luni, martie 8

Mihai cu Albea roșie


                Câteva întâmplări… aproximativ neplăcute m-au făcut să îmi aduc aminte de Mihai… Mihai cel cu Albea roșie. Se făcea că așteptam la coadă la asigurări, aveam Oul lovit pentru a doua oară. Tipul care a considerat că distanţa regulamentară în trafic e cât vrea pejou’ lui avea polița încheiată la Asirom… parcă. Tipii de acolo, băieți foarte simpatici, au angajat pe unul şi l-au pus să umble între cele trei sau patru service-uri cu care au încheiat contracte. Deci eu am fost forțat să merg cu Oul ciobit undeva pe lângă Liceul Șincai. Am ajuns de dimineață şi m-am așezat la coadă. Fel de fel de oameni erau pe acolo… genul ăla de lăudăroși şi atotștiutori. M-am depărtat tiptil ca să nu fiu detectat şi l-am călcat pe picior pe Mihai.
                Mi-a plăcut că a răspuns cu o glumă scuzelor mele:
-Sper că nu ai asigurare tot la ăștia! a spus el, făcând aluzie la faptul că eu am făcut câțiva pași în spate fără să mă asigur că e liber trotuarul…
                Am intrat în vorbă şi ne-am prezentat unul altuia daunele de la mașina. Când a văzut bara mea înfundată mi-a spus clar că dacă mi-o pozează aşa agentul nu au să mi-o schimbe, au să o revopsească şi atât. Băiat săritor şi inventiv, m-a ajutat să o rup într-un colt (hahahaha acum pot fi acuzat de fraudă). După asta a început să îmi spună povestea vieții lui:
                A spus că totul a început în momentul în care a spus „Da” la primărie. Nimic nu a mai fost la fel după, imediat după ce a spus asta m-am uitat lung la el, încercând să îmi dau seama cam câți ani avea… cred că era mai mare cu vreo 3-4 ani decât mine. Adică foarte tânăr. După nunta a început să fie cocoșat de probleme. Bine, aşa vroia el să pară… pentru că eu sunt sigur că era doar o mască ce Mihai o afișa, adevărul fiind de fapt altul:

1.Un revopsit la minut domnu?

                Mihai a cedat repede insistentelor soției lui şi i-a cumpărat o mașina nou-nouță, chiar dacă nevasta lui abia își luase permisul de șofer. A spus că a încercat să îi explice, dar de fiecare dată se lovea de refuzul ei. Nu a scăpat de gura ei decât după ce a dus-o la cumpărături… pentru mașină. Din vitrina cu produse tipa a ales un Fiat Albea… din cate știu eu, mașina aia e relativ ieftină, fapt ce mă face să cred că a avut şi el un cuvânt de spus în achiziționarea ei… deci poate nici el nu știa să își folosească la maximum capacităţile, sau doar poza în victimă.
                A spus că la aproximativ 2 minute după ce intrase maşina în posesia nevestei, a căpătat prima zgârietură. Astfel în aceeași zi în care o cumpărase, Mihai venea înapoi cu mașina la revopsit. Asta a fost doar prima, după au urmat mult mai multe. Curios din fire, l-am întrebat cam câte au urmat… speram la o cifră:
-Frate, au fost destul de multe, pentru că la un anumit moment dat mecanicii de la service mi-au spus că ar fi mai inteligent să o aduc la ei o dată la două luni, decât să vin la fiecare zgârietura, în felul asta se adună şi fac mai multe de-o dată. Imaginează-ți că eram la ei o dată pe săptămâna. Preferam să plătesc vopsitul decât să o aud cum se miorlăie că e îndoită mașina.
                Am ras un pic… doar eu… Mihai avea mima unui om apăsat de griji şi probleme. Am încercat să îl îmbărbătez:
-Ei, lasă… a lovit-o la început, dar pe măsură ce trece timpul, capătă experiență!
-Crezi?
-Da! Sigur că da, aşa am fost toți, toți ne speriam când claxonau cei din spate, nu?
                Apoi a început să mi le spună pe alea hard…

2.Rujul din poșetă. Poșetă în bord

-Mă sună o dată, era sâmbătă seară, ea ieșise cu fetele în oraș eu mă relaxam… era ora 20 şi deja dormeam - şi-a început Mihai povestea – am răspuns cu greu la telefon şi imediat l-am scăpat din mână pentru că urla pe tonuri ce ar face-o invidioasă pe doamna Felicia Filip…
-Dar ce se întâmplase? am devenit eu curios… ca de obicei…
-Păi ce crezi? Mergea ea liniștită pe bulevard, când şi-a dat seama că nu e rujată… cum dracului a realizat ea asta… habar n-am, poate că s-a uitat în oglinzi, deși nu cred pentru că mereu se plânge că sunt prea mici pentru ea… eu am încercat să îi explic că alea sunt ca să vezi ce e în spatele tău şi pe lângă tine… ea ar vrea să se aranjeze în retrovizoare… Drept urmare, şi-a căutat rujul… ruj care era în poșetă, poșetă care era în bord. Îți imaginezi ce a făcut, nu?
-I-a băgat-o în fund unuia, nu?
-Nu frate, am avut noroc acolo… că poate o şi lua ăla la bătaie, când s-a aplecat după poșetă, a tras şi de volan şi a virat puternic dreapta intrând într-un stâlp. Două săptămâni am umblat pe la primărie ca să iau adeverințe cum că e stâlpul întreg. Iar când m-a sunat, ţipa şi urla… mi-a spus că s-a lovit… dracului, la cum ţipa, am crezut că e la UPU. Îți dai seama că am sărit din pat şi am gonit până acolo… am încălcat toate regulile de circulație. Când ajung… avea un amarat de cucui… nici măcar nu îi curgea sânge. Am crezut că înnebunesc.
                Eu mustăceam… încercam să mă abțin. Mihai a continuat însă…

3.Ojă şi tei

                Mi-a povestit cum, ca în orice parcare din faţa vreunui bloc din București, nu este loc. Drept urmare îi cerea mereu șotiei lui să tragă mașina mai aproape de teiul din faţa blocului, ca să mai aibă loc şi ceilalți. Într-o zi cu soare, pleca la serviciu:
-Băi, ies din bloc, mă duc eu spre mașina mea… şi când mă uit la ei… vad eu cum sclipește ceva pe ea… inițial am fost mândru, am zis uite frate, în sfârșit ăia la service au făcut ceva pentru mine, mi-au vopsit-o perlat, să fie mai frumoasă. Până să ajung eu la mașină, mi-am dat seama că aşa ceva e puțin probabil… m-am apropiat şi când m-am uitat atent i-am recunoscut oja roșie… era aproape pe tot colţul spoilerului din faţă. Atunci mi-am dat seama de ce şi-a cumpărat 3 sticle de ojă.
-Măcar a încercat să îți protejeze finanțele, a încercat să nu te mai facă să mergi iar la service că să i-o repari… deci, e o parte bună, nu?
-Aiurea, am bănuit eu ceva şi când am întrebat-o, temerile mele s-au adeverit. Împrumutase mașina unei prietene care a dat cu ea în gard. Dacă ar fi lovit-o ea, venea imediat la mine să i-o duc la reparat…
-Duuuuude… La asta nu m-am mai putut abține, am ras un pic, Mihai a remarcat imediat
-Crezi că e amuzat? Stai să o auzi pe asta: Mă suna iar, eu eram în sfârșit în bar cu prietenii, ne uitam la meci. Meciul începea la 21.45, dar noi ajunsesem acolo de pe la 18… ca să vedem de la început echipele de start (!!! Buna scuză, tre să o țin minte), când ghici ce? Mă suna şi îmi spune: „Mihai? Mai ţii tu minte când îmi spuneai să trag mașina mai aproape de tei??” Ce să mai zic frate… știi şi tu cum e… dai cu spatele, dar dai încet, să auzi când face „poc” şi în plus te uiți şi în oglinzi, dar ea…
Bănuiesc eu că dialogul a fost cam aşa:
-Mihai? Mai ții tu minte când îmi spuneai să trag mașina mai aproape de tei??
-Da, draga mea, știu…
-Ei bine, am tras-o mai aproape…
-Bravo dragă… cât de aproape ai tras-o??
-Foarte aproape…
-Aşa, estimativ, cam cât de aproape e de tei??
-Păi mai are un pic şi îl cuprinde de jumătate!!!
                Imediat după ce şi-a încheiat povestea mi-a arătat mașina. Deci… eu am mai văzut mașini parcate în copac, frate au o bară îndoită, mai ajunge şi la caroserie… dar asta… asta era intrată până la ușa portbagajului, iar aia îndoita de-a binelea.

4.Mergeţi cu Dumnezeu

                După toate astea aproape că îmi era milă de Mihai… mă gândeam la el şi ziceam… săracul de el. Dar imediat îi sună iar telefonul, răspunde, schimbă doua trei cuvinte şi brusc se luminează la faţă. Parcă dăduse norocul peste el, parca i se născuse primul copil – şi băiat – cea mai fericită zi din viața lui era… radia… Îl întreb ce s-a întâmplat, răspunsul??
-M-a sunat șotia, vine să îmi aducă ceva de mâncare
                Atunci mi-am zis, da frate… omul asta e totuși fericit… Deci el doar se plânge că e rău, dar de fapt le face pe toate fără să clipească… de ce? Pentru că femeia aia îi luminează zilele, femeia aia e totul pentru el, zgârieturile din portieră sau aripă sunt doar niște mici nimicuri faţă de dragostea ce îi leagă. Sunt sigur că nu erau alea singurele pofte ce i le făcea soţiei lui.
                Asta e pentru putinele fete care cred că nu sunt respectate şi periate îndeajuns de bărbăţii de lângă ele. Iar în încheiere… cireașa:
                Vin fetele, cu o altă mașină… mi-am dat seama că sunt ele după scrâșnetul scos de cauciucuri în momentul în care mașina s-a oprit. Mihai s-a dus lângă mașină, șotia lui a ieșit jumătate pe geam, l-a luat în brațe, l-a pupat… bla-bla… i-a dat o punguliță cu ceva mâncare – făcută de ea, nu cumpărată… mi-a şi arătat asta Mihai şi m-a şi servit… bun-bun – după care fetele s-au scuzat şi i-au spus că pleacă la cumpărături într-un magazin aflat în partea cealaltă a orașului… Reacția lui Mihai?
-Mergeţi cu mașina??
-Daaaa… au răspuns fetele în cor după, care șoferița a demarat
-Mergeţi cu Dumnezeu!

                Deci fetelor, mulțumim că existați… Astăzi, de ziua voastră vrem să va transmitem că suntem pregătiți să stăm şi în cap pentru voi, doar că doar azi v-o spunem direct, iar restul de 364 de zile o să ne plângem că ne chinuiți. Profitați!

5 comentarii:

anelise spunea...

nu cred ca sunteti cu adevarat pregatiti.in primul rand pt ca va e frica de compromisuri si de a va lega viata de o anumita faptura. numa voi spuneti : ce?? cum?? esti insurat? aaa adica esti mort, gata ti-ai semnat sentinta.
cei care fac toate lucrurile alea ce mihai le facea pt sotia sa, sunt foarte putini.

armin spunea...

Reacția negativă față de căsătorie o are orice bărbat, dar adevărul e că în spatele ei e dorința... altfel nu ar dura...
Există câte un Mihai pentru fiecare nevastă cu lamai în parbriz...

anelise spunea...

azi, neoficial si neinternational e ziua voastra.asa ca... la multi ani! cele 40 de pahare tre sa le bei oricum , aici cred ca merg 40 de shot-uri :D

aiacuparu spunea...

Yeah right! CAnd dati de o femeie puternica ce mai ziceti?

armin spunea...

daca as avea bani as paria pe: "o sa ne plangem toata ziua si toata noaptea cum ca e o scorpie fara suflet care ne mananca zilele si ne smulge de langa prietenii de-o viata"... dar nu am bani, asa ca nu pariez

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori