miercuri, aprilie 14

Primul autograf


                    Da, am dat primul meu autograf… Şi sunt mândru de mine… Şi știu că mă invidiezi şi ai vrea să fii ca mine… Posesoarea primului meu autograf este… Alina! Şi m-a prostit ca să i-l dau. Hai să îți şi povestesc cum s-a întâmplat:
                Ţi-am spus deja că nu a mai avut cine să mă ducă la aeroport, drept pentru care am apelat la Alina, care nu a ezitat şi a acceptat imediat să mă ajute. Ţi-am spus şi că a venit şi m-a luat de acasă cu mașinuța ei roșie ca focul să-i surâdă norocul. Dar trebuie să îți mai spun încă o dată că s-a descurcat excelent prin trafic, dacă aş fi fost eu la volan făceam drumul ăla într-un timp dublu, trebuie să o rog să îmi dea niște lecții: „Cum să nu te blochezi în trafic”.
                În drum spre aeroport m-a sunat o fostă colegă de când eram eu miiiiic şi… mic, Elena. Ea acum lucrează la aeroport, același aeroport de pe care a plecat şi avionul meu. Știa că plec şi a vrut să vină să îmi dea câteva sfaturi. Şi în felul ăsta m-au condus pe mine două fete la avion. Două fete frumoase – să nu uiţi.
                După ce tot drumul Alina a încercat să îmi pună un zâmbet pe faţă, ca să nu mai fiu supărat pe faptul că plec în Broscaria, Elena mi-a oferit câteva idei practice, despre cum aş putea să mă bucur pe deplin de zbor:
-La cât ajunge avionul în Lyon? m-a întrebat Elena…
-Pe la 18… şi ceva
-Păi perfect, ia uite… nici nu mai trebuie să mergi la birou, mergi direct acasă, drept pentru care uite ce trebuie să faci: cum vine domnișoara ce servește la bord, o tragi de mânecă, sau de cravată – depinde ce are pe ea – şi îi spui răspicat: „Vreau să beau! ... Mult! ... Tot ce aveți la bord!” şi după aia o să îți aducă să bei… şi gata, aia a fost, nici nu știi cum trece… ajungi şi fericit acasă la broscari!
                Râdem, glumim, dar când au văzut ele că nu mai dau nici o veste spre seară… s-au gândit direct că le-am luat în serios sfatul, m-am îmbătat şi sunt printr-un aeroport, pe o bancă… beat rupt. Sfatul a fost util, l-am înregistrat, dar nu prea îmi place să beau singur. Deci nu am băut.
                Când stăteam la coadă să îmi las bagajul la casa de lăsat bagajele Alina a zărit un blond prin aeroport:
-Uite-l pe Evgeni Plushenko! a exclamat ea…
                Eu m-am uitat, era unu blond şi cu șapca mare pe ochi… vorbea la telefon. Nici nu știam de el… nu mă poți acuza, că nici el nu știa de mine. Imediat după, Alina mă trage iar de mânecă:
-Uite-l şi pe Edvin Marton!
                M-am uitat şi la ăsta… nu semăna… bine… nici pe ăsta nu îl cunosc, dar îți zic sigur că nu semăna, nu era el…
                Eu înaintam la coada, Alina mă căuta prin buzunare:
-N-ai şi tu o foaie de hârtie să le cer un autograf??
-Nu am albe… cele pe care le am, am nevoie de ele cu însemnările mele, nu ale altora! i-am răspuns eu, dar ea a continuat
-Uită-te şi tu Dragoș, ai cu tine pașaportul, biletele imprimate… dar o bucată de hârtie albă nu ai şi tu… chiar aşa ai ajuns?!?
                Ei mă rog, eu mi-am lăsat bagajul la check-în şi tot de acolo Alina a luat câteva prospecte pe care scriu ăia ce să pui şi ce să nu pui în bagaje şi tot felul de informații utile pentru călători. Imediat după m-a luat cu ea să îi căutam pe Evgeni şi Edven ca să le ia un autograf. După ce ne-am uitat un pic prin mulțime, nu i-am mai văzut, iar ăla a fost momentul în care mi-am folosit eu vizorul special cu filtru de ruși şi i-am detectat pe cei doi. Din păcate erau flancați de vreo trei gorile cu ceafa lată şi sacouri negre, drept pentru care Alina a spus că nu riscă să intre între ei şi ne-am întors spre sala de așteptare unde ne aștepta (că doar de aia e sala de așteptare) Elena. Pe scurtul drum înspre sală Alina mi-a pasat frumos prospectul, un pix şi m-a rugat să îi dau un autograf:
-Hai, da-mi tu un autograf, dacă la ăia nu pot să ajung…
-Păi şi ce vrei să scriu în el? Bună, eu sunt vedeta Dragoș??
-Da… sau nu știu, scrie şi tu ceva dirty! mi-a sugerat Alina
                Eu m-am simțit cam aiurea, dar am zis să o îi semnez hârtia, măcar atât să fac şi eu pentru ea… doar mă adusese până la aeroport, nu? Şi i-am semnat prospectul, am scris aşa:
„Ceva dirty inainte să plec, Dragos”
                Atât, nu am pus dată… nu am scris pentru cine… doar atât. Deci, Alina este posesoarea primului meu autograf… şi m-a prostit să i-l dau pentru că eu nici nu cred că ăia doi erau chiar ei (glumesc), deci a făcut-o intenționat, doar ca să ia primul autograf… peste ani şi ani o să îl poată vinde şi își va plăti o călătorie în jurul Pământului.

Bonus

                După ce am mai stat de vorbă cu Alina şi Elena, m-am ridicat din scaun şi am zis: „ok, e timpul” şi m-am îndreptat spre controlul de securitate. Dar nu am ajuns prea departe, pentru că am fost imediat flancat de cele două domnișoare şi condus până la vamă.
                    Ajunși acolo fetele au spus: „hai să te pupam!” după care… ghici ce? m-au pupat… Întâi Alina şi apoi Elena. Când m-a pupat şi Elena, am văzut peste umărul ei, undeva lângă noi, doi băieți… nu vreau să le zic direct cocalari… dar erau cam cocalari… băi şi le-am văzut exact expresia feţei când au văzut că m-au adus două fete la avion… era expresia aia ce vroia să zică:
-Bă ești nebun? Pe ăsta l-au adus două bunăciuni la avion… Îți dai seama cât de şmecher trebuie să fie??
-Clar! Ăsta sigur are curea originală D&G, că altfel nu are cum… Altfel e imposibil!!
 

4 comentarii:

doaroDIANA spunea...

loool!!!
ce mai conteaza marca curelei,cu asa "bunaciuni" langa tine?!

armin spunea...

pai dupa studii amanuntite asupra gandirii cocalaresti, am constatat ca ei cred ca aceste lucruri conteaza...

aiacuparu spunea...

Mahh, tu esti un norocos! Daca de invidie te bateau cocalarii in aeroport?! Ajungeai in broscaria si mai amarat!

armin spunea...

hahahaha... mi-a trecut parul pe la ureche...

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori