luni, mai 3

Premiul care moare greu


                    Având în vedere că sunt un fel de cel mai special de pe aceasta planetă, ai mei prieteni buni şi virtuali mi-au dăruit un premiu. De fapt am primit același premiu de la trei persoane diferite. Ceea ce înseamnă că sunt… awesome!!!

                Premiul l-am primit din partea lui alis, Petronela şi Iuliana (pe care nu o cheamă aşa, adică o cheamă, dar nu o strigă… înțelegi?!?). Pentru că sunt zgârcit nu am să îl dau nimănui mai departe.
                Totodată țin să le mulțumesc celor trei prietene pentru bunăvoința lor de a mă premia! Mulțumesc!

                Şi acum, povestea lui „Die Hard”, pentru că am promis mai de mult că o scriu:
                În primul rând, ce e frate cu „Die Hard”?? Păi cum adică ce e cu el? Nu ai văzut seria de filme? E cu Bruce care îi bate el pe toți… şi când nu poate să îi bată… ce prostie am scris, Bruce poate să îi bată mereu, indiferent de situație, e un fel de 007! Apropo de 007, știi care a fost replica preferată a lui Roger Moore în rolul lui Bond? Nu știi?!? Lasă că îți zic eu: „Biroul meu știe că sunt aici, dacă nu raportez or să trimită alt om după mine!” Îmi pare rău, dar Roger l-a sugrumat efectiv pe 007… era atât de agent secret cu fel de fel de gadget-uri deghizate în te miri ce, încât simțea mereu nevoia să îi amenințe pe cei ce îl capturau că: „o să vezi tu… vin cu mama… să vezi ce bătaie iei… fraere!!” Ei, dar revenind la Bruce… Bruce e tare, e șmecher şi îi bătea pe toți. Pornind de la chestia asta, eu am asociat seria asta de filme cu masculinitatea în sine, adică din punctul meu de vedere, în filmul ăla se afla sămânța bărbatului adevărat. E un film cu coaie… multe coaie… foarte multe coaie… are aşa de multe coaie încât toți eunucii şi-au cumpărat seria respectivă pe Blue-Ray.
                Ei, dar eu nu am împărtășit cu prea multa lume concepția mea despre Die Hard, deci rămăsese aproximativ anonimă. Astfel, a trebuit spusă lumii întregi… Nu mai țin minte exact condițiile în care am spus-o prima oară, dar era ceva de genul: multe fete în jurul meu, vorbind chestii femeiești... la un anumit moment dat, una din ele remarcă faptul că sunt tăcut şi mă bagă şi pe mine în seamă:
-Draaaagoş, dar tu de ce taci? Nu te simți bine vorbind ce creme de corp şi absorbante? (am să presupun că despre asta vorbesc fetele întrucât nu am fost niciodată atent la discuțiile lor)
-NU! Simt cum procesul de îmbătrânire s-a accelerat, am ajuns la menopauză (sticky-note: adu-mi aminte să scriu povestea cu menopauza la bărbaţi… aia e demențială), mi s-au uscat coaiele şi mi-au căzut! am replicat eu, un pic acid…
-Vai săracul de tine… şi ce ai să faci acum??
Atunci… atunci a văzut lumina zilei replica „Die Hard”:
-Am să merg acasă şi am să mă uit la „Die Hard” de 3 ori… ca să îmi crească coaiele la loc!!!
                Şi de atunci, oricând mă vad înconjurat de prea multe femei (mai mult de două), sau când sunt amenințat cu torturi specific femeiești (de genul epilat şi prostii de genul) sau pur şi simplu oricând simt eu că distincțiile masculine sunt în pericol… ridic pumnul drept la nivelul feţei, îmi inclin ușor capul în faţă rotindu-l în același timp un pic spre dreapta şi șoptesc cu dinții încleștați:
-Dieeee Haaaarrdd!!!

                Deci, așadar şi în concluzie, acum știi ce ai de făcut când ai nevoie de coaie, da?
                Înainte de final: recent mi-a fost propus să fiu epilat în timp ce mă uit la Die Hard – toată seria… pe Blue-Ray. Am refuzat! Die Hard nu face miracole, folosește-l cu cap!

2 comentarii:

ggy spunea...

Nu stiu cum sunt altii....dar eu cand ma gandesc la "Die Hard" imi vine in minte fraza celebra a lui Bruce willis : "Yipee-Kay-Yay Mother Fucker!" :)) :D :P ;)

armin spunea...

ala era semnul: "vezi ca s-a terminat filmul, i-am batut pe toti... acum e momentul sa iti trezesti prietena"

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori