joi, martie 18

Anies „Picior-Negru”


                Anies e deocamdată singura persoană căreia nu am să îi atribui titlul de „broscăriţă”, sper să aibă rădăcini prin altă ţară a lumii… sunt destule. Spre deosebire de ceilalți, Anies e mereu veselă, face glume şi e mereu îmbrăcată colorat. Din păcate nu am eu prea multă treabă cu ea, altfel viața mea în broscaria ar fi mult mai veselă.
                Merg mai departe cu povestea spunându-ți că ieri îmi pregăteam eu suprafețele pentru experimentul de azi, pe care l-am ratat din cauze de prostie maxima, dar deh… nu toți trebuie să fie doctori, mai trebuie să fie şi unii care să sape şanţuri… bine, după ce am început eu să mă dau cu capul de toți pereții pe acolo, vreo patru sau cinci persoane mi-au spus să nu mai fiu supărat pentru că asta e un microscop foarte dificil de manipulat… ceea ce mă face să cred că sunt cu adevărat o nație de leneși… sau doar își făceau griji pentru ziduri. Ei da, pregăteam eu suprafețele acolo şi brusc realizez că nu am cheia de la microscop, lucru un pic mai important decât chestiile ce le pregăteam eu acolo, logic, nu? dacă nu am cheie nu pot intra la microscop. Ei şi mă duc eu să o caut pe madam Anies… îi bat la uşă şi bag capul înăuntru (ciudații ăștia își țin ușa de la birou deschisă… glumă rapidă: cum recunoști un birou de români în broscaria??):
-Bună ziua, as vrea să îmi dați cheia de la AFM, știți, eu am programare mâine…
-Daaa… imediat! se ridică, se duce la cuierul cu chei, pune degetul pe etichetă, deasupra căreia nu era nici o cheie şi îmi spune: Nu e la mine!
                Mă trimite la microscop să o iau de la cel ce microscopa acolo. Ajung eu frumusel şi linistit la microscop, bat respectuos la uşă, intru… la microscop era Irina, îi cer cheia, nu mi-o dă, îmi explică de ce nu mi-o poate da… mă întorc la suprafețele mele.
                Mai pregătesc eu ce mai pregătesc ceva suprafețe şi mă duc să o caut iar pe Anies, ajung la birou, bat la ușă, intru… înăuntru era doar doctorandul ei… sau stagiar… dracu știe ce o fi… ăla mi-a spus într-o japonezo-englezo-broscara că Anies e la masă… mă uit la ceas… era cam vremea pentru pauza de masă. Drept urmare m-am dus înapoi în laborator ca să vad ce s-a mai întâmplat cu suprafețele mele.
                După ce am mai terminat o etapă din preparare (prepararea durează cam 4 ore şi jumătate şi se pot strica în aproximativ 3 secunde de neatenție) m-am dus şi eu să mănânc pachețelul pe care mi-l pregătesc conștiincios în fiecare zi – mâncarea de la cantină e naşpa, plină de E-uri. Eu am obiceiul ca atunci când iau masa să îmi prepar şi un ceai… asta în condițiile în care oricum beau vreo 3 litri de apă pe zi, începând cu primele minute în care ajung la birou. Imediat după ce am terminat de mâncat mi-am dat seama că trebuie să ajung urgent în laborator ca să îmi continui prepararea etapelor (trebuie făcute pe ceas, strict, fără 3 minute în plus sau în minus).
                După ce am terminat şi etapa aia îmi dau eu seama că cele câteva lichide băute până la momentul respectiv se cer afară, drept urmare am pornit-o spre toaletă. Pe drum ar fi trebuit să trec pe lângă biroul lui Anies, din întâmplare am văzut-o în birou şi am dat buzna peste ea:
-Doamnă, îmi dați va rog cheia de la AFM?
-Aaaa, Dragoș… ce bine că ai venit, chiar aveam nevoie de ajutorul tău, hai să mă ajuți şi apoi capeți cheia…
Mi-am zis: „frate… asta e… te pişi şi tu mai târziu, fă-te util şi apoi primești cheia după care te poți pişa” deci am acceptat. Anies încerca să prepare un dispozitiv inventat de ea care să îi servească la vreo aplicație – cam aşa fac toți cercetătorii. La momentul respectiv încerca să fixeze o chestie pe altă chestie utilizând curelele alea de plastic… știi şi tu cum leagă ăia de la cablu firele pe scara blocului… cu prostiile alea de le treci coada prin cătare, strângi şi dacă vrei să desfaci trebuie să tai cureaua pentru că înapoi nu mai merge dată. Am ajutat-o eu acolo pe Anies, după ce a terminat mi-a mulțumit, s-a declarat foarte mulțumită de faptul că i-a reușit. Eu eram fericit că a terminat şi aş fi plecat în momentul ăla la baie să mă piş… pentru că a durat ceva şi deja mă gândeam să încrucișez picioarele. Doar că, Anies avea altceva plănuit… m-a rugat să o mai ajut la ceva, m-a pus să îi țin depărtate prostiile alea la care lucra ea ca să poată bagă ceva intre ele. Eu nu m-am gândit ce vrea ea să facă şi am dat să le depărtez. Cum locul între ele era foarte îngust am băgat şi eu un degețel de la o mână, apoi degețelul de la cealaltă mână şi imediat după Anies a venit cu o curea de plastic, a băgat-o printre levierele aparatului construit de ea şi mi-a legat degetele între ele… un arătătorul de la dreapta şi arătătorul de la stânga… iar prinsa pe curea era cheia de la microscop… eu, uimit, am ridicat degetele până la nivelul feţei şi cu o foarte mare grimasă am încercat să scap din strânsoare… nici vorbă de aşa ceva, erau strânse bine… şi cheia între ele. Acum ce să zic, apreciez o glumă bună, iar Anies le ghicește pe alea bune. În timp ce ea râdea eu zâmbeam mai mult forțat… nu pentru că nu aş fi gustat gluma, ci pentru că trebuia să mă piş.
Ei şi că toate să fie bine, se aude un trosc-pleosc-buum şi apoi vocea doctorandei lui Anies… tipa asta căzuse pe hol cu niște probe… bineînțeles că Anies a fugit să o ajute iar eu am rămas în strânsoare.
Ei bine… ceea ce s-a întâmplat după… e doar o legendă, unii spun că nu s-a întâmplat niciodată, alții au scris la FBI, care i-a trimis pe Scully şi Mulder să investigheze. Eu îți spun, deși știu că nu ai să mă crezi: cu două degete legate, mi-am desfăcut cureaua, pantalonii şi m-am pişat… pe cheie.

Hai zâmbește… doar e vineri!!!

3 comentarii:

oana7327 spunea...

adica n-ai mai ajuns la baie?????

armin spunea...

am ajuns la baie... iar acolo toata operatiunea am facut-o cu mainile legate...

aiacuparu.wordpress.com spunea...

Cata pricepere! :))))

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori