așteptau să găsească toți inamicii morți. Germanii descoperiseră tranșeele. Proiectilele aliaților au avut un fantastic grad de reușită, au fost aruncate 12 tone de bombe din care doar 900 de kilograme şi-au atins ținta. Peste 1.000.000 de oameni au murit în atacul ordonat după ridicarea prafului de după bombardament.
·         1927: legionarii se organizează în renumita Gardă de Fier.
·         1982: avionul „City of Edinburgh” aparținând British Airways intră într-un nor de cenușă vulcanică şi toate cele patru motoare ale Boeing-ului 747 se opresc. Trei motoare au fost repornite după ieșirea din nor permițând avionului să aterizeze în siguranță. Din acest motiv nimeni nu a mai riscat să zboare în timpul erupției din Islanda.
·         1987: se năștea Lionel Messi, iar fotbalul își schimba faţa.
·         1988: moare Mihai Beniuc.

marți, iunie 22

The Laser


                Dacă ai gugalit „laser” sperând să afli ce este, tot ce îți pot spune este că numele vine de la „Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation” dar mai departe nu am să mai scriu nimic de aceasta sursă de lumină. Deci înjura-mă şi mergi iar pe gugal pentru referatul ăla de la fizică.
                Ia spune-mi tu mie, tu cititorule care nu cauți un referat la fizică, în câte lifturi nepictate te-ai urcat până acum, cate lifturi fără vreo urmă de marker ai văzut până acum?? Eu am să bănuiesc că nu foarte multe, iar dacă mă înșel, atunci cu siguranța ai urcat şi într-un lift desenat şi umplut cu toate cuvintele pe care nu le vei auzi niciodată din gura părinților, mă rog, nu în circumstanțe normale.
                Ei, prin laboratoraşul în care îmi pierd eu viața oamenii se tot anunță unul pe celalalt cu privire la diferite conferințe, seminarii sau susțineri de lucrări științifice prin mail, dar şi prin diferite anunțuri postate în lifturile de care dispune laboratorul. Pentru că pe acolo trece toată lumea, nu? Toți burtoșii urcă cu liftul, toți posesorii de celulită refuză scările, fiecare zice că are alte motive, dar motivul adevărat e lenea. Dar nu despre asta vorbeam, vorbeam despre faptul că într-una din zile, acum mult timp când încă era în funcțiune liftul vechi, fără panou pentru afișarea informațiilor, am văzut un afiș ce anunța o conferința pe tema laserelor, denumita sugestiv „The Laser”. Şi ca toată lumea să fie fericită, eu urc cu liftul pentru că am biroul la etajul trei, dar francezii numerotează etajele diferit, parterul fiind de fapt subsol, iar primul etaj fiind etajul 0 – da… există, le-am văzut cu ochii mei – deci practic eu am biroul la etajul 4… iar dacă mai punem la socoteala că scara e împărțită în două, plus o mică scăricică la etajul -1, ajungem la un fabulos număr 9, adică eu trebuie să urc 9 scări ca să ajung la birou… deci iau liftul… negreșit. Plus că arăt bine cu burtă, iar acum toate fetele mă înjură pentru asta… vă mulțumesc!
                Intru în lift, vad anunțul… „The Laser”… era scris titlul mare, textul mic, mult spațiu între… greșeala gravă, nici nu m-am obosit să citesc descrierea şi cred că nu am fost singurul. Trec după câteva zile şi găsesc scris „game” lângă titlu conferinței, rezultatul fiind: „The laser game”. Am zâmbit un pic… apoi am scos pixul şi am completat: „is comming”. Mi s-a părut foarte amuzant, plus e nevoie de un mic zâmbet în laboratorul ăla, lumea zâmbește foarte rar. M-am instalat la birou fericit că făcusem o jumătate de faptă bună şi o faptă rea.
                După încă câteva zile, intru în lift şi găsesc completarea la ce scrisesem eu: „to your home town”. Mi-am zis: „uuuuu devine interesant” deci am continuat „jocul”: „be prepared” am mâzgălit eu mai departe. Am ieșit din lift la fel de mulțumit, de fapt aveam un zâmbet plin de satisfacție pe faţă, cei ce îmi văd mufa pe care o posed atunci când intru în laborator şi-ar fi putut da seama cu ușurința că eu am făcut-o. Noroc că toți sunt ocupați cu diferite chestii.
                Am primit replica încă o dată, găsind scris : „or else” în ziua imediat următoare. Deja apăruse prea repede, începusem să cred că mi-am făcut un prieten… în lift… urma să facem schimb de numere de telefon, nu? Mă rog, nu am putut să scriu replica atunci pentru că nu urcam singur, mai erau cu mine încă câțiva francezi „sprinteni” şi plini de „sănătate”… cum sunt şi eu de altfel.

                Nerăbdător mi-am făcut treaba prin lab, tocmai ca să apuc să dau replica… deja trăiam momentul, îmi pregătisem câteva continuări inteligente şi pline de haz… dar când intru în lift… oroare!!! O mână criminală schimbase anunțul cu unul nou, neuitând să aplice deasupra titlului o altă foicică pe care era scris în franțuzește: „Îți mulțumesc anticipat pentru faptul că nu mai mâzgălești anunțul oficial al conferinței!”. Prima reacție? La Dracu!!! Dar nu m-am lăsat învins, am scos pixul cu mişcări sigure şi fără a face risipă de energie, i-am scos şi capacul printr-o mișcare ce îmi intrase în reflex şi am scris:
Cu plăcere!

Lecția de Istorie: 30


Episodul 30: 22 iunie

·         1498: Ştefan cel Mare încalecă pe cal şi în fruntea oastei sale intră în Polonia pentru a pedepsi atacurile lui Ioan Albert, regele polonez, împotriva Moldovei. La întoarcere oştenii l-au întrebat pe Stefan: „Măria ta, dacă nu am cucerit nimic, de ce ne-am mai dus?” Răspunsul Măriei Sale – care ședea pe cal: „Pentru că peste ani şi ani se vor ridica câțiva dintre noi care or să spună: să-mi bag picioarele, suntem neam de lași, noi nu am cotropit niciodată pe nimeni”. De aia a fost el Mare şi Înțelept.
·         1815: patru armate din patru state diferite: Prusia, Rusia, Austria şi Anglia, reușesc să îl facă pe Napoleon să abdice. Pe blogul lui personal, care la vremea respectivă se numea jurnal secret şi era scris de un adjunct, Napoleon a notat: „Nu abdic, pentru că nu m-a forțat nimeni, bătălia eu am castitat-o, nu știu de ce se lauda ei, eu am fost cel care a plecat de acolo pe cal, au plecat şi alții… unii au fost chiar mai rapizi decât mine, dar asta nu e important! Deci nu abdic, eu mă retrag doar pe insula Sfânta Elena pentru o perioadă nedeterminată de timp. Am auzit că au acolo un Spa foarte confortabil, mă duc să mă relaxez şi să mă refac… BRB.
·         1941: Mareșalul Antonescu, care avea două degete nemțești înfipte în cur, ordonă intrarea României în război de partea lui Hitler. Încep atacurile împotriva Rusiei. În același timp Hitler demarează Operațiunea Barbarossa, prin care spera să scape de Stalin. Stalin o ardea pe vodca şi i se cam rupea de Operațiunea Barbă-Roşie a tovarășului sau cu mustața ceva mai mică.
·         1995: la Paris, România semnează în mod oficial cererea de aderare la Uniunea Europeană. Secretara o ia şi înainte să o îndosarieze exclama acid: „Dar voi nu puteți intra în UE! Sunt acceptate doar statele poziționate geografic în Europa!” A fost răsplătita regeşte de delegația noastră, cu flegme!
·         1902: se năștea Alexandru Ghika.
·         1922: moare Take Ionescu.

duminică, iunie 20

Vine vara, bine-mi pare


                În birou eu am o floare, vara o va face mare, dacă îi pun şi eu niște apă. Deci asta ar fi secretul, ai o floare, dacă vrei să crească mare o uzi pe timp de vară. Noi aveam multe colege în liceu… multe flori deci. Trebuia să le punem apă, nu? Şi cam asta am făcut, în chiar primul an de liceu, prima vară. După ce am udat florile, ramași cu multa apă şi nicio floare neudată, am început să ne udam între noi. Spre finalul zilei întreg liceul era o mică fântână. După ce am fost prinși / acuzați pe nedrept directoarea a interzis sticlele de plastic în liceu. Deci ne-am făcut simțită prezentă.
                Se încălzise bine vremea, se apropia vacanţa, problemele legate de situațiile școlare se terminaseră, cu bine pentru unii, pentru alții… nu prea. Oricum, cu corigenţe sau fără într-o zi cu foarte mult soare, cineva a aruncat prima „bombă” cu apă, de acolo s-a extins în tot liceul. Nu aş putea să spun sigur cine a fost „inventatorul”, dar important e că ne-am făcut cunoscuți de la bun început.
                Am început lejer cu sticle de jumătate de litru, după două ore am simțit nevoia de a schimba arsenalul şi am pus mână de la mână, am cumpărat o răcoritoare la 2L, am băut-o, am umplut-o cu apă şi am început să udam restul florilor ramase încă neudate. Lucrurile au degenerat repede şi am ajuns până la a utiliza gălețile cu care femeile de serviciu spălau pe jos. Nefericitele flori care au primit primele „bombe” din gălețile găsite cred că nu le-au uitat nici azi.
                Spre finalul zilei udasem tot liceul. Efectiv apa curgea pe scări dând impresia unei inundații. Directoarea a călcat în albia unui astfel pârâu după care a urcat „pe cursul apei” şi a ajuns până la ultimul etaj, unde se afla clasa noastră în primul an. A intrat în prima clasă, toți erau uzi până la piele, florile nu mai luau notițe, preferând să își ţină tricourile un pic mai departe de piele, nu prea înțeleg de ce… dar treaba lor, nu mă interesează.
                Intră în a doua clasă… aceeași poveste. Ajunge şi la clasa noastră, deschide ușa fără să bată, dând buzna efectiv peste noi. S-a uitat un pic printre noi, toți uzi, fetele erau toate nemulțumite de transparenţa hainelor îmbrăcate în respectiva zi, în timp ce clasa era toata udă. S-a uitat la noi peste ochelari şi ne-a acuzat:
-V-ați bătut cu apă!!!
-NOI!?!?!? NUUUUUU!!! A fost răspunsul nostru…
                Nici nu înțeleg de ce nu ne-a crezut… am fost foarte sinceri. Ne-a ridicat din bănci pe câțiva dintre noi – eu am scăpat – cei în cauza au fost duși în birou şi muștruluiți cum se cuvine.
                A doua zi orice recipient de plastic a fost interzis, cei ce ar fi fost prinși cu aşa ceva asupra lor riscau sancțiuni aspre.
                E drept că nu am mai udat florile… dar am reușit să transformam liceul în fântână.

Lecția de Istorie: 29


Episodul 29: 20 iunie

·         1837: Victoria devine regină a Marii Britanii.
·         1862: Primul Ministru al României, Barbu Catargiu, este asasinat.
·         1877: Graham Bell instalează primul telefon.
·         1963: „telefonul roșu” este instalat permițând președinților URSS şi SUA să dialogheze din când în când. Gurile rele spun că erau frecvente meciurile de șah prin telefon intre cei doi președinți.
·         1991: Parlamentul Germaniei decide să mute capitala de la Bonn înapoi la Berlin.
·         1953: se năștea Cindy Lauper.
·         1891: moare Mihail Kogălniceanu.