duminică, februarie 7

Zeița Oana

Sau cine nu are prieteni să își cumpere. Sau primul articol supus cenzurii. 

Am cunoscut-o pe Oana cam pe la vârsta la care credeam că nu îmi mai pot face prieteni. Dar s-a dovedit că nu era tocmai adevărat. Chiar și așa, cred în continuare că nu îți mai poți face prieteni după o anumita vârstă. Cu Oana m-am împrietenit pentru că ea e foarte cool… era o prezență ce trebuia să devină permanentă în grupul nostru. Plus că se crede zeiță, iar noi restul suntem doar niște „amibe insignifiante” sau „organisme unicelulare sortite pierzaniei”(după propriile-i cuvinte) în timp ce ea este „veșnică” și oriunde merge reprezintă o „prezență memorabilă” – din punctul ei de vedere, bineînțeles. Adevărul este undeva la mijloc, Oana este fără îndoială o fată foarte de treabă, care mi-a suportat cu mult curaj fițele și figurile pe care le țin captive în mine… Da! Exact, chiar dacă ea se crede zeiță, EU sunt cel mai fițos din grup, nu ea. Şi acest lucru nu mă deranjează. Plus că pe vremea aia făcusem rost de toată seria Fiends, iar Oana, care era de asemenea fan Friends, s-a declarat foarte încântată de faptul că a făcut rost în sfârșit de seria complectă – asta mi-a plăcut la ea… și eu fac la fel, indiferent de persoană, lucrurile tale sunt și ale mele în vreme ce lucrurile mele sunt doar ale mele. După ce s-a combinat cu Felix a devenit și mai cool, pentru că Felix e foarte tare… și cu toate astea e câine… ciudat. Mă rog, dar despre Felix altă dată.


Oana locuia cu Aura într-un apartament în același cartier Bucureștean cu mine. Alea erau vremurile în care cele mai tari petreceri erau la Oana acasă. Acum Aura s-a mutat în altă parte, cu un băiat – evident, iar în locul Aurei a venit Felix. Ei… acum am să îți povestesc crema unei petreceri din vremurile alea legen… așteaptă… dare… legendare!!!


Era ziua lui Roger și nu mai știu exact de ce am petrecut la Oana, dar nu mai contează… am serbat la Oana. Acum… știu că nu te-ai fi așteptat la așa ceva, dar Oana, e un om normal… și oricât de cool am fi noi, ea mai are și alți prieteni… înafară de noi… da… așa e… s-ar părea că pentru unii oameni, noi… pur și simplu nu suntem îndeajuns. Mă rog… i-a chemat și pe prietenii ăia ai ei. Ăștia… nu erau neapărat naşpa, știu că erau doi frați, îl mai țin minte bine doar pe cel mic, Ovidiu îl chema, cel mare a încercat să facă pe cocoșul cu mine și i-am închis-o până a rămas cu limba înnodată, vroia să mă transforme în roacker – ha! crezi că ai fost primul care a încercat?? Mă rog… și ne-am strâns noi la Oana acasă… eram în formație completă: toți. În plus, au mai venit prietenii Oanei. Mă rog, lipsea Ovidiu (e diferit de Ovi-Ovi, să nu faci confuzii), care urma să ajungă și el după ceva vreme. Eu, cu Oana, pregătisem o chestie amuzantă pentru momentul în care urma să ajungă Ovidiu, el era mai credul de felul lui. Printre noi era și Futre – care, am uitat să îți spun, se crede negru din Bronx, cu toate că el e alb și locuiește într-un cartier select. Urma să îl punem pe Ovidiu să facă celebra schemă a negrilor, știi… când se bat cu pumnul drept în zona inimii… gest ce simbolizează… dracu știe ce, bănuiesc că ceva de genul: „ești fratele meu, te iubesc și abia aștept să îți fur banii când nu ești atent” imediat după momentul în care îi facem cunoștință cu Futre. 
Trecea timpul, ne simțeam bine… beam de toate în cinstea lui Roger când a sunat la ușă Ovidiu. Oana a alergat într-un suflet ca să îi deschidă. Ovidiu a intrat în casă sprijinindu-se de pereți și scuzându-se pentru întârziere. Motivul lui a fost că mai fusese la o petrecere – cam nasol când ai două sau mai multe petreceri într-o singură seară. Până să ajung eu să îl iau în primire pe Ovidiu și să îi trasez indicațiile, Oana îi explicase deja în amânunt şi pe înțelesul lui ce are de făcut – îl cunoaște mai bine… şi e şi femeie… ele explică mai bine diferite chestii. Cu lecția învățată Ovidiu s-a îndreptat spre sufragerie unde eram toți, unde era „ză parti”. A intrat acolo, s-a prezentat frumos, apoi Oana l-a luat de braț şi i-a spus:
-Vino să ți-l prezint pe Futre!
Cam toți au rămas uimiți… nu își dădeau seama de ce vrea Oana să i-l prezinte direct pe Futre.
-Uite, el este Futre…. Futre… Ovidiu… Ovidiu…. Futre!
Ei bine, ce a urmat după asta… a fost catalogat după petrecere drept „scary nigga display”, să îți povestesc cum s-a petrecut, dar din nou… va fi greu să descriu exact, trebuia să fii acolo… Ovidiu și-a început rolul așa:
-Yo! Ma man, ma brother… Futreee!!! Yo! în timp ce se lovea ostentativ cu pumnul drept în inimă
Lui Futre i-au luat vreo 6-7 secunde să realizeze ce făcea ăsta… confuzia lui s-a datorat în special faptului că Ovidiu era îmbrăcat în roacker. Dar totuși a reacționat:
-Yoooo!!! Ma brother, ma man… giah mada’faca’!! Giah-giah!!! apoi s-a ridicat în picioare și a început să facă diferite semne din degete combinate cu grimase ciudate în fața lui Ovidiu, care rămăsese uimit de modul în care Futre își îndoia degetele.
S-au luat în brațe… Futre a încercat să îl învețe salutul lui secret de make-belive nigga, dar Ovidiu era prea beat și nu a reușit să țină pasul. Futre și-a încercat salutul și pe noi… dar s-a lovit de un refuz dur, iar la momentul respectiv era în căutare de frați nigga cu care să se salute - doar atât... prieteni avea, vroia doar pe unii cu care sa își facă "the salute routine".
                Toți cei din cameră rămăseseră uluiți de respectivul moment… le-a luat câteva secunde bune până să realizeze și să bufnească în râs. Când asta s-a întâmplat, într-un fericit final, eu și cu Oana ne tăvăleam pe jos de râs… mă rog… doar eu mă tăvăleam pe jos, Oana se tăvălea pe canapea – aparent zeițele tăvălesc pe jos.
                După ce am terminat de savurat faza, Oana l-a luat iar de braț pe Ovidiu – pentru că altfel îi era greu să se deplaseze – și l-a prezentat și celorlalți. Când a ajuns cu prezentările la Roger, eu, Dodo, Futre, Ovi și… stai așa… Leevs nu era atunci cu noi… mă rog… noi patru am auzit iar sunetul ala ciudat, știi.. când ridici capul de citire de pe un disc de vinil. De ce? Uite de ce:
-Uite Ovidiu, el este sărbătoritul, Roger! Spune-i „La mulți ani!” l-a introdus Oana pe Ovidiu lui Roger
-Roger? Te cheamă Roger?? Rooger… Over… cchhh-chhhh! a sunat încercare lui Ovidiu „cel beat” de a face o paralelă ciudata și total respinsă de noi între porecla lui Roger și filmele americane în a căror acțiune este inclusă o stație de emisie-recepție.
                Imediat după aceasta replică total nepotrivită, privirea lui Roger s-a încruntat, reacția lui fiind imediat urmată de încruntările noastre ațintite asupra Ovidiului. Dar cum avem un pic mai multă minte în cap decât alți masculi feroce dornici de a-și marca teritoriul am trecut cu vederea gluma lui Ovidiu… în timpul ăsta… Oana îi explica, printre hohote de râs, lui Ovidiu că gluma aia nu e bună și nu ar trebui să o mai facă.
                Oana e cool. Abia aștept următoarea petrecere.


Câteva precizări înainte de încheiere: Intenția mea a fost ca funda din părul Oanei să fie în culorile Stelei, dar Felix m-a amenințat și astfel a trebuit să accept un compromis. Mai mult… când am făcut desenul Oana era pe capul meu: „ai grija să mi se potrivească rochia cu funda, vezi să nu îmi pui o geantă mare (sfinte căcat, de geantă nu i-am spus… sper să nu trimită un blestem de zeiță asupra mea), să nu îmi faci machiajul prea strident (la dracu din nou… nici la ăla nu am avut grijă… acu sigur o să încasez blesteme). Şi în final a detonat bomba: „înainte să o publici să mi-o trimiți să o vad” ha-ha-haaaa… No Fucking Way!
                Ok, one for the money, two for the show, three to get ready… and here it goes: „publicați postarea”. Sper să rămânem prieteni și după articolul ăsta…

Modificat de către buna lui prietenă, Oana… care chiar este o zeiță.

4 comentarii:

Miss Wanixa spunea...

nu stiu cum reusesti sa nu ma plictisesti .. am rezistat pana la final.esti tare.

"-Yoooo!!! Ma brother, ma man… giah mada’faca’!! .. " :)

armin spunea...

hahahaha... da... am acel "ceva" special... sunt posesorul ceva-ului

Miss Wanixa spunea...

costa?!

armin spunea...

daca as sti cum sa il impart lumii intregi as face-o pe gratis... dar nu prea stiu... incerc cu blog-ul... sa vedem daca pot sa induc un strop "ceva" care sa atraga dupa el optimism si buna voie...

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori