vineri, februarie 5

Vizită la medic

Tata glumea mereu pe seama alunițelor mele, cică după ce m-am născut eu, a vizitat-o pe mama la maternitate unde i-a adus în dar o pungă cu alune, pe care mama le-a vărsat din greșeală pe mine. O glumă bună, trebuie să recunosc.
Nu prea îmi pasa mie că sunt plin de alunite, unele mici, altele alunoaie… nici nu mă interesa… după ceva timp am cunoscut-o pe „Alinuța”. Era mare, neagră, urâtă şi poziționată oarecum la granița dintre omoplatul şi gâtul Cristinicăi – care e logodnica lui Ovi. Da, exact… „Alinuța” era o aluniță… de fapt eu i-am spus alunoaie… Cristinica i-a spus „Alinuța”, observi asemănarea?? Aluniță – Alinuța. Te-ai prins?? Bravo! Într-o zi am văzut-o pe Cristinica cu un pansament mare pe locul „Alinuței”… m-am uitat atent… am reflectat un pic… am realizat dezastrul ce se întâmplase şi am exclamat cu muuultă teroare în voce:
-Ce ai făcut cu Alinuța??? You murderer !!!!


Mi-a explicat câteva minute bune Cristinica cât de periculoase sunt chestiile alea… bine… mi-o fi spus ea mai multe chestii, dar după „să știi că sunt foarte periculoase” mi-am pierdut concentrarea şi am început să mă uit pe pereți. Am un sistem foarte eficient care detectează chestiile plictisitoare şi declanșează alarma, dacă vreodată ajungi să vorbești între patru ochi cu mine şi observi cum încep să caut chestii pe pereți, să știi că mă plictisești, subiectul pe care îl dezbați nu mă interesează indiferent de ce ti-am spus înainte de a începe discuția şi ar trebui să te oprești.
Ei şi îngrijorat de unele care deveniseră cam mari, am decis să merg la medic, să vad ce părere are el despre asta. Zis şi făcut, m-am prezentat la un medic dermatolog, care le-a văzut şi s-a gândit ea: ce să fac eu?? Să ii rezolv ăstuia alunițele? Sau să continui bârfa cu asistenta mea?? Drept urmare m-a trimis la un alt medic – aparent ceva mai capabil. Merg la al doilea medic, care mă examinează şi el cu atenție şi îmi scrie o trimitere la alt medic, asta în timp ce plănuia cum să stea în alea 2 ore care le-a economisit cu mine. Şi mă trimite şi ăsta la un alt medic, aparent specialist în alunite, medic-alunist.
Înarmat cu multa încredere, mă duc şi la al treilea medic. Ajung la spital, întreb asistentele de acolo unde aş putea să îl găsesc pe domnul doctor X şi astfel am aflat că doctorul era în operație şi trebuia să mai aștept un pic. Nici o problemă, mă aşez pe băncile din faţa cabinetului şi aştept.
După o bună bucată de timp, văd cum intră în spital un preot complet echipat, cu sutană şi gentuță unde ținea Biblia, ceva cruci, icoane... chestii uzuale pentru un popă. Căuta ceva şi nu prea găsea, pentru că umbla aiurea pe hol. Aproape imediat s-a deschis ușa sălii de operație şi de acolo a ieșit domnul doctor X… a mers direct în cabinetul lui, trecându-și de doua ori mana prin par... părea foarte abătut, avea pe faţă mima de: „la dracu, am pierdut încă un pacient”. Eu nu bănuiam nimic. Înainte să închidă ușa cabinetului, îl zărește pe preot… şi oarecum ușurat, îl strigă şi îl îndreaptă spre sala de operații din care tocmai ieșise.
ODM!!! (Oooo, Dumnezeul meu!!!) unde am venit?!? Ce caut eu aici?!? M-am gândit eu repede… până să mă dezmeticesc şi să mă tirez precum Armata Roșie, m-a strigat una din asistente. De fapt nu m-a strigat… a țipat după mine şi cred că a şi sprintat şi mi-a blocat culoarul către ușă. Aparent îmi venise rândul la consultație iar ea nu vroia să fie nevoita să îi spună medicului: „am mai pierdut încă unul, a fugit… nu l-am putut opri”. Deci îți spun, chestii de genul ăsta mi se întâmplă mereu, ce şanse sunt frate?? Ce şanse sunt să vii la consult, fără programare prealabilă, doar cu trimitere… medicul să fie în operație, în faţa cabinetului lui să fie la coadă un număr obișnuit de babe bârfitoare, iar când medicul iese din operație şi trimite un preot în sală, tu… decis să te duci liniștit acasă, să fii interceptat de o asistentă şi dus în sală pentru consult??? Ce șanse sunt?!?! Deci îți spun, astea mi se întâmplă doar mie… poate şi lui Dono i s-ar fi întâmplat… poate. Deși îl bănuiesc că e mai norocos decât mine.
Până la urma totul s-a terminat cu bine… am intrat să mă consulte… s-a uitat la mine, asta în timp ce era înconjurat de 3 asistente buuuuuune rău (apropo, să fii medic șmecher, să nu ai mai mult de 40 de ani şi 3 asistente buuuuuneee e deja un clișeu) ce îl ajutau să își scarpine bărbia în timp ce făcea „fata gânditoare şi examinatoare”… după câteva minute m-a pus să mă îmbrac şi mi-a zis să îl mai vizitez când se mai răcorește afară – era vară – că nu îi place să lucreze când e foarte cald.
Am plecat foarte fericit de acolo… frate, în fond ăsta ieșise din sala de operații şi a trimis popa înăuntru în urma lui… câtă reclamă îți poți face în modul ăsta… doctor fiind. Toate bune şi frumoase, mă gândeam eu… doar că nu am scăpat… practic am fost prins cu arcanul, legat fedeleș şi dus la medicul ăsta după ce a trecut canicula.
Eram un pic neliniștit cat așteptam să îmi vină rândul la sala de operații… dar am așteptat cu calm. Înainte să intru acolo m-am uitat în jur să vad dacă nu mai e prezent vreun popă… că să știu ce planuri are cu mine medicul… sau… aşa-zisul medic… poate…
Până la urmă totul a fost bine, pentru că s-a terminat cu mine, exact cum îmi place mie… eu mersesem la el ca să îmi cauterizeze două aluniţe, mă rog… alunoaie mai bine zis, iar el mi-a cauterizat vreo 9… sau, tot ce a găsit crescut înafară pe corpul meu. Norocul meu e că nu eram tuns şi mi-am păstrat-o pe aia de la baza perciunilor – my modjo. Mirosul de carne arsă… priceless. După toată operațiunea asta nu mai puteam să îmi mișc bine gâtul, când am traversat strada m-am întors cu tot corpul ca să mă asigur… şi bineînțeles au urmat replicile băieților: „frate, vezi că o cioară a făcut pe tine”, „ bine dar să nu te prind că mergi la baie să te ștergi” sau „frate, vezi că a sunat o cioară, a zis că își vrea căcatul înapoi”.
Dacă e cineva interesat de acest proces, iată câteva date cu titlu informativ:
-Cristinica şi-a eliminat-o chirurgical.
-Eu le-am ars cu laserul – pentru că am cea mai mare concentrație de fițe din tot grupul (de fapt dacă nu îi cunoșteam pe minunații mei prieteni, pe care îi iubesc iar tu ești invidios/asă pe mine, cred că acum o ardeam la cafea în Dorobanți).
-Pe umărul Cristinicăi se vedea atunci urma bisturiului şi a cusăturilor, acum nu știu… o să îl întreb pe Ovi… sau nu.
-După ce le-am scos pe ale mele în locul lor a rămas arsura, care nu a dispărut în totalitate nici după 4 luni.
-Nu știu dacă urmele de pe umărul Cristinicăi au dispărut, am să îl întreb pe Ovi… sau nu.
Dacă vrei să elimini niște alunoaie, alege laserul… e mai rapid. Şi mai cul.

4 comentarii:

Alis spunea...

da dar degeaba le-ai scos tu daca te expui intens la soare, ca oricum apar din nou

armin spunea...

da? chiar??? adică ce?? nu mai am voie la plajă?? niciodată??

Miss Wanixa spunea...

ehh .. ba da .. ai voie ... dar nu foarte mult timp ... :) app` .. mi`a placut ... "care sunt sansele?!?!?" sunt .. k si mie mi s-a intamplat .. si am fugit de pe masa de operatie pentru apendicita .. lasand in urma decat vocea mea : " nu sunt din orasssss .... " ...

frumos.

armin spunea...

hahahaha... eu nu sunt din oras... hahahaha

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori