luni, mai 10

Dosarele chix


Reuniunea dintre paranormal şi mulțimea vidă.

                Am schimbat mediul autohton cu cel broscăresc… regret… dar alegerea am făcut-o eu, nu altcineva, deci poți fi sigur că deja am aruncat vina pe altcineva, pentru că încă dețin cu mândrie pașaportul românesc… şi cu el la pachet primești şi o rezervă consistentă de lene şi miserupism, pe care poți să o folosești după bunul plac al inimii. Băi dar broscarii… broscarii nene… ne-au luat-o înainte… cu mult. Eu cred că din cauza asta suntem noi mai slab dezvoltați decât ei, pentru că noi muncim frate… noi muncim, nu că ăștia… ăștia o freacă.

Sculler şi Muldy… pardon, Mulder şi Scully (li lui)

                Atunci când ai tu blog şi te lauzi în faţa cititorului tău că ești tu mare șmecher care face cercetare şi drept urmare îi îmbunătățești calitatea vieții, atunci cu siguranță trebuie să o arzi într-un laborator făcând diferite studii. Dacă ești norocos poți ajunge să te joci cu substanțe din care poți crea lejer o bombă. Ei, acum nu vreau eu să mă laud în faţa ta, dar săptămâna trecuta am văzut mercur. Era într-un bidonaş de plastic, care comparativ cu celelalte bidonaşe trebuia să cântărească maxim 100g, dar când l-am luat în mână era să îl scap pe jos. Pe raftul de jos sunt depozitați acizii, pe principiul: „dacă cade şi se sparge, măcar să ia foc”. Dar nu mă interesează aşa de mult concepția lor de viață, oricum am văzut că se pricep să stingă incendii. Eu am ajuns să găsesc borcănașul de mercur căutând un borcănel cu pastile din care îmi prepar eu o soluție tampon. În mod normal ar trebui să prepar soluția aia din alte substanțe, dar descurcăreț cum sunt, am găsit pastilele în dulapul cu substanțe. Săptămâna trecută am văzut eu niște chestii care pluteau ele în liniște prin tamponul meu… erau că meduzele, doar că nu stăteau buză-n buză. Şi ce mi-am zis eu? Ia hai să îmi fac eu altă soluție… ce mama dracului… pastile sunt o groază. Băi şi nu îți zic că mă duc eu la dulăpiorul ăla magic şi răscolesc în el dintr-un colţ în altul după borcănașul ăla cu pastile. Nici urma de el. L-am căutat peste tot. Cum nu l-am putut găsi, mi-am filtrat meduzele din tamponul vechi.
                Azi, mă duc eu frumușel şi liniștit (şi frumușel, nu știu dacă am menționat) să mă apuc din nou de prostiile alea care îmi mănâncă mie viața. Aveam de preparat o substanță pe care o am sub formă de pudră, şi e o pudră a dracului, că o las pe agitatorul magnetic zile întregi şi tot nu se dizolvă, ei şi îmi iau eu pipeta automată şi mă duc în locul unde prepar eu chestiile care pot să explodeze, adică in broscaria. Cântăresc pudra, o pun în sticluță iar apoi încep să îmi pun soluția tampon, aveam nevoie de 10ml. Pipeta avea capacitate de 1ml, deci trebuia să pun de ghici câte ori… Pun prima dată, o încarc a doua oară, doar că în momentul în care am scos-o din sticlă, mi s-a părut că nu e chiar 1ml, procedura standard în cazurile astea este să arunci înapoi ce ai luat cu pipeta şi să iei iar. Ceea ce am şi făcut, băi dar când am aruncat, soluția aruncată nu mai era incoloră precum apa, ci era roșie… precum sângele. Pe cuvântul meu de onoare, ce am aruncat era roșu!!
                Cu mult calm, dobândit în copilăria mea petrecută în Ardeal, am scos pipeta şi am așezat-o lângă sticla… m-am uitat în sticla… am văzut cum soluția mea a devenit roșiatică… am cântat cântecul ăsta:
 
                Iar apoi am apelat la opțiunea „sună un prieten de la INSA şi roagă-te la Titi să nu fie ocupat ca să îți poți prepara soluția tampon”. În timp ce mă pregăteam de plecare am zis să mă mai uit totuși încă o dată în dulap. Deschid dulapul cu substanțe şi ce găsesc? Borcănelul cu pastiluţe. Direct în faţa ochilor mei.
                Deci să vină Mulder şi Scully, că doar eu umblu cu tamponul ăla, iar data trecută sunt absolut sigur că m-am uitat la fiecare recipient. Cum naiba a răsărit el fix atunci şi fix acolo?? Cum de a curs răhăţel roșu din pipetă? Că aia e făcuta de aşa natură încât nici dacă te chinui nu poți să strecori substanțe în mecanismul cu care absoarbe şi evacuează.

                După-amiaza am desfăcut pipeta… nici urmă de vreo substanță roșiatică. Să vină Mulder şi Scully.

Ce zi frumoasă. Hai să muncim!

                Eu stau foarte prost cu proiectul meu… sunt pe butuci, iar butucii sunt şi ei înfipți în ciment şi cimentul e legat cu lanțul de o ancoră de trei ori mai mare decât a celui mai mare vapor existent. Drept pentru care azi am început să îmi pregătesc substanțele şi suprafețele pentru că joi şi vineri să pot microscopa în voie.
                Ei şi roboteam eu prin laborator, treceam dintr-o sală în alta, pentru că anumite chestii nu le puteam lua după mine, ei şi fix între sălile astea două se afla planning-ul pentru microscop, adică e un calendar şi fiecare vine şi își scrie numele în dreptul unei zile. Eu nu mă uitam la planning pentru că știam că am rezervat, deci nu aveam probleme. Doar că… în fugă îmi arunc un ochi pe el… şi ce vede ochiul meu? „Labo fermé”
                Deci… aş putea să reproduc exact tot ce a fost la gura mea la adresa broscarilor… dar nu cred că te-ar interesa exact ce le-am urat eu lor.
                M-am întors, m-am uitat bine în calendar, am văzut că joi e trecuta cu roșu… Titi știe ce drac de sărbătoare o fi… dar să iei de la tine putere şi să zici „ni se rupe în 4, joi liberă înseamnă că vineri nu venim”. Dar frate, plecați unde vrea pisiricul vostru… eu vreau să lucrez. Răspunsul primit?

-Nu ai cum să intri în laborator, pentru zilele de joi, vineri, sâmbăta şi duminică vor fi dezactivate cartelele de acces!!!
                Ce să mai zic? Are cineva liber joi? Are cineva liber vineri? Dacă ar avea şi s-ar duce în biroul sefului şi ar cere să fie lăsat să vină la birou ar fi refuzat?!?
                Să vină U.S.Army, că eu vreau să lucrez şi ăștia nu mă lasă!!!
 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori