marți, februarie 23

Străinezia


                      Nu știu exact dacă ai fost în situația de a lucra mai mult timp cu oameni ce vorbesc o altă limbă, dacă ai trecut prin asta probabil știi ce zic. Dacă nu îți explic eu: ăla vorbește altă limbă și tu nu ai alte opțiuni decât să înveți limba aia. Cam asta am făcut și eu pe aici, în lipsă de opțiuni am învățat și eu broscăneala lor.
                Chiar dacă m-am bucurat un pic că știu încă o limbă străină nu pot să mă declar pe deplin mulțumit, pentru că nu știu absolut nici o înjurătură, nu știu nici un cuvânt „cu greutate” iar dacă am să cunosc vreo gagică „dornică” nici nu o să știu să îi expun  dorințele mele fierbinți. (Mă crede cineva??)
                Eu sunt de părere că primele cuvinte pe care le înveți într-o limbă străină trebuie să fie înjurăturile plus grupul PPTCC (pulă, pizdă, ţâţe, coaie și cur), ca să știi când cineva te înjură iar dacă nu ai plăcerea asta, măcar să știi să îi spui unei fete ce îți place la ea și cam ce ai vrea să îi faci. După care încasezi bine meritată palmă – eu cred cu tărie că pot aprecia calitatea unei femei după prima palmă pe care mi-o adresează, palma aia îmi spune multe, îmi dă multe indicii. Ei şi cum eu lucrez într-un mediu un pic mai respectabil, nu m-a învăţat nimeni acele cuvinte absolut necesare. Am mai auzit eu vorbindu-se, dar așa în șoaptă pe la colţuri şi nu am apucat să prind exact cuvintele, iar din acest motiv nu mă pot bucura pe deplin de această limbă. Până acum au fost două momente în care aş fi avut mare nevoie de acele prețioase înjurături, în ambele cazuri am înjurat pe limba mea.
                Cum eu am fost privat de aceste „drepturi” eu am decis să nu fiu chiar aşa de zgârcit cu cei din jur… şi acum începe povestea… hai să îți spun:
                Era pauza de masă şi mergeam la cantina studenților împreună cu o colegă, care mă cam însoțește peste tot încă din liceu. Mă rog, nu mă urmărește în felul ăla, doar că se întâmpla ca unde sunt eu să fie şi ea… sau invers. Ei şi de data aia eu eram un pic nervos pentru că aveam de tras după niște broaște râioase francezi. Şi mergeam spre cantină cu pasul meu normal, cel obișnuit… nu îl foloseam pe cel de grabă şi nici pe cel de lene, aveam capul plecat, îmi priveam vârful adidașilor şi ocazional mai loveam câte o piatră. Mâinile mi le înfundasem adânc în buzunar… ce să mai… îmi tuna şi îmi fulgera, mergeam cu un norișor de ploaie deasupra capului. La un anumit moment dat m-am simțit jenat un pic din partea dreaptă, acolo unde știam eu că ar fi trebuit să fie Ionela, colega mea, dar când am întors capul să vad de ce vrea ea să îmi invadeze „balonașul personal” am dat cu ochii de un individ cu părul bălai şi trecut de-a binelea de urechi. După ce m-am rupt din lumea mea şi am ciulit un pic urechea la ce se desfășura în dreapta mea am realizat că tipul abia se agăţase şi intenționa să intre în graţiile Ionelei. Prea puțin îmi păsa, eu le aveam pe ale mele, motiv pentru care i-am făcut vânt discret… să plece şi să o vrăjească prin dreapta ei, că îi place mai mult prin dreapta.
                Ajungem la cantină, eu am intrat cu tot cu norișor – deși am vrut să îl las la intrare – mi-am luat una alta de mâncare şi când să mă așez la masă… stupoare… tipul ăla stătea pe locul meu. Mă rog, de fapt nu am un „loc al meu” la masă, mă așez oriunde, dar eu vroiam să stau acolo şi el îmi ocupa locul. M-am așezat lângă şi în timp ce mâncam îl ascultam cum eșua el în tentativa de a-i capta atenția Ionelei. El încerca, Ionela pulveriza Flit… el încerca mai puternic, Ionela pulveriza aceeași cantitate de Flit, nici măcar nu se deranja să schimbe dozajul de Flit.
                Plecăm de la cantină şi ne îndreptam spre laborator. Ionela obișnuia ca după prânz să se oprească la automatul de cafea din hol de unde își lua o mică cafeluță, de obicei eu eram gentleman şi o lăsam singură, dar de data asta am vrut să rămân… bineînțeles că eram bine-intenționat. Ionela s-a căutat prin buzunare de mărunt, a realizat că nu are moneda izbăvitoare, care poate fi transformată în cafea şi s-a dus de partea cealaltă a holului la aparatul care schimba bancnote în monede, imediat după ce a plecat ea, eu mi-am demarat planul diabolic:
-Frate, ea e mai rece de felul ei, trebuie să o impresionezi cumva, i-am spus eu.
-Bine, dar cum?? Mă poți ajuta?? M-a întrebat el
-Păi ei îi este foarte dor de casă, de ţara noastră… ai putea să îi spui câteva cuvinte în română şi asta cred că ar sparge un pic gheaţa! Apoi spui că ai văzut câteva filme românești pe net, minți şi tu ceva şi aia e, ai intrat!!!
-Bine, dar… eu nu știu nimic în română… mi s-a confesat el…
-Nu-i nimic, prietene… te învăț eu!!!
                I-am spus cuvintele magice, după care am plecat… dar cu pași mărunți… nu avea sens să mă grăbesc. După ce am ajuns la o distanţă… sigură… m-am întors să văd deznodământul. Ionela s-a întors la aparatul ce era păzit cu mult curaj de tipul cu păr bălai. Ionela a băgat bănuțul în aparat în vreme ce tipul a deschis din nou discuția cu ea… după reacțiile lor, încă nu îi spusese „cuvintele magice”. Imediat după ce Ionela şi-a luat paharul cu prețiosul lichid închis la culoare, tipul cu păr bălai a rostit ceea ce îl învățasem. Totul a fost perfect, şi-a pus pe faţă un zâmbet larg şi plin de speranțe, a făcut ochii mari şi un pic umezi după care a spus-o. Ionela a rămas blocată şi a scăpat paharul din mână. Eu abia așteptam să vad scatoalca ce urma să îi schimbe ăstuia contrastul pentru câteva ore bune… dar s-a lăsat așteptată şi într-un final nu a mai venit. M-am ofticat pentru acest lucru, m-am întors şi am plecat… tipul nu încasase palma cuvenită…
                Exact când mi-am trecut cartela prin faţa cititorului pentru a deschide ușa laboratorului – un fel de „Sesam deschide-te” – am simțit o firavă bătaie pe umăr… fără să presimt pericolul m-am întors… până să realizez eu cine m-a bătut pe umăr m-a lovit… scatoalca destinată tipului cu păr bălai ajunsese până la mine. Am zâmbit satisfăcut şi i-am spus Ionelei:
-Învaţă repede tipul, îmi place!
-Îmi datorezi 50 de cenți… iar aia nu se va întâmpla niciodată! mi-a răspuns sec Ionela... după care a adăugat: Nesimțitule!!!
                Toată afacerea m-a costat un obraz ceva mai roșu şi 50 de cenți… pot spune că a meritat. După ce a asistat la spectacol, tipul cu părul bălai devenise un mini-semafor, faţa lui căpătase culori ciudate. Pe semne era bărbat adevărat. Urma mi-a rămas pe faţă vreo 2 ore… bă dar a meritat.


                Cine ghicește ce l-am învățat pe ăla să spună?? O să primească şi un premiu… nu m-am gândit încă ce anume… 
                     Dacă tot îți dai cu părerea scrie şi ce premiu vrei…

10 comentarii:

anelise spunea...

tipul a zis : "i love gigi becali!!'" :))

anelise spunea...

* in romana bineinteles

aiacuparu.wordpress.com spunea...

' te-as pune capra si ti-as da-o la m*** " ori " ti iubesc margarettooo?!! " - am ghicit?
Vreau un Guiness, nimic mai mult, acolo la JW!
Pune mana si invata za bad words, caltfel esti futu :))Pe noi ne invatase profa de franceza cate una alta...dar am uitat, intre timp am invatat greaca, iti foloseste la ceva? :D

armin spunea...

alis: eu nu ii invat pe straini sa vorbeasca de necurat. plus, daca zicea aia il strangeam eu de gat!

cea cu parul in posesie: e pe aproape ghiceala ta... nu a fost chiar asa pentru ca era greu de tinut minte, trebuia sa fie mai simplu ca sa memoreze. daca nu ghiceste nimeni am sa te declar castigatoarea unui Guinness la JW.
Din pacate, prostii in greaca... nu ma prea ajuta... nici macar nu am un coleg grec, ca sa le folosesc pe el... dar daca oi avea nevoie, stiu la cine sa apelez!

aiacuparu.wordpress.com spunea...

clasica S**i P**a? EU nu vreau sa pierd berea aia, ai inteles? Nu declari nici un alt castigator! iti reamintesc : am par...prapad fac daca te prind :P

armin spunea...

hahahaha... hint: ia prima ta replica propusa, taie ce e dupa "si" pentru ca era prea lunga si nu o tinea minte, iar prima parte trebuie restilizata... adica fara nimic ce poate anunta pozitia... doar faptul. cam asta ar trebui sa iti aduca o bere...

aiacuparu.wordpress.com spunea...

lasa berea....vaiii jmaf jmaf ( palme virtuale) nemernicule, asa urat vorbesti???!! :P
Gotcha!

armin spunea...

povestea e lunga, dar daca tot m-am dat de gol intentionez sa imi cumpar o cale de scapare... ofer un bax de Guinness plus o sticla de Cahrtreause, merge?

aiacuparu.wordpress.com spunea...

Chartreuse ( l-ai scris gresit si abia l-am googalit :D) esti un generos...hai fie o bere, sa vedem cum ma inspir dupa aia! :P

armin spunea...

si mie imi parea ciudat scris dar nu puteam sa vad greseala... eram pe fuga...

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori