marți, februarie 2

Umor comunist


                   Mulți dintre prietenii mei – sper ca puţinii cititori fideli să nu răspândească prea mult link-ul ca totuși să nu afle de acest blog construit oarecum şi pe spinarea lor – spun că fac glume proaste. Gluma cu mărarul din role, spre exemplu… ei bine… atunci am făcut cu adevărat cea mai proastă glumă din istoria antică şi modernă a glumelor, iar asta le dă oarecum un pic de puţină dreptate. Mă rog… uite, să presupunem că din când în când mai fac şi glume proaste, dar nu sunt eu singurul… şi Dodo le mai dă strâmb… şi Roger… cu toții le facem din când în când. Dar, ai mei prieteni – apăra-mă Titi de ei, că de dușmani mă păzesc singur – insistă mereu că eu fac cele mai proaste glume dintre noi toți. Uatevar, oricum nu îmi pasă ce spun ei pentru că am impresia că glumesc… sper…
                Ei bine, hai să îți povestesc eu despre un nefericit care are cu adevărat cel mai prost simţ al umorului... ever!!! E chinez omu, are ochii alungiți, nu se mai hrănește doar cu orez pentru că e grăsuț si este în Franța de mai bine de 6 ani, timp suficient cât să își piardă accentul chinezesc – care e groaznic, nu înțelegi nimic din ce zic ăia - şi bizarele preferințe culinare. L-am cunoscut la un curs la care suntem colegi, am picat în echipă cu el şi a trebuit să colaborăm. În pauză am început să vorbesc cu el – că aşa sunt eu, cald şi prietenos, vorbesc vrute şi nevrute cu oricine – să îl întreb despre enorma lui ţară şi despre deja mult prea numeroșii lui frați. Pentru început am deschis drumul cu clasicul deschizător de drumuri" (bă, tu ăla care nu știi cum să agăți la Costinești pe plajă, nu mă mai copia – de fapt te provoc, încearcă… oricum e rece fraza):
-Din care oraș al Chinei vii? Am deschis eu drumul…
-Jiang-Zţîşung… știi unde e?
-Habar n-am! I-am replicat eu cu o faţă ce vroia să spună „știu doar că a voastră capitală este Fenianul” Dacă îţi mai amintești, ţi-am mai spus că țin cartea de geografie în cireșul din spatele blocului. Geografia mea are o rază de acțiune limitată: cam până la partea Europeană a Rusiei – Munții Ural şi râul Ural (gugal-free), până unde se termina Portugalia, în Vest; şi de la pescarii Islandezi până pe undeva prin partea de Nord a Africii – pentru că pe acolo s-au bătut Rommel şi Montgomery şi cum în creierașul meu a rămas un gol în locul geografiei el a fost umplut de istorie. Plus câteva insule plasate strategic în zone în care cea mai mica temperatura înregistrata vreodată a fost 22°C, motivul e simplu: acolo mă mut după ce o să mi se umple blog-ul de fani şi am să mă îmbogățesc din reclame. Acu fără glume, dacă câștig la loto acolo mă mut. M-am certat recent cu frigul şi nu vreau să mă împac cu el, din fericire pentru mine fraierul a crezut că eu sunt în Romania, de aia aţi fost nevoiți să îndurați temperaturile alea extreme săptămâna trecută. Mă rog… să continuăm
- Jiang-Zţîşung e cam la 1200 km de Beijing!
-Aha… şi cam cât durează să ajungi de la tine acasă aici în Franța? L-am întrebat eu… eu care aş avea serioase probleme dacă as fi forțat să merg cu avionul mai mult decât poate să răzbată un low-cost.
-Păi 12 ore avionul, plus încă 8 cu trenul până la Beijing…
Wooow frate, asta pleacă cu 2 zile înainte de acasă, nu cu 3 ore înainte cum fac eu... săracul.
După asta am rămas faţă în faţă, nu mai zicea nimeni nimic… el tăcea… eu eram marcat de cele 2 zile pe care le face el pe drum… dar am găsit forța să îl întreb, mai bine zis să îl sensibilizez un pic ca să pot să îl întreba mai multe căcături interesante despre ţara lui:
-Şi? Cum e viața prin China, că știi cum e, la TV spun ăia doar prostii…
-Păi, da… chiar că doar prostii…
-Cum e cu relațiile alea tensionate între voi şi SUA, că liderii voştri sunt foarte ofticați pe americani, că cică ar fi plasat rachete în Haiti…
-Poftim?? Habar n-am despre ce vorbești…
-Păi cum frate, tu nu citești ziarele de la tine de acasă?? L-am întrebat eu mirat.
-Ce ziare?? Crezi că ajung până aici??
-Păi edițiile on-line…
-Aaaa… noi nu avem aşa ceva…
-Ce mă?? Nu aveți ziare on-line??
-Nu!
Am lăsat să se aștearnă un moment de liniște ca să reflectez: „băi ești nebun?!? ăștia nu au ziare on-line… cum dracu se informează ăștia?? aaa… stai aşa… stai aşa… aici se simte un pic de seceră şi ciocan… poate ăsta e motivul!” Cum conul de liniște se transforma în umbră, l-am întrebat iar:
-Auzi, dar cum se numește limba pe care o vorbiți voi pe acolo??
-Mandarină!
M-am abținut cu greu să nu fac o comparație cu fructul…
-Ahaaa… şi e diferită faţă de celelalte regiuni??
-Dar de unde știai că sunt limbi diferite??
-Ei… știam… am mai auzit pe ici pe acolo… (hehehe nu sunt chiar aşa de praf, nu va puteți droga cu mine… încă)
-E cam diferită, cel puțin mie îmi vine greu să înțeleg alte dialecte, deși cu chiu cu vai ne înțelegem până la urmă.
-Aha… am înţeles…
-Dar limba ta cum se numește??
-Păi, dacă ţara se cheamă România iar noi suntem români… limba se numește „română” (spusa în franceză sună „ruman”)
-Haha… știu o glumă…
-Spune-o! l-am încurajat eu sperând că o să aud un banc bun
-În franceza aşa se spune la „roman”… ha-ha-ha
o.O
Mă uitam la el şi așteptam să înceapă să îmi spună bancul… dar ce a făcut el? Mi-a explicat conceptul de „roman” – adică carte… groasă.
M-am uitat la el lung… I gave him „the look”… m-am gândit în gândul meu, împreună cu conștiința mea dragă şi scumpă: „frate, unde sunt bastarzii ăia doi care dau ei din gură că avem noi glume proaste… să îl vadă pe ăsta ce scoate pe gură”… apoi am râs forțat ca să se simtă bine. După care am l-am pus să îmi povestească de orez şi băuturile alcoolice specifice Chinei.
Concluzie: să nu spui niciodată de cel de lângă tine că are glume proaste, că poate ăla o să cunoască pe altcineva care are glume şi mai proaste iar atunci are să își aducă aminte de ce i-ai spus tu şi are să te înjure”.


L.E: m-am prins de ce arată articolele diferit. Sunt inginer, iar inginerii nu cunosc, dar își dau seama. 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori