joi, aprilie 29

Despre cum am devenit alcoolic


                    Eu ţi-am mai povestit ție despre aventurile mele prin lumea lui Bachus (aici şi aici) deci chiar străin de lichidele cu mulți radicali –OH nu eram, dar până ieri seară m-am încăpăţânat efectiv să le consum singur. Am privit mereu chestia asta ca pe un gest ce îi definește doar pe alcoolici, mereu m-am gândit că cei care beau singuri vor ajunge în mod sigur alcoolici. Şi au fost destule momente în care simțeam eu că s-ar potrivi un vin broscăresc cu mâncarea mea… dar am refuzat să îmi încep declinul către prăpastia alcoolului. Ei bine, ieri seară s-a întâmplat… ieri seară am căzut în păcat… bineînțeles din cauza unei femei – evident nu? ele strică tot. Știu… toți or să îmi zică că sunt misogin. Dar nu e adevărat.
                Cum sunt eu student vrednic m-am înscris la o groază de cursuri… dar nu foarte grele, pentru că sunt român şi sunt leneș prin naștere. Ei şi la aceste cursuri am cunoscut diferite persoane cu care am mai schimbat o vorbă, am mai băut o bere, am dat add pe facebook… chestii uzuale. Printre toate feţele noi s-a strecurat şi Suzane. Chiar dacă numele nu o sugerează, Suzane este arăboaică (adică musulmană – citește-mi blogul meu des ca să te obișnuiești cu prescurtările). După ce ne-am împrietenit noi trei, adică era şi Antonio cu mine, Suzane ne-a invitat să luam cina la ea acasă. Urma să ne gătească mâncare specific libaneză (pentru că ea se trage din Liban). Înainte să ajungem la ea, ne-am vorbit noi doi, eu cu Antonio, care cu ce să vină… căci nu puteam veni cu mâna goală. Antonio a adus vin şi eu a trebuit să iau bere. Mie mi-a părut cam ciudat, căci eu aş bea doar vin la masă, dacă ar fi după mine. Dar nu am comentat, m-am executat şi am luat un pachet de şase.
                Ajunși acasă la Suzane am fost anunțați că meniul s-a schimbat un pic, pentru că din neatenție a luat din supermarket alte ingrediente de cât cele de care avea nevoie… mă rog, ea ne-a explicat ce anume nu se potrivea, dar eu nu am fost foarte atent pentru că nu prea mi-a păsat. Mie nu îmi plac schimbările aproximativ de loc şi eram foarte fericit știind că urmează să mănânc ceva obișnuit, adică o friptură şi cartofi prăjiți… nu… știu eu ce pulpă de cămilă cu garnitură de ouă de crocodil prăjite.
                Ei, de mâncat am mâncat… de băut am băut… dar fiind doar trei, nu am reușit să terminăm nici măcar toată sticla de vin. Aşa de vrednici am fost. Bine… aici poate a fost şi vina mea, pentru că… mă rog… ce să zic… trebuie să recunosc… am o gură cât o şură. Se știe că cei cu credință în Allah nu prea pun gura pe alcool… mai ales femeile. Dar totuşi Suzane a servit cu noi un pic de vin… un pic de bere… nu a băut toată cutia de bere şi nici nu a băut un pahar întreg de vin… doar cât a gustat. Eu nu m-am putut abține:
-Auzi Suzane, sigur nu te trăsnește Allah pentru că bei alcool? Pentru că dacă există posibilitatea asta eu aş vrea să plec!
                Acum nu știu cât de proastă consideri tu replica asta, dar judecând după mărimea iataganului cu care a alergat Suzane după mine apoi… eu aş zice că a fost destul de bună. Apoi a dat şi Antonio o replică… aproape la fel de proastă cât un sfert din a mea… şi în final a fost ok. Chiar a fost ok, pentru că adineauri am vorbit cu ea la telefon… şi mi-a răspuns... şi îmi cunoștea numărul… deci e ok.
                Ei după cum îți spuneam, nu am reușit să consumăm tot alcoolul, motiv pentru care Suzane ni l-a împachetat frumos şi ni l-a dat să îl ducem înapoi acasă. În mod normal aş fi protestat… şi nu aş fi plecat cu berea sau vinul înapoi sub nici o formă, dar având în vedere că există posibilitatea ca Suzane să fie trăsnită de Allah pentru că ţine alcool în casă… am acceptat (nu e proastă gluma, nu ai tu simțul umorului dezvoltat… tu ești problemă, nu glumele mele).
                Şi aşa s-a făcut că frigiderul meu s-a pricopsit cu câteva cutii de bere. Ei şi cum stăteau ele dragele acolo… aşa frumos stăteau ele în frigider… foarte frumos. Şi erau şi cuminți… Doar că aseară a fost meciul meciurilor din toată lumea. Aseară a omorât Mourinho fotbalul. Eu mă așteptam să văd spectacol… dar de fapt am primit anti-fotbal. A copiat arogantul ăla într-un hal fără de hal modelul patentat de Cârţu şi s-a aparat cu autocarul. Enervat la culme că nu vad nici măcar o fază de poartă… am desfăcut o bere… şi am băut-o.
                M-am simțit… murdar imediat după ce am luat prima gură. Nu îmi pot explica de ce. Plus că nici berea nu mai avea același gust, era foarte amară… ba mai mult, după ce am terminat-o deja mă simțeam de parcă aş fi băut încă patru înaintea ei. Deci ce să mai încoace sau încolo… am fost atins… Nu a trăsnit-o pe ea Allah, dar m-a trăsnit pe mine Bachus. Şi cred că trăsneala lui Bachus e mai nasoală de cât a lui Allah.
                Deci vezi, acum mă înțelegi? Femeile strică tot! Şi asta nu e mare lucru, să vezi când se mută cu tine în casă… atunci începe deranjul ăla mare, să vezi cum nu ai să îți mai găsești nici o șosetă pe lângă pat, o să fii forțat să le cauți pe toate în dulap. Să vezi cum are să te forțeze încetul cu încetul să îți așezi toate hainele în cufărul cu haine murdare imediat ce vii de la serviciu. Ce mama dracului frate, dacă port tricou şi peste îmi iau o cămașă… pai seară când vin acasă nu simt nevoia să pun la spălat cămașă, dacă o scot pe umeraș afară la aer… mâine e ca nouă, o pot purta iar, nu? Şi toate ca toate… dar să vezi când are să te pună să îți schimbi chiloții în fiecare zi… aia are să doară, garantat. Şi asta e la suprafață… să vezi ce e sub stratul ăsta: nu te bagi cu mine în pat până nu faci duş! Pai las-o dracu de treabă, oricum transpir peste noapte, mâine în zori trebuie să fac duş iar… consum apă degeaba... moare planeta. Sau: nu mă interesează că e meci, vreau să vad nu știu ce emisiune. Sau: dragule, du gunoiul că eu îmi fac unghiile… dar nu e plin sacul… păi nu, dar am aruncat eu caca de la pisică… avem pisică?!?
                Acum, am să fac un mic sumar: Am băut ca un alcoolic? Check! Am dat vina pe altcineva pentru asta? Check! Mi-am denigrat singur naționalitatea instigând alte minți naive să facă la fel? Check! Am mâncat usturoi? Nu!

                Deci, în concluzie… sunt 75% român. Ceea ce e fals, pentru că sunt 100% român… deci trebuie să mănânc repede niște usturoi. Cine lasă comentariu o face pe propria-i piele, pentru că am să răspund la ele… cu aromă de usturoi în gură!

10 comentarii:

anelise spunea...

iar eu am mancat o tentacula a unui baby-caracatita adica o caracatita mai mica, sincer mi-a luat o zi intreaga sa o incerc...arata oribil, usturoiul este mult mai bun

armin spunea...

simte razbunarea usturoiului... muhahahahaha

Miss G. spunea...

n-am simtit aroma virtuala de usturoi da' am ras cu lacrimi :)))))

armin spunea...

ia incearca acum... se simte?? aaaa... vezi... te-am avertizat inainte... acum suferi consecintele...

aiacuparu spunea...

Mie imi place de Suzane, cat am citit, mi-am imaginat ce fain ar fi mers un hummus beirut in loc de friptura...cat despre usturoiul romanilor cel de toate zilele, ma abtin.. cred ca's grecizata de matusa si prieten...prefer calamarii, caracatitele, fructele de mare, sushi....in timp iti educi si preferintele :P

armin spunea...

nu stiu daca ar fi mers chestia aia libaneza de care zici tu... dar friptura facuta in loc a fost foarte buna... din celelalte nu am gustat inca.

doaroDIANA spunea...

dadada.....muaaamaa,ce duhaneala de usturoi...noroc ca ma tineam de tastatura si nu m-a aruncat damful de usturoi condeiat cu bericioaica pe spate....auzi...o gumela sa te tratezi,servesti?sau niscaiva marar...nu strica...
cat despre mancare....ihaaaaa......ce caracatite dom'le?camile si alte dihanii?io mi-s moldoveanca....asta presupune pui la ceaun cu usturoi si mamaliguta calda alaturi...papa bun,romaneasca,alaturi de un vin rosu de butuc!!!!!!!!!!!muhahhaaaaaaa

armin spunea...

vezi... romanul adevarat mananca usturoi... pui la ceaun? deja balesc...

♥ Wanixa spunea...

:))) fuck` ... vreti Orbit?

armin spunea...

daa... multumesc!!!

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori