sâmbătă, martie 13

Piticii de pe creierul meu


              Îmi este foarte greu să cred că există oameni perfect sănătoși la mințile capului, oameni care nu au ei o ciudățenie a lor. Din punctul meu de vedere chestiile astea, piticii mai precis… ăia care stau ei pe creier și sapă cu târnăcopul precum Lemmingşii, te definesc ca persoană, îți oferă acel plus de unicitate. Şi la fel cum ai și tu câțiva pitici pe creier, așa am și eu…bine, eu am mulți… băi dar mulți, uneori mă gândesc că aș fi un candidat perfect pentru o cămașă de forță, dar e ok dacă mă gândesc eu la asta, devine nasol dacă încep să se gândească alții. Ei, am stat eu bine și m-am gândit… și am concluzionat că e vremea să divulg identitatea a doi dintre piticii mei:

1.Ciocolata

                Eu nu sunt un om rău, eu împart lucrurile mele şi cu ceilalți… aşa sunt eu, nu am fost niciodată un copil rău care nu își împărțea jucăriile cu ceilalți… ba le împărțeam de tot, plecam de acasă cu jucării şi veneam fără, iar când mă întreba mama unde îmi sunt jucăriile îi spuneam că le-am dat celorlalți copii, pentru că ei nu au cu ce să se joace. Şi aşa am fost de mic, niciodată nu mi-a plăcut tratamentul preferențial şi de foarte multe ori mi-am expus în mod verbal aceasta părere spunând ceva de genul:
-Băi frate, mie nu îmi place tratamentul preferențial, eu dacă intru cu tine într-un magazin şi îmi cumpăr mie o ciocolată, îți cumpăr şi ție una, sau dacă nu am bani îți dau din a mea… nu m-aş simți bine să mănânc ciocolata aia singur, înțelegi?
                Fraza asta e relativ adevărata, adică cam aşa procedez… doar că fac o excepție când vine vorba de ciocolată. Deci împart cu tine… ce vrei tu, nu contează… dar să nu îmi ceri ciocolată. Deci îmi place aşa de mult ciocolata încât sunt absolut sigur că am să fur de la gura unui copil la un moment dat. Dacă vrei să mă determini să fac ceva anume, promite-mi ciocolată… şi s-a făcut. Vrei să îți schimb un bec? Te costă o ciocolată! Vrei să îți pregătesc un grătar? Costă aproximativ două bucăți de ciocolată, iar dacă vrei ceva special te va costa mai mult! Deci aproximativ orice poate fi cumpărat de la mine cu ciocolată… din nou exclud ciocolata de aici, dacă am eu o bucată de ciocolată nu cred că mi-o poți cumpăra cu altă ciocolată, pentru că mereu am să mă gândesc că cea pe care ţi-am dat-o la schimb ar fi fost mai bună.
                Ei bine, eu scriu asta acum în timp ce… ghici ce? Mănânc ciocolată… știu că nu te-ai fi așteptat la asta, dar asta e adevărul. Am fost săptămâna trecută la Geneva (unde am făcut o poza foarte frumoasă) şi m-am întors de acolo cu rucsacul plin de ciocolată. Antonio se uita ciudat la mine şi când a văzut cât cumpăr m-a întrebat dacă sunt contrabandist… Deci mi-am umplut rucsacul cu ciocolată, cred că am plătit pentru ea aproximativ 30 € şi nu am simțit absolut deloc că am exagerat. Mi-am cumpărat câte o bucată din toate mărcile elvețiene ce le-am putut găsi în magazin… mi-am luat mai multe doar de Toblerone… pentru că toată lumea știe că Toblerone rulează.
 Poza foarte frumoasă: se vede curcubeul
                Deci mănânc ciocolată la orice ocazie şi nu îmi pasa că mă îngraș, momentan încerc să slăbesc, dar de când m-am întors din cea mai neutră ţară din lume am pus programul de slăbit pe pauză şi am trecut la consumat rezerva de ciocolată. Am să pun şi o poza cu ciocolata pe care o mănânc acum, corecție… am mâncat-o deja, ca să… vezi, nu zic să te oftici, pentru că sunt un om bun.

2.Am închis ușa… oare??

                Al doilea pitic despre care am să vorbesc este unul care m-a făcut de muuulte ori să par foarte ciudat. Mi se întâmplă mereu, dar mereu, fără excepție, ca la aproximativ 10 secunde după ce am ieșit din casă/birou/mașină să nu îmi mai amintesc dacă am închis sau nu ușa. Şi de foarte multe ori mă întorc să verific. Imaginează-ți cât de penibil par… uite, imaginează-ți că ești pe palier când ies eu din casă, mă vezi cum ies pe ușa, închid ușa în urmă, mă duc la lift, chem liftul… şi până să ajungă la etajul meu, mă întorc să verific dacă e ușa închisă sau nu. Bine, asta s-ar întâmpla dacă şi doar dacă nu te-aş vedea eu prin preajmă, caz în care m-aş preface că am uitat ceva în casă, aş intra şi aş ieși rapid… bineînțeles că odată ajuns la lift am să simt iar nevoia de a verifica ușa… aşa că cel mai bine ar fi să nu stai să mă pândești pe palier.
                Chestia asta mi se întâmplă foarte des când plec cu mașina pe undeva, pe lângă faptul că prefer să fac zece mii de manevre ca să o poziționez cât mai bine pe locul de parcare, să fiu sigur că nu mi-o lovește nimeni cu portiera, după care nu uit să rabatez oglinzile… de la buton. S-au luat o dată ăștia de mine, pe următorul motiv: „da bă, bravo… pe aici cel mai înstărit e nea Iulian, care are căruța, doi cai şi un mânz şi ai venit tu să rabatezi oglinzile electric” Deci în apărarea mea pot spune că mi-a intrat în reflex.
                Mai multe chestii mi s-au întâmplat din cauza acestui pitic, doar una am să o povestesc azi, deoarece este mai amuzantă… pentru că, din drum m-am întors de nenumărate ori să verific dacă e închisă. Deci,  se apropia „marea întâlnire”, drept urmare am început să mă pregătesc cu câteva ore înainte, m-am bărbierit, m-am şpreiat cu parfum „fâs-fâs-fâs-fâââss-fââââssss-fâs-fâs”, am pus pe mine cămeşa aia bună căreia i se prinde şi gulerul în nasturi, iar colturile de la manșete sunt tăiate ca să nu se îndoaie şi să arate urât (am clasă domnule), am tras deasupra puloverul meu din cașmir (simt cum creste invidia în tine) iar la astea am asortat eu perfect o pereche de blugi şi o pereche de adidași albi… Botezatu mă invidiază şi mă copiază foarte des. Înainte să râzi vreau să te anunț că îmi stătea foarte bine… plus, Dolce şi Gabbana sunt gay. După toate astea ies frumos în parcare, mă urc în mașină, merg cu ea la spălătorie unde îl pun pe tipul de acolo să o spele şi la interior şi după ce îi las un bacșiș îndestulător plec să iau fata de acasă – gentilom ce sunt. Ajung în siguranță, mă postez în faţa porții, NU claxonez, ci telefonez să îmi anunț sosirea iar ea își anunță întârzierea… bla-bla… plecăm la film. Parchez mașină la subterană şi de acolo luam liftul, unde… fiind că eram doar noi doi, domnișoara execută un șurub triplu-invârtit şi mi se agaţă de gât, prin aceasta mișcare-surpriză a reușit să pună presiune pe buzunarul din dreapta al blugilor mei, buzunar unde de obicei stă telefonul şi cheia de la mașină. În momentul ăla am simțit cum presează cheia pe piciorul meu – pentru că nu sunt atât de macnat încât să îmi iau mașină cu cheie briceag – şi astfel mi-am amintit de mașină. Fata ar fi vrut să mă ştampileze direct acolo în lift, dar eu am fost mai iute ca ea:
-Aolo, oare am închis mașină?? Mai ţii minte??
                Deci nu poți să bați asta… te provoc să încerci, dar nu ai să reușești. Nu exista „killer-line” mai tare ca a mea. E imposibil de bătut, cred că pot câștiga şi un premiu cu replica asta, la categoria: „cea mai tare replică de stricat momentul”. Deci practic eu nu am nevoie de un prieten pe post de „cock-blocker”… I can block my own cock!!! ieeeeei…

17 comentarii:

anelise spunea...

ce ai tu se numeste simplu : tulburare obsesiv-compulsiva :D ..adica...ai anumite comportamente compulsive repetitive , dar nu cred ca e chiar asa cum zici tu.

anelise spunea...

p.s :)) zise psihologul din mine :))

Miss G. spunea...

OMG!!!Esti cumva varianta mea masculina???:))

armin spunea...

mda... Alis tocmai m-a făcut nebun... ok...

Miss G... și tu te întorci sa verifici ușa?? hahaha

anelise spunea...

nu te-am facut nebun :)). nu ai ajuns la stadiul ala , deci e inca normal ce faci

anelise spunea...

sigur ai simtit ca e de la cheie si telefon acea presiune? cum buzunarul e foarte aproape de un loc mai sensibil...poate cine stie ce altceva ai vrut tu sa blochezi :)))

Miss G. spunea...

dap...nu stiu cum se face ca niciodata nu imi amintesc partea cu rasucirea cheii in usa.si trebuie sa ma intorc ca sa ma asigur...
si, ca si tine, ador ciucalata, mananc fara limite. mai impart cateodata,ca sa nu fiu naspa, dar ma doare sufletul cand dau la altii:P parca bucatica aia p care am dat-o era cea mai buna, parca fara aia n.are farmec ciucalata

armin spunea...

hahahaha.... daa, știu cum e... e foarte greu să împarți ciocolata cu ceilalți... extrem de greu... iar după ce o faci, forțat bineînțeles, te simți nasol, parcă ai vrea bucata înapoi...

wwww spunea...

I can block my own cock! WTF!!!!Lol
Alis tocmai a zis ca tulburarea obsesiv compulsiva e un lucru normal...ma intreb ce invata unii in facultate....
Cat despre casmir....mah...m-ai prins al dracu'- pocnea invidia in mine!
Piticii tai vor sa fie preteni cu piticii mei? Ai mei au aceiasi tipologie, incadrata totusi la feminin...insa eu ma bucur de piticii mei, si toata lumea ma rasfata cu ciocolata, chiar si la birou colegii imi dau ciocolata...si nope....nu ma ingras...Ce ziceam de invidie??? :D

anelise spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
armin spunea...

Iuliana mananca ciocolata daruita de colegii de birou si nu se ingrasa... uite asa se intoarce roata... iar acum plesneste in mine invidia...

thoughtsbyada spunea...

Plutonul meu de pitici ii saluta pe ai tai! :P Ciocolata e moartea mea, de ce vrei sa-mi bag unghiile-n gat? Auzi tu, sa dea 30 de euro pe UN RUCSAC!!! de cioco! (plang!)
Pies: Vad ca numeri zilele... hai ca mai e un pic! :)

armin spunea...

piticii mei se simt din ce in ce mai bine stiind ca mai au frati sau verisori pe alte creiere...

asteptandlasemafor spunea...

problema cu usa o am si eu. doar ca se intampla sa ma intorc si de la ascensor ca sa vad daca am incuiat usa de la apartament. De aia de la masina nu mai amintesc, ma intorc de pe la jumatea parcarii sa o verific.

armin spunea...

hahhahaha... bine ai venit in club... intalnirile lunare se tin in parcare, langa masini, ca sa fim siguri ca sunt inchise

addicted spunea...

Aceeasi problema cu inchisul usilor o am si eu. Cand se gaseste o solutie.. anuntati-ma, eu merg sa verific de-am inchis usa! :))

armin spunea...

hahahahahaha... aaa stai... merg sa verific si eu...

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori