sâmbătă, aprilie 17

Nu sunt nebun


                     Este atât de liniștitor să știu asta… parcă… parcă simt cum plutesc… parcă aş fi pe un norişor şi aş pluti ușor în derivă în loc să merg.
                Deci până acum, după cum ai putut citi prin articolele mele, eu am tunul pus pe broscari şi pe toata Broscaria lor. Brânza aia cu care se mândresc ei e naşpa… pute… nici nu se compară cu telemeaua. Vinul ăla cu care se dau ei cei mai șmecheri din toată lumea… bă, ăla chiar e bun. Mașinile lor, alea care inundă străzile din orice parte a Europei… aaa căcat, conduc o mașină franțuzească… mai bine tac.
                Deci îi urăsc… scurt. Nu îmi place de ei, sunt reci, nu te poți apropia de vreunul din ei… nu îi interesează decât propriul lor posterior, pe locul doi şi trei este tot curul lor… locurile de la 4 la 458 sunt libere şi pe locul 459 sunt restul oamenilor ce îi înconjoară (aici includem şi familia) şi în sfârșit pe locul 560 sunt lucrurile de preț ce le au prin casă: telefonul mobil, calculatorul, mașina… chestii de genul asta. Adică dacă mâine se da alarma un broscar şi-ar salva propriul fund fără să îl intereseze de ceilalți.
                Ei, cam asta credeam eu până acum despre ei… şi trebuie să recunosc că m-am gândit de câteva ori că poate… poate… poooaaate sunt un pic sărit. Dar astăzi am primit confirmarea… au venit rezultatele analizelor. Răspuns: NU SUNT NEBUN! armin is dancing in jubilation:

                E foarte liniștitor să știu asta. O să îmi fac tricou cu chestia asta… o să fie alb şi o să scrie pe el cu negru: NU SUNT NEBUN!! Ca să știe lumea. Şi cu ăsta o să pot ieși în lume fără să îmi fie frică că mă ia cineva la bătaie.
                Cum am ajuns la aceasta concluzie? Foarte simplu: m-am scufundat în plictiseală! Eu când mă scufund în plictiseală… mă scufund… şi apoi încep să practic sportul meu preferat: fac blogging! La fel am făcut şi azi… şi din blog în blog am găsit-o pe… Denisa!!! Denisa e un pic mai mică decât mine, e moldoveancă şi după ce a făcut naveta doi ani de zile între România şi Broscaria (din dragoste… fără Mircea) a decis că este momentul să nu mai îmbogățească aiurea companiile aeriene şi s-a mutat la Paris. Ei bine… Denisa este dovada clară că eu nu sunt nebun. Şi ea spune şi scrie aproximativ aceleași chestii ca şi mine: franţa sux !!! big time !!!
                Bine, ea ne şi povestește prin ce a trecut până a ajuns la concluzia asta, eu nu prea am pus accentul pe asta, dar impulsionat de blogul Denisei am să îți povestesc şi eu o întâmplare, doar una pentru că foarte mulți s-au plâns că scriu romane, nu articole… încercați să inhibați geniul? invidioșilor:

Asigurarea medicală

                Care este obligatorie. După ce am semnat contractul cu Universitatea imediat am intrat în programul asigurărilor medicale, cu toate cele aferente. Universitatea mi-a făcut actele şi le-a trimis mai departe la compania de asigurări medicale. Eu nu am stat cu mâinile în sân, am întrebat şi eu pe cineva cum funcționează chestia asta, am nimerit la un broscar – era prin preajmă când mi-au venit contractele semnate şi ştampilate. Mi-a spus să stau liniștit acasă că o să îmi vină în scurt timp un formular pe care trebuie să îl completez, îl trimit la compania de asigurări şi în două săptămâni îmi vine cardul acasă şi apoi mă pot îmbolnăvi în liniște. Fix asta am şi făcut şi după vreo două săptămâni am primit acasă un plic destul de gros, pliante publicitare cu ofertele lor plus formularul. L-am completat atent, l-am pus în plic, mi-am scris adresa pe plic, apoi adresa lor şi l-am trimis.
                Aștept două săptămâni… nimic… aștept o lună… nimic… aștept două luni… nimic… aștept trei luni… nimic. Mă sui pe bicicleta şi merg la sediul lor. Iau bon de ordine, stau şi aștept… îmi vine rândul… intru în biroul unei doamne. Îi explic situația mea, doamna caută în calculator după care găsește problema şi binevoitoare mă anunță:
-Păi bineînțeles că nu ai primit cardul, nu ţi-ai completat corect adresa în formular!
                Să mori tu că nu mi-am scris corect adresa? Şi dacă eu am fost prost şi nu am știut să îmi scriu bine adresa, ia explica-mi tu cum pula mea prima dată mi-aţi putut trimite formularul plus ofertele voastre şi după ce am ales cea mai ieftină asigurare nu aţi mai putut să îmi trimiteți nimic??
                Staaai… devine mai frumos. Doamna m-a înștiințat că trebuie să merg să mă înscriu la un medic de familie. Eu am întrebat-o, dar pot să fac asta fără card? Mi-a zâmbit şi m-a asigurat că medicul o să mă primească şi fără card. Ok, m-am dus la medic. Am intrat în cabinetul lui, i-am spus că nu vreau decât să mă înscriu la el, m-a înscris iar apoi insistat sa mă cântărească, m-a măsurat şi în final mi-a luat tensiunea. Pentru toate aceste servicii „top-class” a trebuit să plătesc 25 €. Medicul m-a asigurat că tot ce trebuie să fac este să trimit factura înapoi la compania de asigurări şi ei îmi vor da banii înapoi, pentru că un astfel consult este în mod normal gratuit… dacă ai card. Am trimis factura… nu am primit nici un ban, motivul? Nu eram în baza lor de date în acel moment.
                Muie franţa!!!

10 comentarii:

doaroDIANA spunea...

subscriu cu drag si ciuda romaneasca ultimei tale fraze!!!!!!! sa fieeeeee!

armin spunea...

hahahaha... sa fie cat mai multa...

Irina spunea...

conduc o masina frantuzeasca, desi am fost reticenta in momentul cand mi s-a oferit varianta, dar acum o iubesc :)
ma ofer sa-ti fac tricoul, sa-mi zici marimea :D
Semnat,
Crocoditza

armin spunea...

marimea? aici e punctul delicat... S spre L... M e prea mic... L e un pas psihologic prea mare...

Irina spunea...

L... clar!

armin spunea...

auzi ca L... nu sunt asa de gras... ai XM? hahahahaha

Irina spunea...

nu e asa mare L-ul.... adica M imi vine mie, ma gandesc ca totusi, esti si tu mai lat in umeri, chestii, figuri, socoteli

armin spunea...

bine... L dar cu eticheta de S... sau de M... si toata lumea e fericita!

aiacuparu spunea...

Eu cred ca ar trebui sa abandonezi ce faci tu acolo, si sa revii in Romanica, in ritmul asta sigur n-o sa mai ai nevoie de tricou...sigur inebunesti!

armin spunea...

si in felul asta economisesc si banii pentru tricou...

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori