sâmbătă, aprilie 10

ha ha… ce glumă bună


               Mie mi-a plăcut întotdeauna să râd… în orice fel de situație m-aş fi aflat aş fi putut râde la o glumă bună… şi mi-aş fi dorit foarte mult o glumă bună.

Unde s-a ajuns?

                Râdeam când auzeam bancuri. Le spuneam şi eu mai departe… râdeam şi eu, râdeau şi prietenii mei… era frumos. Apoi am descoperit eu grupul „Vacanţa Mare”. Ce să zic… la început erau amuzanți, pentru mintea ce o aveam eu atunci… după ce am… hmmm, cum să o spun eu pe asta ca să nu îi jignesc?? După ce…va timp nu mi-au mai plăcut, au devenit plictisitori, aveau glume proaste, cu tentă sexuală… nu îmi mai plăceau. Nu mă înțelege greșit, îmi plac glumele cu tentă sexuală, dar nu dacă sunt spuse în faţa a câtorva sute de oameni.
                După ei am trecut la Divertis. Era perioada lor de glorie, erau extraordinari, făceau niște glume foarte bune şi atingeau ceea ce trebuia atins fără să scoată pe nimeni în evidenţă. Dar, din păcate, după încă o bucată de timp… au decăzut. Au acceptat să se scufunde în anonimat odată ce au început să imite personaje din politică şi nu numai.
                Cârcotașii se ocupau de evidențierea bâlbelor. Reprezentau ceva diferit la momentul respectiv, reprezentau schimbarea. Au început şi ei să îl imite pe cel al cărui nume nu va mai fi pronunțat niciodată de către mine, iar colac peste pupăzoi au mai început să se dueleze cu căcat prin presă cu vedetele de carton.
                Mondenii… sau Bendeac? Erau amuzanți la început. Mă uitam – recunosc. Dar mi-a trecut după ce au făcut emisiunea de la radio. Atunci ne-a arătat Bendeac cine este el cu adevărat. Mi-a venit greu să cred la început, dar nu am avut de ales decât să îl banez şi pe el. Îmi aduc aminte şi acum cum scoteam de pe net emisiunea lor şi o ascultam când ajungeam acasă seara… țin minte cât de dezamăgit am fost când am văzut faţa adevărata a lui Bendeac.
                Am uitat pe cineva? Chiar dacă am uitat, sunt sigur că şi ăia fac aceeași chestie: imită ce vad la televizor.


De unde s-a plecat?

                Nu știu de unde să încep, nu știu ce clip să apară primul, poate gusturile mele nu sunt şi ale tale, dar ale mele sună cam aşa:
                Mi-a fost greu să îl aleg, am avut de luat o decizie foarte grea, a concurat împotriva:

                Păi după ce ai văzut aceste clipuri, fă tu în mintea ta o comparație mintală (în minte, adică) şi spune-mi părerea ta sinceră: cine avea glumele alea bune? Păi ce ţi-ar plăcea să vezi azi la televizor? Personaje din carton care fac valuri certându-se ca la ușa cortului? Sau niște glume cu adevărat bune? Băi frate, sunt unele televiziuni care au emisiuni dedicate scandalului… cum care televiziuni? Alea două mari şi private… amândouă, în timpul săptămânii, după amiaza, suprapuse între ele – ca să se nască certuri în familie, că unu vrea să vadă aia şi celalalt vrea să o vadă pe aialaltă.
                Şi astea sunt doar două exemple, pot să îți dau mai multe:
Operațiunea Monstrul
Astă seară dansam în familie
Sau eternul Toma:
 

                Deci? Cine face glume bune?? Tu te afunzi în anonimat atunci când stai cu ochii lipiți de televizor atunci când începe cearta. Tot tu te afunzi mai adânc în nămol atunci când te trezești imitând vreun personaj de carton în mijlocul unei discuții cu prietenii. Şi tot tu ești ăla care se ancorează efectiv de fundul butoiului atunci când o pereche de ţâţe imprimate pe prima pagina a ziarului te face să îl cumperi.

NU FORMELOR FĂRĂ FOND!

4 comentarii:

Miss G. spunea...

ca bine zici!

armin spunea...

multumesc!

♥ Wanixa spunea...

m`ai inveselit cu filmuletele acestea, pe care, oricum le-am vazut de cel putin 2 ori ... si ... chiar si acum, le mai simt umorul.

armin spunea...

astea nu or sa moara niciodata... eu le stiu pe de rost si tot rad cand ma uit la ele... sunt extraordinare!

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori