duminică, mai 30

Atunci când zice cineva „Da”


                    E sărbătoare mare şi dacă te cheamă ești obligat să mergi. Pentru că aşa e obiceiul maică… aşa se face… aşa e frumos.
                La dracu cu obiceiul, la dracu cu adunatul de obligațiuni. La dracu cu obiceiurile bătrânești. Fix de aia le zice „bătrânești”, pentru că sunt învechite, nu mai tine nimeni cont de ele, de aia s-au şi învechit, pentru că nu le mai face nimeni.
                E greu să renunți la diferite chestii care îți intră în obișnuință, dar crede-mă, dacă eu am reușit să renunț la „pizza oficială de marți şi sâmbătă” ai să reușești şi tu să renunți la obiceiurile alea foarte stupide.
                Acum ceva timp, dacă nu vara trecută, atunci acum doi ani, ai mei se plângeau cu fiecare ocazie de lipsa banilor. Acum, asta e ceva normal, nu? Da, dar ai mei se plângeau pentru că au fost obligați să își cheltuie banii pe la nunţi. Totuși, nici asta nu mi s-a părut  ciudat, dar foarte ciudat mi s-a părut motivul lor. I-am întrebat, dacă tot se plâng că nu au bani, de ce mai acceptă invitații la nuntă?!? Răspunsul… a fost un simplu trăsnet care după ce sparge orice zid, mai şi cauzează un incendiu devastator:
-Păi ce? Vrei că la nunta ta să nu vină nimeni?!?
                Woooooow… deci… woooow! Un moment, în primul rând, nu o fi aşa de greu să ajung şi eu acolo, s-o găsi una să mă ia şi pe mine… e greu de găsit una pe care să o iau eu… în primul rând aia e problema. În al doilea rând, la cum curg lucrurile, e greu de crezut că nunta mea o să fie finanțată din fonduri străine, o să fie acolo doar banii mei şi ai ei, nicidecum ai altcuiva. Şi nu în ultimul rând, vorbim de nuntă aici, o să vreau să îmi aduc aminte la un anumit moment dat de evenimentul ăsta şi nu vreau ca atunci când o să mă întreb: „aşa, de ce am spus „da” oare??” să mă mai întreb şi: „bă dar nenea ăla gras din colţ… cine e?? aaaa precis e rudă cu ea…”. Eu vreau că atunci când mă uit pe poze să știu cine, ce şi cum, nicidecum să îmi întreb părinţii despre personajele din poze. Deci, de unde şi până unde ideea cu: „mă duc la nunta lui, ca atunci când o fi să faci tu nuntă, să vină şi el la noi” Căcat-de-taur… mare… cu moţ… e o idee stupidă! E nunta mea, chem pe cine vreau eu, nu pe cine vreți voi. Nu vreau să ciocnesc șampanie cu necunoscuți.
                Vremurile s-au schimbat, nu mai e că pe vremea aia… vremea lor, când mergeai la horă în sat, o dansai pe una apoi o aruncai în fân şi te aștepta aia chiar şi zece ani, doar ca să nu se facă de rușine în sat. Acum nu îți mai iese scamatoria asta nici dacă fata e virgină… nu știu exact de ce ai vrea să îți iasă… dar mă rog…
                Iar asta e un simplu exemplu, s-au schimbat mult mai multe, nu doar asta.

                La nunta mea, am să chem pe cine vreau eu şi probabil am să o las şi pe cea în faţa căreia am să spun „da” să cheme şi ea pe cine dorește… dar am un sentiment puternic care îmi spune că şi ea o să îmi împărtășească ideea despre oaspeți. Păi cum pot eu să răspund întrebării „bucuroși de oaspeți” dacă nici nu îi cunosc?!? Vrei să mint? În seara nunţii mele? Păi dacă şi atunci mint… restul vieții ce o să mai fac?!?
                Scriind aceste rânduri mi-am amintit că am o invitație la o nuntă, invitație căreia încă nu i-am răspuns… Eu m-aş duce, dar problema este că nunta aia e poziționată fix de ziua mea. A dracului aliniere a planetelor care s-au găsit ele să pună două evenimente aşa de importante în aceeași zi… Şi nu mă duc doar ca să pot să o strâng cu ușa pe viitoarea șotie cu zicala: „eu am fost la tine, trebuie să vii şi tu la mine”. Mă duc pentru că vreau să fac ceva diferit de ziua mea… Ar fi o chestie să dansez după muzica altuia, nu? Merită încercat… să vad dacă mă mai primește Nico la nuntă…

5 comentarii:

anelise spunea...

ptiuu, si mie imi e teama de momentul ala! adica ce? ce sa cate ala la nunta mea cand eu nici macar nu il cunosc? aaa e ruda de-a n'spea? asa sii?? iuuu! cred ca cel mai misto ar fi o nunta numai cu prietenii si parintii fiecaruia

Twinkle spunea...

Aceeasi problema am avut si eu vara trecuta, cand mie imi ardea de pierdut timpul, iar ai mei erau fffffff suparati.. ca e nunta, trebuie sa mergi, sa aiba cine veni la tine. Clar, nu m`am dus, n`au fost nici ei.. ca "nu mai facem nimic pentru tine, esti o inconstienta". Iar respectivii au divortat deja. Frumos mariaj de 7 luni.. nunta mare si pompoasa, frumoasa, bani aruncati, rude de gradul N venite.

In schimb am o nunta in vara, pe care o astept cu sufletul la gat, va fi o nebunie.
Sper sa te distrezi si tu la nunta ta.

Inutil sa mai zic ca imi impartasesc gandurile.

armin spunea...

trebuie sa facem o coalitie impotriva invitatilor fantoma de la nunta. daca eu imi adun cei mai buni prieteni si mai pune si ea cativa prieteni... ceva de la nasi... si s-au facut 30 de oameni, pentru ce iti trebuie mai mult? tinant cont ca fiecare isi plateste meniul?!?

Twinkle spunea...

sa aiba cine veni la nunta ta, ca doar de aia e Familie.
.. numai in poze, si la ocazii, ca in rest, nici nu ar exista telefoane, nu mai vorbesc de scrisori, sau macar carti postale la ocazii.
-obiceiuri batranesti-

Twinkle spunea...

ca sa nu mai zic ce rusiiiine ar fi, sa nu iti vina rudele la nunta, si sa ramai cu cei 30 de oameni. :)) - in ochii parintilor de acum, a bunicilor, a oamenilor cu obiceiuri

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori