joi, martie 25

Oul s-a spart… Trăiască Silver!


               Nu uita să apeşi "play" clipului de mai jos, pentru un efect mult îmbunătățit... 

                     Oul rula sigur pe el, dar pe o sosea alunecoasă… Cu toate că vremea nu era prielnică, căpitanul a lăsat comanda secundului şi s-a retras în cabina lui… Oamenii de veghe au văzut prea târziu culoarea galbenă a semaforului… Secundul a reacționat târziu şi greșit în fața iminentului pericol… Cu doar două discuri de frână şi doi tamburi Oul şi-a remodelat partea frontală după partea dorsală a unul Logan… Ploua mărunt… Oul a intrat în istorie cu capul sus, demn… Chiar dacă avea vopseaua sărită în numeroase locuri a refuzat să ruginească… i-a făcut în ciudă vremii.
                Şi-a păstrat demnitatea, chiar dacă era în imposibilitatea de a se mai mișca singur. Mi-a oferit pe post de suvenir emblema ce stătuse mândră pe capotă timp de 3 ani. Chiar dacă încasase o puternică lovitură direct între felinare, şi-a protejat emblema, precum un general învins, care refuza să predea inamicului steagul unităţii. 

Lovitură în plin.

                Dormeam. Şi pe vremea aia obișnuiam să îmi închid telefonul. Atunci am realizat că această tactică e greșită. M-a trezit soneria telefonului fix. Nu am reușit să ajung la el în timp util ca să răspund. În timp ce mă îndreptam înapoi spre pat, a sunat din nou. Am răspuns… era mama… mă suna de la spital.
-Poftim?!? Unde zici că ești??
-La spital…
-De ce?
-Am făcut accident, sună-l pe taica-tu şi mergi la poliţie.
                M-am panicat doar un pic în momentul ăla. Imediat m-am calmat pentru că mama s-a bucurat când am întrebat-o dacă a pățit ceva, aia m-a făcut să cred că nu era nimic grav.
                Ajuns la secție căutam prin parcare Oul ciobit. Dar nu l-am găsit… Intru înăuntru, îl găsesc pe tata cu declarația în mână:
-Ce s-a întâmplat?
-Păi ce să se întâmple? Am frânat… şi nu s-a oprit, decât într-un Logan.
-Şi unde e mașina?
-Am lăsat-o acolo, nu am mai mișcat-o.
                Atunci m-am enervat… rău. Cum adică? Oul meu? Mi-ai spart Oul?!? Dar era Oul meu… de ce ai făcut asta?? Am mers într-un suflet la locul crimei.
                L-am găsit pe jumătate mort. Era în agonie. Cu o ultimă răsuflare mi-a cerut să îi curm suferința, să îl casez… apoi a leșinat… de durere… şi de rușine… nu își dorea să îl vad aşa.
                L-am tractat până acasă. Pe drum era să lovesc un troleu, pentru că m-a tractat unchiul meu, militar de carieră, general… el e obișnuit să se suie pe cal, să ordone oamenilor să îl urmeze şi să nu se mai uite în urmă, astfel cu mine legat de el a început să facă slalom prin trafic… eu eram un pic în dificultate, nu puteam decât să controlez direcția. Am așteptat până în ultima clipită şi atunci am tras de volan… L-am evitat la mustață… la mustața unchiului meu… aia cu mulți epoleți.
                Ce s-a întâmplat de fapt? Ai mei au plecat în provincie la o nuntă, tata urma să se întâlnească cu vechii prieteni şi avea să petreacă cu ei, deci era entuziasmat. Eu semnalasem unele probleme la sistemul de frânare, cauzate de uzura plăcuţelor, dar sesizarea mea a fost ignorată. Căpitanul a ignorat de asemenea şi starea carosabilului şi în preajma lu’ nenea Băsescu (adică Palatul Cotroceni) a forțat stopul, căpitanul susține că a trecut pe verde, eu sunt sigur că a forțat galbenul. În dreptul porții, Loganul din faţă s-a trezit să îngheţe frânele… căpitanul, care distras de probabilitatea unei băute devenise secund, a încercat să evite. Nu a reușit… abia atunci s-a adus aminte de sesizarea mea. Lovit în plin, Oul a preluat forma dorsală a Loganului.
                Partea nasoală nu a fost că mama a ajuns la spital, pentru că a plecat de acolo după un timp foarte scurt, fără nici o problemă. Partea nasoală nu a fost nici măcar că Oul se spărsese. Partea nasoală a fost că în Logan erau 4 puști… 2 cupluri, 2 ei şi 2 ele, care mergeau la munte… ghici de ce?? Pentru că acasă la ei nu şi-o puteau trage din cauza părinţilor… săracii… Cu alte cuvinte tata a fost cock-blocker atunci. I-am spus şi lui asta… a zâmbit cu jumătate de faţă. Cealaltă era îngândurată, calcula câţi bani trebuie să scoată din buzunărelul lui ăla magic… de la piept.
                Oul reparat a fost vândut. Ultimele lui cuvinte au fost: „Brrrrum-bruuum-brum..m… Cranc… Cronc… Bip-Bip”
                Mi-a fost dor de el aproximativ o lună. Cam până în Ajunul Crăciunului. Atunci l-am primit de la Moș Crăciun pe Silver. După o tură cu Silver aproape că am uitat de Ou, cu toate astea încă îi păstrez emblema… adică am uitat de el, dar nu am uitat de el.
                De atunci fundul meu se aşează pe scaune cu tapiserie din piele… tot fundul meu își setează temperatura interioară de la buton, nu de la rotiţă… comenzile pe volan sunt foarte utile la drum lung, se setează ușor viteza de croazieră… tot de pe volan pot schimba melodia de pe discul mp3, iar sistemul audio cu 6 boxe reacționează foarte rapid… noaptea farurile se învârt după cum sucesc eu volanul… jantele din aluminiu au forma unei stele… volanul se învârte cu ajutorul unui motor electric, nu hidraulic ca la marea majoritate… oglinzile se încălzesc şi se rabatează de la buton… iar în spate, senzorii îmi indica exact existenta obstacolelor… Da… ţi-ai dat bine seama, noua mea mașina e de femeie. Motorul foarte nervos produce un cuplu impresionant şi folosindu-se din plin de cele trei cifre din dreptul cailor putere îl propulsează pe Silver de la 0 la 100 km/h în 11.3 s (potrivit constructorului) timp ce în realitate este 12.4 s (după testele efectuate de mine). Acest mic detaliu tot nu poate inclina balanța în jumătatea masculină a mașinilor… adică totuși: direcție electrică? oglinzi electrice? senzori de parcare? faruri adaptive în viraj?!?! What The Duck?!? Mașinile astea nu ar trebui să se vândă decât vopsite în roz.
                Hai că mănânc căcat… Silver e cea mai frumoasa mașină… EVER. Faza cu „mașină de femeie” e pusă de la mine din burtă, ca să nu te oftici prea tare… știu că mă invidiezi. Am găsit şi un clip… 3 mașini… ghici care e Silver… Şi Alis, fără indicii… tu știi deja… lasă-i şi pe ceilalți să ghicească.
                Şi nu uita: azi e VINERI!!!!
 
Să presupunem că e un concurs… cel ce ghicește primul… va fi premiat. Premiul va fi… un post dedicat lui pe blog-ul meu. Voi scrie viziunea mea despre el… o să îmi imaginez şi o poveste. Concurenți?

9 comentarii:

anelise spunea...

ahh, pacat! nu e tocmai corect, dar ok...te revansezi tu cumva, altfel nu o sa striggggg care e Silver

anelise spunea...

eu chiar credeam ca azi e sambata, vroiam sa plec si la cursuri chiar, dar m-am uitat in telefon si scria vineri. mama aseara m-a indus in eroare cand am intrebat-o ce zi e azi si mi-a zis ca e vineri, si am facut eu cateva calcule si mi-am zis aa maine la scoala!! eram pregatita pentru poligraf, dar... mi s-a parut mie ceva ciudat si telefonul a salvat situatia, deci e buna informatia cu azi e vineri :D

armin spunea...

bine... o sa gasesc eu o moneda cu care sa te mituiesc... vad eu... probabil himym...

anelise spunea...

nu uita diseara sa dai ora inainte

Magda spunea...

Oh...Condoleante! Pfui, zau ca n-as putea trai fara oul meu, si cand ma gandesc ca e in coma de 2 saptamani ma apuca plansu'...Dar isi revine, si ne reapucam de cucerit lumea:))

Referitor la Silver...mie toate imi par masini de muieri, ai tu o latura mai feminina:)). Pariez pe Citroen C4!

armin spunea...

ODM... ce i-ai facut?? ce ai facut Oului?!? sper ca nu esti criminala...

Magda spunea...

Eu nimic, eu copil gigea! Criminali sunt cei din jurul meu!:))

...Si am castigat?:D Zi-mi ca da!:))

armin spunea...

nu pot sa spun... mai astept pana... nu stiu exact... sa zicem pana miercuri... sa zicem...

Magda spunea...

Pfui..rabdarea nu e punctul meu forte!:))

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori