joi, aprilie 22

De neînțeles


                    Îmi este extrem de greu să înțeleg un lucru pe care îl știi şi tu, ai văzut numeroase știri despre el, ai citit prin ziare sau chiar ai fost martor: suporterii echipelor de fotbal. Absolut nici un sens nu au pentru mine. Reprezintă o necunoscută aşa de mare încât nu cred că am să o pot descifra nici după ce descifrez femeia (doar eu pot să fac asta, dar încă nu vreau să încep, sunt ocupat cu alte treburi).
                Am vreo patru prieteni buni care sunt toți dinamoviști… niciodată nu m-am bătut cu ei când s-a jucat derby-ul. De fapt m-am uitat cu ei la meci, eu i-am înjurat pe ai mei, ei pe ai lor apoi eu am făcut mișto de ai lor, ei au făcut mișto de ai mei… şi tot aşa… bai dar nu ne-am bătut. Nici măcar nu ne-am schimbat replici tăioase… nici măcar nu au fost manifestări euforice pline de „haha șterge-te cu asta pe faţă… fraiereeee” când una din cele două echipe marca. În plus, după ce se termina meciul mergeam împreuna şi goleam o bere (toți, o singură bere că nu suntem alcoolici), jucam o carte... chestii pe care orice intelectual le face.
                Mă uit la televizor, citesc prin ziare… nu văd decât acte de violenţă, injurii şi degete ridicate. Păi pentru ce vă spargeți capul, oameni buni? Voi cei din peluză, care cu două ore înainte de meci, pe toată durata lui şi încă două ore după meci nu faceți altceva decât să înjurați şi uneori vă mai şi luați la bătaie între voi sau cu alții… voi… voi ucideți spectacolul.
                Jucătorii intră în teren sub un cor de fluierături, dar ceea ce mi se pare ciudat, atunci când joci în deplasare, fluierăturile galeriei gazdelor nu prea sunt luate în seamă, în vreme ce atunci când joci acasă şi știi că te fluieră ai tăi… băi frate, atunci parcă îți cade cerul în cap. Pe jucători nu îi acuz, pentru că ei au chiulit de la școală ca să se facă fotbaliști… şi au chiulit cam de pe la 14 ani. Puţină carte înseamnă puţină minte, deci nu au cum să aibă un psihic prea dezvoltat ca să ignore corul de fluierături, dar suporterii? Ei ce scuză au că nu au fost la școală? Sau ce? În ziua de azi se câștigă bine din a fi suporter? Dacă da, spuneți-mi şi mie, că mă fac şi eu suporter înfocat, diala care se dă cu capul de pereți când pierde echipa.

                Deci acest fenomen este peste puterea mea de înțelegere… mă depășește. Eu înțeleg, îți susții echipa, trăieşti meciul la intensitate maximă, te bucuri la gol, înjuri când răteaza… dar să te bați după meci?!? Hai frate, nu ţi se pare că depășiți un pic măsura? Doar un pic… Şi eu sunt suporter… aaaahhh Fuck you boro!!! [scrâșnet din dinți] Mascalţone Maccarone!!! [alt scrâșnet din dinți] Dar nici chiar aşa… Sau hai să zicem, că îi înjurați… bine, fie, mai merge [pe necurat puteți să îl înjurați] dar să va luați la bătaie după meci?
                Nu, îmi pare rău, nu pot să înțeleg fenomenul. Din punctul meu de vedere acei suporteri care merg pe stadion doar ca să se ia la bătaie ar putea să se înscrie la un sport cu bătăi iar în felul asta o să avem mai mulți Bute, Moroșanu sau Sora… sau chiar şi Zmărăndescu, deși l-a aparat pe necurat, dar totuși este sportiv [l-am văzut într-un supermarket… moaaaaa câta pumnu’ are].

3 comentarii:

Miss G. spunea...

sa descifrezi femeia? da ai tupeu, nu gluma:)))

armin spunea...

hahahahaha... da, este unul din planurile mele

Miss G. spunea...

good luck with that:)

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori