luni, martie 29

Tricoul norocos


                 Într-o zi frumoasă, am decis că este cazul să spăl, pentru că nu prea mai aveam haine curate. Am decis asta cu o seară înainte, când venisem acasă şi am observat raftul cu haine curate gol şi cel cu haine murdare plin. Drept urmare, dis de dimineață m-am trezit, am început să bag în sacoșă toate hainele murdare şi la sfârșit m-am gândit că ar fi bine să nu merg chiar în curu’ gol la spălătorie, m-am gândit că ar fi mai bine să iau ceva haine pe mine. Spre surprinderea mea… am mai găsit un tricou alb… l-am adulmecat… era curat… l-am tras pe mine. Îmbrăcat cu el m-am dus la spălătorie şi am început să încarc mașina. Acolo nu eram singur, mai era un tip, ceva mai arăbit decât restul broscarilor. Eu am intrat frumos în încăpere şi imediat m-am lovit de privirile curioase ale respectivului. Nu l-am băgat în seamă, deși nu sunt obișnuit să se uite lumea după mine pe stradă, sau prin oricare alt loc public, dar totuși nu l-am băgat în seamă, am remarcat, dar nu mi-a păsat. Am încărcat mașina, am pornit-o şi am plecat liniștit în cameră. Aveam de așteptat vreo 35 de minute. Ce să fac… ce să fac?? Tring… beculeţul ecologic s-a aprins deasupra căpşorului meu… îmi venise o idee. Să fac o tură de cartier cu bicicleta. Prea mult nu am stat pe gânduri, am plecat imediat. Cum prea multe haine curate nu mai aveam, am rămas cu cele de pe mine, plus mi-am pus în cap șapca şi nu am uitat mânușile pentru bicicleta (am fițe, remember?).
                Când pedalam, nu era nimic ciudat, pentru că eram aplecat deasupra ghidonului, însă când opream la vreun semafor, lăsam ghidonul şi mă îndreptam în şa. Ei în momentele alea toata lumea mă privea atent şi foarte ciudat… aveau privirile alea de: „bă cine e ăsta şi ce vrea de la noi?”. Bine, broscarii cu rădăcini arăbești aveau şi un: „ai chil iu” în priviri, în vreme ce broscarii adevărați se pregăteau să se predea necondiționat (tipic).
                Ei se uitau ciudat la mine, eu la ei… ei iar la mine… eu iar la ei… apoi se făcea verde şi plecam. Trebuie să recunosc că mi s-a părut un pic ciudat, dar nu m-am gândit că acele priviri ar fi fost cauzate de ceva ce îmi aparținea.
                După o jumătate de ora am ajuns acasă, am băgat bicicleta în cameră şi m-am dus să scot rufele. Intru în spălătorie, acolo erau alți oameni ce așteptau la rând… din nou priviri încruntate… pe care eu nu le-am băgat în seamă.
                Ajung cu rufele în cameră, le întind pe uscător şi apoi mă duc în baie, decis să fac un duş. Când intru în baie… încremenesc văzându-mi imaginea în oglindă… purtam tricoul meu norocos. O futu-i gura…
                Prietenii mei au fost foarte atenți şi răbdători în vremurile în care blestemam eu ţara broscarilor, drept urmare, de ziua mea a primit cadou un tricou… sugestiv.

                Cică au lucrat la el vreo două zile, au folosit tot felul de programe pentru modificat poze, iar în final s-au semnat pe el şi mi l-au dăruit cu mândrie. Mie mi-a plăcut foarte mult idea şi mai ales produsul final şi am promis că am să îl iau cu mine în broscaria unde am să îl şi port.
                În final doar l-am luat cu mine şi l-am purtat cât eram pe acasă, îmi părea un pic ciudat să ies cu el pe stradă… din motive… subiective. La un anumit moment dat am rămas cu un singur tricou alb curat, cel primit cadou. Cu toate astea am preferat să nu iau nimic pe sub bluză decât să plec cu el. Mă gândeam la toate prostiile… dacă dă mașina peste mine, mă dă cu capul de asfalt, șoferul mă duce la spital iar ăia îmi taie hainele… şi îmi strică cadoul? Daaa… la asta mă gândeam… să nu îmi strice cadoul… de fapt îmi imaginam că văd ăia tricoul şi mă lasă să mor. Deci am evitat să îl port când ieșeam pe afară, dar aparent nu am fost prea eficient în tentativa mea. Ghici de ce? Ghici ce tricou purtam…
                Totuși, să știi că nu mi-a făcut nimeni nimic, doar s-au încruntat la mine, dar nu au îndrăznit să deschidă gura. Oameni de treabă… cam verzi, orăcăiesc ei cat e ziua de lungă… dar de treabă.

2 comentarii:

anelise spunea...

prima data cand ti-am vazut tricoul am zis nooouuu!!! si mi s-a facut mila de broscarii de acolo, cu tricoul asta ii ranesti acolo unde-i dor. daca as vedea pe unu purtand un tricou anti-romania i-as arunca privirea gen 'youuu son of the...'a lui lily din himym

armin spunea...

se vede cu ochiu liber cum se prabuseste viziunea lor de: "toti iubesc francia" hahahahaha

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori