joi, mai 27

Cum să faci impresie bună – Ghid practic. A doua parte


                 Pentru început te-am învățat aici cum să faci o impresie foarte bună, dacă ești fată.  Dar, mi-am neglijat frații… trebuie să îi ajut şi pe ei cumva, nu? Bineînțeles că da! Deci, cum faci impresie bună, băiat fiind? Foarte simplu, fii atent:
                În primul rând trebuie să stai într-un apartament închiriat sau cămin. De preferat ar fi un cămin, deși îți intră proprietarul în cameră fără să te anunțe şi într-una şi în cealaltă. Eu stau în cămin, deci recomand tot un cămin, asta bineînțeles dacă vrei să faci o impresie foarte bună, dacă nu vrei… poți să stai unde îți dorește inima… dar impresia artistică… va fi aproape nulă… riști pe pielea ta!
                După ce rezolvi problema „cuibului” ești aproape sigur de reușită. Pasul următor este să începi să îți aranjezi cămăruța… rearanjezi mobila, mai pui un covoraș, o lumânărică plus ceva cosmetice scumpe în baie şi… cam atât ai putea să faci, pentru că nu ai voie să lipești oițe roz pe pereți… Codul de Onoare al Bărbatului interzice asta, doar știi… l-ai citit. Eu îl am acasă, pe cel oficial… cu parafă… şi semnătură în original.
                Acum vine partea mai dificilă… dificilă pentru că ar trebui să faci exact ce am făcut eu că să iasă cum trebuie… hai să îți povestesc:
                Trăiam o săptămână groaznică, în care erau programate vreo trei zile de microscopie… ceea ce e cam mult. Trei zile la microscop înseamnă că celelalte două zile care rămân din săptămână vor fi petrecute pregătind probele. Fix asta s-a şi întâmplat. Negreșit. Deci plecam dimineața la ora 7 şi veneam seara la ora 20. Cam aşa arata o zi din acea săptămână.
                Vin eu într-o zi acasă, intru în cămin, trec în liniște şi pace pe lângă cutia poștală zicându-mi: „nu mă mai obosesc să scormonesc după cheie, să deschid cutia ca să o găsesc goală… nu are rost, oricum nu îmi scrie nimeni scrisori de dragoste – pentru că cineva a inventat internetul – iar altceva înafară de factura lunară de la card nu primesc… iar până la factură mai e mult, deci nu mă uit în cutie”. Prea greu nu mi-a fost să trec nepăsător pe lângă cutia poștală, trebuie să recunosc. Am intrat în cămăruța mea şi rupt fiind am eșuat în pat. De acolo nu m-am mișcat vreo 30-45 de minute, timp în care cu mișcări de lebădoi plin de graţie (Graţiel mă numeam atunci) mi-am aruncat hainele prin cameră. În mod normal nu fac aşa ceva, mă schimb că un om civilizat şi îmi așez hainele pe raftul denumit sugestiv „haine murdare”, dar atunci eram aşa de obosit… Deci au rămas toate aruncate prin cameră şi nu oricum, ci foarte la vedere… şi nu blugii sau tricoul… nuu… chiloții şi șosetele.
                A doua zi trebuia să fiu la laborator fix la ora 7, adică trebuia să mă trezesc cu o oră mai devreme, ceea ce am şi făcut. Ei bine, imaginează-ți cât timp am petrecut aranjându-mi hainele aruncate cu o seară înainte… M-am echipat, mi-am luat bicicleta şi am decolat spre laborator, ce rost avea să îmi strâng hainele?!? Din punctul meu de vedere nu aveam să agăţ pe nimeni pe drum, că să îmi pot pune problema: „dacă îmi vede șosetele murdare şi fuge??” deci hainele alea aruncate prin cameră puteau să aștepte.
                Termin treaba cu blestematul ăla de microscop, încalec pe bicicletă şi vin acasă. Când intru în cămin îmi zic, hai să deschid şi cutia poștală… să vedem… poate-poate. În cutie… ce crezi?!?
                Stimabile domn Mirea, administratorul rezidenţei vă informează că în data de 22 va intra în camera dumneavoastră însoțit de un posibil viitor locatar, având în vedere preavizul dumneavoastră. Aceasta vizita va avea loc la ora 11.30 cu sau în lipsa prezenţei dumneavoastră!
                Fuck! Mii de trăsnete! Mii de fulgere!
                Ajung la ușă… înfig cheia în broască cu puţină teamă, deschid… intru… oooooo daaaa!! Câteva pietricele căzute din cauciucurile bicicletei la intrare, o pereche de adidași care pe vremuri avea culoarea albă, coșul de gunoi plin, câteva sticle de apă goale puse „pentru întâmpinare” pe chiuveta… şi piesele de rezistenţă… chiloții şi șosetele expuse ultra-central pe scaun. Este aproape imposibil să le fi ratată alea două. Pentru că administratorul e de fapt o domniţă, iar viitorul locatar e o ea. Deci, femei fiind imposibil să nu fi remarcată… comorile.
                Aaaahh… în sfârșit… am dus renumele ţării mai departe… De fapt, asta nu s-a întâmplat, pentru că pe frigider am un magnet cu steagul Moldovei primit cadou. Ha! Sper să fi crezut că sunt moldovean… sper…
                Te las cu Tiziano şi una din piesele lui, Antonio mi-a zis că „Imbranato” înseamnă neîndemânatic sau neghiob. Mânușă pe mâna mea…

2 comentarii:

Miss G. spunea...

hahaha...si acum ar trebui sa spun "barbatii astia!", dar am citit ghidul practic referitor la fete, asa ca nu prea pot sa spun nimic:P. Sincer, n-ar trebui sa te deranjeze asta. E spatiul tau, in care trebe sa te simti acasa si cui ii convine bine, cui nu, problema lui.

armin spunea...

da cine naiba se astepta sa imi vina in vizita?!? cica sa viziteze camera... sa vada cum e... pai i-am lasat exact atractia principala in mijloc... parca vad ca dupa ce plec scalda camera in cloroform sau etanol... asta dupa ce o parjoleste - evident...hahahahaha

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori