duminică, martie 21

Oul – începuturi


                Oul a fost prima mea mașină, cea pe care am învățat eu să conduc. Noțiunile de bază le-am luat de pe o Solniță cu servodirecție. După ce m-am urcat la volanul Oului nici nu am simțit diferența între cu servo şi fără servo.
                Era foarte mică şi foarte albă, deci i-am spus simplu: Oul. Nu știu dacă ţi-ai dat sau nu seama, dar Oul era un Matiz. Eram foarte mândru de el, pentru că nu era unul obișnuit, avea dotări opționale ce nu se găseau chiar pe orice Matiz, ceea ce mă făcea să mă simt special, era perfect pentru fundul meu plin de fițe şi băşini. A umblat tata după ea o groază… a luat-o de la Buzău, pentru că în București nu mai aveau decât fără extra-opțiuni.

Întâi a murit bateria

                M-am trezit într-o bună dimineață din cauză de ceas, după ce l-am oprit am sesizat un sunet ce ar semana oarecum cu alarma Oului, m-am ridicat din pat şi m-am uitat pe geam… Oul era în parcare, nu clipea din semnalizatoare, deci am tras eu concluzia că nu vine de la el. Drept urmare m-am spălat şi m-am îmbrăcat fără nici o grijă şi înainte să plec la cursuri mi-am băgat adânc în urechi căștile de la CD-player - pe vremea mea taică… Trecând cam la 5 m distanţă de Ou mi s-a părut din nou că sunetul vine de la el, dar nu i-am dat atenție, pentru că semnalele nu clipeau şi în plus ritmul tonului de alertă se auzea parcă în reluare, mult mai lent decât ar fi fost normal. Nici prin cap nu mi-a trecut că a mers toată noaptea şi s-a dus bateria.
                Când am venit acasă m-a luat tata în primire… aparent, dacă mașina e parcată sub geamul meu trebuie să stau să o păzesc… nu spun că sună ciudat,  pentru că uneori verific de două ori înainte să mă culc să vad dacă am închis-o sau dacă mai e acolo(uite dovada)… plus alte chestii de genul ăsta, dar mi se părea aiurea… frate, nu am auzit alarma… ce vrei? Nici nu poți să spui că sunt surd, că doar tu ai montat mama termopanelor de nu aud nici când trece vreun elicopter pe deasupra blocului, ca să mă pot lipi de geam să îl admir (toți băieții fac asta, te asigur).
                Şi după ce mi-a ținut un discurs lung, m-a trimis la mașină să montez la loc bateria pe care o redresase el, să o pornesc şi apoi să leg şi goarna la loc. Tata fiind un inginer de școală mai veche a rupt efectiv goarna de la alarmă… cică nu vroia să se oprească. Bine, ar fi fost mai ușor să scoată borna bateriei… dar probabil că a vrut să mă pedepsească. Am montat bateria (cu emoții), am legat goarna, am pornit mașina, am oprit alarma, am închis mașina, am intrat în scara blocului, am chemat liftul, m-am întors să verific dacă am închis-o cu adevărat după care am mers la tata şi i-am dat raportul. M-a iertat, era mulțumit că am fost în stare să fac toate astea singur.
 Poza este prezentă prin amabilitatea lui Sorin
Cum am slăbit 10 kg în 15 minute

                După episodul cu alarma, bateria a rămas pe minim şi mi s-a întâmplat de mai multe ori să mă lase când îmi era lumea mai dragă. Dar ăsta era farmecul Oului.
                Într-o zi a venit mama la mine şi mi-a spus că vrea să meargă la cumpărături. Tradus, asta înseamnă că trebuie să merg şi eu, cu mașina ca să o ajut. Cobor eu în parcare şi găsesc bateria terminată iar. Îl sun pe tata, îi spun să coboare să mă ajute… morocănos îmi spune că o să vină… îl aștept 5 minute (exagerat pentru mine, eu ajungeam în 2) şi după ce vine îl pun pe el să se urce la volan, deci eu trebuia să trec la împins.
                Foarte aproape de locul meu de parcare e o străduță ce se înfundă, dar e asfaltată… perfectă ca să pornesc Oul rămas fără baterie. L-am împins ușor până acolo şi imediat cum am intrat pe stradă am început să îmi pun mușchii la treabă. Mașina lua viteza, tata dădea drumul ambreiajului, se auzea cum motorul încerca să pornească, dar imediat se oprea. Am făcut chestia asta până m-am împiedicat de limba ce îmi ieșise de tot afară. O fi mașina aia mică, dar nu e chiar aşa ușor să o împingi… în mod repetat şi fără rezultat. Eu eram rupt, abia mai puteam să vorbesc şi văzându-mă aşa, tata m-a poftit pe mine la volan. Mă urc eu la volan… prima dată am verificat contactul… ghici ce? Nu era pus… mă uit la tata:
-Bine băi tată, te-am împins atâta şi tu nici contactul nu l-ai pus??
                Tata a râs… ce era să facă?? Aş fi râs şi eu, dar îmi căzuse limba undeva pe stradă… trebuia să o găsesc întâi.

                Oul a fost o mașină credincioasă, care nu m-a băgat niciodată în rahat, ba chiar m-a scos… o mașină foarte bună…

4 comentarii:

Magda spunea...

:)) Sper ca ti-ai gasit limba..
Masinuta mea actuala este tot un "ou" da d-alaa maroniu.Si faza cu bateria am patit-o de nenumarate ori,insa ultima faza mi-a pus capac!

Pai zi si tu cum sa ies cu un tip in oras la o cafea si pe cand ne-am hotarat sa merem acasa, s-a trezit a naibii baterie sa decedeze pe veci!Iti poti inchipui cu ce fata i-am zis respetctivului "Baiete, e timpul sa impingi!":))

armin spunea...

hahahaha... trebuia sa ii spui: prietene pufos... a venit vremea sa iti dovedesti atasamentul fata de mine... treci la impins! hahahahaha

masina buna Oul... consuma cat un camion, dar o iei in buzunar daca nu gasesti loc de parcare...

anelise spunea...

ai o leapsa la mine pe blog daca vrei sa o iei

Magda spunea...

A executat fara comentarii,saracu' om.Cred ca nu mai calca intr-un matiz veci pururi!:))

Vorba ta,consuma cat un camion,coboara acul ala vazand cu ochii,ti si frica sa accelerezi:))

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori