luni, mai 24

De ce e bine să copiezi


                Pentru că oricine rămâne în pană de idei. Iar când ești nevoit să scornești chestii noi în fiecare zi vei rămâne la un moment dat fără inspirație. Atunci, vei încerca să supraviețuiești, deci ai să începi să îți cauți inspirația… bătând la ușa altor surse. Citești o chestie aici, vezi o chestie dincolo după care propui teoria ta asupra unui lucru. Bineînțeles că imediat după ce îți publici ideile, autorul lor va ieși în faţă să facă scandal pentru incalificabilul tău gest. Asta nu ar fi mare lucru, dar va veni însoţit de alte persoane, iar împreună vor striga şi scanda împotriva ta, cam cum fac peluzele cu spurcatul (are să te prindă un nebun şi are să te omoare, partea nasoală pentru tine e că acel nebun va deveni erou național, iar tu vei fi uitat înainte să ţi se stingă lumânarea). Şi uite aşa, căutându-ți tu inspirația şi crezând că ai găsit-o, dai de belea.
                Da, dar cel care se simte extrem de lezat pentru că ai copiat tu conceptul de „manelist” – care, hai să recunoaștem… e unic, nu l-a mai spus nimeni, fix din gura ta a ieșit şi oricine bate un apropo la conceptul ăsta ar trebui să îți plătească bani – se află şi el în pană de idei… deci trebuie să își mulțumească şi el cu ceva fanii… păi îi pică fix la ţanc, poate să arunce cu căcat în tine şi în felul ăsta mai trage de timp până îi vine şi lui idea magnifică.
                Şi uite aşa trăim de pe o zi pe alta.

                Mi s-a părut foarte ciudat când m-a acuzat pe mine prima persoana de furt. Adică… cum aia mea, eu am trăit chestia aia, eram acolo când s-a întâmplat… am luat parte la aşa ceva, cum dracului vii tu să îmi spui că am copiat-o de la tine?!? Te-ai ţicnit?!? Ești nuci?!? Dar mă rog… mi-am petrecut aproximativ două secunde certându-mă pe tema aia… îmi pare rău de alea două secunde şi acum…
                Mai de mult… tare de mult… când nu existau blogurile, atunci când exista doar zoso, el scria şi își lăsa comentarii singur, pe vremea când foloseam la maximum prescurtările cuvintelor ca să încapă într-un sms, pe vremea aia ne strângeam noi în bucătăria Rogerească şi petreceam în voie. Între prieteni fiind am scos extrem de multe „zicale” pe care le-am auzit apoi la radio sau în televiziune. Începusem la un moment dat să credem că cineva a pus microfoane în locul nostru de întâlnire, ne urmăreau atent, iar apoi se foloseau de inspirația noastră. Dar ne-a trecut repede, cam la 4 secunde după ce ne auzeam glumele la radio… 4 secunde… pentru că în general eram 4… câte o secundă pentru fiecare. Exemplu scurt: „How gay is that?” transformat în „hau ghiei iz deat”. Scos de noi fără absolut nici un fel de inspirație externă şi auzit în autobuz la câteva săptămâni după. Ne-au copiat până şi ăia care se certau în autobuz, nu? Cu siguranță! Şi cu rezistenţă! Şi cu un voltmetru! Şi un întrerupător… şi bineînțeles cu o sursă, că altfel nu e circuit! Să nu uit de consumator… gata, acum avem un circuit.
                Ce s-a întâmplat de fapt? Păi s-a pornit de la „How cool is that?” care răsuna în orice film de peste ocean. Dar cum expresia se refera la ceva semi-extraordinar… sau chiar extraordinar, nu putea fi folosita decât pentru a sublinia ceva ieșit din comun… pe parte pozitivă. Da, dar pentru fiecare din noi lucrurile nu mergeau chiar bine, mai o situație de corigenţă aici, mai o problemă cu iubita din liceu, mai un scandal cu părinții acasă… şi tot aşa… deci aveam nevoie de o expresie care să semnifice partea extraordinar de proastă a lucrurilor. Păi asta nu era foarte greu, pur şi simplu trebuia să îl înlocuim pe „cool” din expresie. Bine… dar cu ce? Shit?! How shit is that?!? NOT! Fucked up?! How fucked up is that? NOT! Deci ne trebuia ceva comun, ceva ce e privit rău, ceva care să semnifice ceva rău. „Gay” a venit oarecum de la sine… pentru că societatea în care ne învârteam la momentul respectiv îi privea pe homosexuali cu multă reținere şi chiar cu scârbă. Deci ei reprezentau exemplul „aşa nu” pentru societatea respectivă, care acum s-a adaptat. Deci l-am luat imediat, fără ezitări. Pentru noi era pur şi simplu evadarea din normal, transformasem ceva iar acum expresia purta semnătura noastră.

                Eu nu am ieșit din bucătăria Rogerească strigând „how gay ist hat!” şi nici ceilalți. Am folosit expresia doar între noi, deci e greu de crezut că cineva a auzit-o şi a preluat-o. Dar totuși… cum de am auzit-o în autobuz la câteva săptămâni după?!? Păi… poate… zic poate… poate nu eram noi singurii care mergeam odată cu valul societăţii… poate nu am fost noi singurii care consideram că a fii „gay” e ceva rău… poate au mai fost şi alții…
                Deci, dacă societatea de azi îi arată cu degetul pe cocalari, piţipoance şi manelişti… să nu te miri dacă ai să îți spui în gând: „ce cocalar e ăla cu mașina decapotabila care se filmează cu telefonul în trafic” iar când ajungi acasă ai să constați cu stupoare că altul i-a înfierat deja genul. Pentru că… şi știu că e greu de acceptat, şi mie mi-a luat mult să mă obișnuiesc cu asta… dar nu ești tu singurul geniu luminat care gândește. Cu toții mergem cu același val, pe toți ne deranjează aceleași lucruri… e foarte posibil ca tu să spui un lucru, iar altul să găsească aceeași concluzie, dar în alt colţ al valului… iar asta nu înseamnă că te-a copiat. Înseamnă că a mers cu același val cu care ai mers şi tu.
                Pentru că la început ai ascultat muzică de la turci, pentru că te-ai îmbrăcat cu blugi tot de la ei, pentru că primul tău lanț era tot din bazarul turcesc, pentru că tu cu gura ta ai cerut pentru „băieții tăi” doar hip-hop şi manea, iar după ani şi ani l-ai scuipat pe manelistul-şef direct între ochi, pentru că deh, toată lumea o face. Nu ai fost tu primul care… multe. Pentru că ai mers cu același val cu care am mers şi noi.
                Drept urmare greșești când îl acuzi pe unul că ţi-a copiat gluma cu „De ce nu votează parlamentarii legea învățământului? Pentru că e mai interesant să te uiți la pornache!”, pentru că aia nu a fost gluma ta… s-a gândit şi altul la ea, nu doar tu. Doar pentru că ai spus-o primul nu înseamnă că îți aparține.
                Din acest motiv nu știm exact cine i-a inventat pe Păcală şi Bulă… iar dacă am ști, i-am ridica statuie. Şi tocmai de asta cel ce i-a născocit doarme fericit acum, dacă am ști… s-ar răsuci în mormânt.

De aia e bine să copiezi!


P.S. Acum nu o să mă supăr dacă mă copiezi, pentru că sunt mic… şi nu am fani, dar după or să mă urmărească paparazzi să vezi cu cat căcat am să arunc după tine… Marchează-mi cuvintele! (apropo, asta cu tradusul frazelor din engleză a fost scoasă de Pruteanu, nu de tine)

3 comentarii:

anelise spunea...

ook recunosc! am luat de pe tine faza cu "how gay is that", "ODM" si... stia ca mai era una, "nooo". si cred ca mai era una dar nu imi amintesc acum, cred ca am folosito si pe blog si chiar am zis atunci, ah..cred ca er trebui sa folosesc ""pentru ele.

armin spunea...

aaaa... ok... dar... nu imi apartin... nu sunt ale mele... niciuna din ele...

anelise spunea...

atunci e bine

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori