miercuri, martie 24

Peripeții cu Oul


                Deşi multe le-am povestit deja, aventuri la service, grătar la lumină de far, accidente… am avut de toate, au mai rămas două întâmplări de care nu ţi-am spus nimic până acum:

Trage pe dreapta! Eu? De ce?

                Ţi-am povestit de Oana, are mulți prieteni… şi într-o seară am ieșit cu ea să ne întâlnim cu niște prieteni de-ai ei. Când ne-am văzut cu toți, de faţă erau şi trei străini, veniți la București printr-o fundație… încercau să predea Limba Engleză… o chestie de genul ăsta. După ce am terminat eu interogatoriul cu ei au recunoscut că munca lor a fost foarte ușoară pentru că toți știu engleză foarte bine, deci… suntem buni.
                Eu ieșisem cu Oul, deci nu aveam voie să beau. Dar am fost intrigat la maximum de unul din străini, care a cerut un fel de cocktail şi de fiecare dată când sorbea din el se strâmba în ultimul hal spunând că este făcut cu prea mult alcool, deci am cerut şi eu un cocktail la fel că al lui, să vad câți litri de alcool conține. Am sorbit precaut din el la început… nu am simțit nimic… am sorbit mai mult… nici urmă de alcool… am băut ca lumea… parcă să zic că simțeam ceva pe limbă… o urmă de jumătate de sfert de miime de grupare –OH.
                Ei ne-am simțit noi bine pe acolo, nu o mai lungesc aiurea (pentru că am zis că nu mai scriu de Oana pe blog, nu mai știu exact de ce, dar sigur am spus asta) am băut cocktailul ala şi vreo două guri, însemnând o jumătate, de bere. După toate astea ne-am pornit spre casă, eu, Oul şi Oana. Ei bine, ţi-am mai spus, mie îmi place să conduc, iar în seara aia mă simțeam bine, socializasem, băusem un cocktail fără alcool (punctul meu de vedere) şi un pic de bere… eram pe val. Şi ce mă gândesc eu: ia să o cotesc eu pe drumul ăla mai lung, să o iau pe la Academie şi apoi pe la Răzoare… bla-bla. Zis şi făcut, am tras mai tare de volan şi eram pe drum. Plec de la semafor, imediat mă depășește unu mai nervos cu un pejo… pe vremea aia detectoarele de radar erau interzise, deci radarul bătea din faţă, adică dacă unu mergea tare în faţa mea, hop şi eu după el, ca nu mă ia radarul. Asta făceam mereu, aşa am făcut şi atunci. M-am dus după el, a venit dealul de la Academie, l-am urcat ascuns bine după pejo. Când ajungem în vârful dealului… surpriză-surpriză (Ștefane, tine-ţi zâna acasă că numai surprize neplăcute îmi face) o vestă verde fosforescent. Eu îl văzusem imediat, pentru că de la distanţă mică îți sare în ochi pur şi simplu, şi cum el era oarecum mascat de pantă, l-am văzut de la distanţă mică. Mana stângă ridicată, cu dreapta făcea semn să trag pe dreapta:
-Eu?!? Da ce am făcut?!? Am exclamat eu imediat după ce am văzut semnul… Şi de ce eu? De ce nu îl oprești pe ăla din faţă… de fapt ne oprise pe amândoi… a zis să se dea zmeu.
                Am oprit… într-un mod… bizar… adică, tu cum ai opri pe dreapta dacă organu’ legii ţi-ar cere-o?? Regulamentar, mașina paralelă cu bordura, nu? Ei bine eu am desenat un frumos unghi de aproximativ 60° intre Ou şi bordură. Am lăsat geamul jos (de la buton – câtă clasă, domnule… câtă clasă) şi nu am înțeles nimic din ce a bolborosit agentul de circulație. Am oprit şi radioul (din păcate nu aveam decât radiocasetofon… uneori nu ai chiar îndeajuns de multa clasă) şi l-am rugat să repete ce a zis… în timpul asta eu mă gândeam ce mama dracului am făcut de m-a oprit, mă gândeam să bag fatalitatea: „da cum m-ai văzut? Că e mai înalt pejoul ăla decât mine??” dar, inspirat fiind, m-am abținut.
                Mi-a cerut actele… toate (ia spune tu, că ești șofer, ce acte trebuie să prezinți agentului, ia spune…) după care m-a întrebat de unde vin, dacă am consumat alcool şi în final m-a pus să suflu. Cu o nonșalanţă debordantă… dar debordantă… i-am spus că vin de la niște prieteni, că nu am băut alcool, după care am suflat către nasul domnului agent. Imediat după, mi-a dat actele înapoi şi m-a lăsat să plec.
                În drum spre casă mi-am dat seama cât de aproape mi-a trecut glonțul pe la ureche… Nu pot să îmi dau seama cum am scăpat… În mod normal, trebuia să se simtă ceva… doar nu eram eu primul care îi suflă în nas agentului… Scully şi Mulder încă anchetează cazul.
Un Ou ce seamănă cu cel pe care l-am avut eu

2 comentarii:

aiacuparu.wordpress.com spunea...

Nimic nu se compara cu Oul...dar toate ca toate, Oana cu ce ti-a gresit?!

armin spunea...

hahahaha... o sa ii spun ca te interesezi de soarta ei... dar nu mai stiu de la ce a pornit... dar stiu ca am spus ca nu mai scriu de ea...

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori