sâmbătă, februarie 13

Legenda Joint-ului

                Pentru început să lămurim o chestie: da, e vorba despre o amestecătură de ierburi, plante (vii sau uscate) și alte chestii… pentru aromă.
                S-a întâmplat într-o vară… tot spre seară… la mine acasă. Ai mei erau plecați în concediu și toată lumea știe că ăsta e prilej de petrecere. Eu nu am făcut rabat de la regulă, mi-am chemat prietenii care la rândul lor au venit cu alți prieteni… și uite așa s-a umplut casa. Nu făceam scandal, nu se îmbătase nimeni… totul era în regulă… chiar mă gândeam că respectiva petrecere nu va rămâne cu nimic în amintirile noastre.
                Eu eram la un moment dat prin bucătărie, când dă buzna peste mine fratele Roger și bagă fraza memorabilă inventată (de către mine) în „ză excursie”:
-Bă? Fumam și noi dracului ceva odată? bine, de fapt fraza șmecheră era așa: „tot ce e verde, uscăm și fumăm” și cum atunci când am spus-o eram la munte… cele 3 zile s-au transformat în 7.
-Frate, eu nu am rezerve secrete și super-secrete… eu nu țin nimic de fumat în casă și nici nu mă duc să cumpăr, dacă vroiai să fumam trebuia să aduci de la tine! i-am explicat eu rapid filozofia mea de viață
-Dacă nu avem nimic de fumat… facem! a declarat Roger, după care s-a apucat să cotrobăie prin cămară
                Mama mea este o gospodină desăvârșită, iar pe lângă toate astea, gătește și foarte bine, motiv pentru care cămara este mereu plină cu diverse condimente, pe lângă cele obișnuite. Şi scoate ăsta din cămară… tot ce a găsit pe acolo, câte puțin din fiecare: foi de dafin, ceai, foi de ceapa, mărar, pătrunjel, piper, boia, condimente… deci absolut tot ce a găsit pe acolo, tot ce era la îndemână. Şi cum mama gătește des și ajustează mâncarea la fel de des… chestiile sunt foarte la îndemână. Le-a întins pe toate pe masă, a rupt o foaie de ziar!!! da, exact, o foaie de ziar... imprimată color și a început să le înşire și să le amestece pe foaia aia. În final a rupt și câteva frunze din feriga „Violeta” (deși e ferigă și nu face flori de nici o culoare mama a denumit-o Violeta) și a ornat joint-ul. Apoi l-a rulat și mi l-a întins cu un zâmbet ciudat de diabolic pe fața, spunându-mi:
-Nu ai sânge în coaie dacă nu îl aprinzi ca să-l fumam!
-Bine, nu am… sunt fetiță şi mi-a intrat nisip în păsărică. I-am răspuns eu scurt şi fără să ezit.
                Bine, dar totuși joint-ul era făcut… trebuia să păsărim pe unu ca să îl aprindă… pe cine să alegem… pe cine?? Bineînțeles că l-am strigat pe Ovi și când ăsta a ajuns în bucătărie i-am spus că l-am ales pe el pentru că doar el fumează și are plămânii formați… dar după ce a analizat un pic făcătoria lui Roger ne-a refuzat elegant și a plecat înjurându-ne. Ei, în acel moment rămăsesem fără opțiuni. Dar nu am disperat, am făcut un scurt tur al petrecerii ca să îl găsim pe tipul ăla care nu se potrivește în poză și ar face orice ca să socializeze… știi cum e, e câte unul din ăsta la fiecare petrecere… e cel care stă retras în colț și nu vorbește cu nimeni în timp ce toți se distrează.
                L-am găsit pe fotoliu lângă calculator – probabil aștepta un moment de neatenție ca să schimbe melodia și apoi să danseze singur. L-am luat cu noi folosindu-ne de texte… evidente:
-Frate, avem nevoie de ajutor!! l-am abordat noi
-Da, sigur că va ajut… ce e de făcut??
-Păi uite, avem noi un joint… știi ce e ăla??
-Da, bineînțeles că știu… fumez cu frații mei la bloc în fiecare seară! ne-a spus el în timp ce vocea începuse să îi tremure de emoție…
                Din momentul ăsta era clar, omul era virgin în ale ierburilor interzise și așa avea să rămână… doar că noi aveam să ne distram un pic pe spinarea lui. Tipul ăsta era exact genul ăla de om care iese duminica din casă îmbrăcat frumos, în hainele de duminică, cu gândul de a merge la biserică, dar pe drum se oprește la bar ca să își facă curaj. După două-trei sticle de „curaj” iese și își continuă drumul, dar înainte să ajungă vede aruncată pe jos o piuliță, se apleacă, o ridică, se uită la ea… o suflă de praf – deși e plină de vaselină – iar apoi o bagă în buzunarul de la piept urmând principiul: „nu poți știi niciodată când e nevoie de o piulița la slujba de duminică”. În final intră în biserică beat și cu cămașa albă plină de vaselină.
                După ce l-am făcut să creadă că doar noi trei știm de existența acelui joint, am închis atent ușa la bucătărie în timp ce Roger i-a înmânat prețiosul… obiect – chestia aia nu era fumabilă ori comestibilă, deci era obiect. Tipul l-a luat în mână și părea foarte entuziasmat, avea exact fața aia a unui virgin cu câteva secunde înaintea primului sau act sexual (fetele ar trebui să știe, băieții care știu sunt gay sau au făcut-o cu o oglindă pe care era desenată o fată).
                Chestia aia pe care o crease Roger nu arata precum un joint normal, arata diferit… era foarte ascuțită la un capăt în vreme ce diametrul de la celalalt capăt era foarte mare. Tipul asta, virgin fiind în ale fumatului, l-a luat, l-a băgat în gură cu partea care mai larga și s-a apropiat de foc. Roger îl făcuse așa cu un scop, ca fraierul care acceptă să nu fie tentat să îl bage în gură cu partea subțire și înfundată, prin care nu putea trage nici un bob de piper nici un strop de boia… ci să îl bage în gură cu partea desfăcută… să tragă în piept tot. Exact așa s-a și întâmplat. L-a băgat în gură cu partea desfăcută, i-a băgat vârful în foc după care mânat de încurajările Rogeresti din spate: „trage…trageeee tareeee în piept…să se aprindă” a tras cu toată puterea în piept…

                S-a înroșit la față instant, ochii i s-au transformat în girofar… deci era roșu şi cu girofar… era mașina de pompieri. Şi era o mașină mare, grasă, că ținea încă gura închisă, nu vroia să dea afara. Într-un final a pufnit… pe faianța de lângă aragaz – a trebuit să schimb faianța că nu mai mergea ștearsă – după care cu ultimele resurse a zis:
-Bă eu nu mai fumez…
                Nu mai țin minte dacă am izbucnit în râs înainte sau după ce a ieșit din bucătărie… tind să cred că după – mama m-a și educat, nu sunt chiar nesimțit – dar știu sigur că mi-au dat lacrimile de râs. Imaginează-ți, omulețul era fericit că în sfârșit are să fumeze și el și o să se simtă bine și în loc de asta a tras în piept piper, boia și diverse alte condimente.
                Din acest motiv îți spun: „Nu fuma ierburi dubioase! Dacă trebuie să fumezi, fumează cu prietenii apropiați! Dar totuși nu fuma! Dacă totuși vrei să vezi cum este, asigură-te că țigara nu e plină de piper, boia și alte prostii!!”
                În încheiere: NU am FUMAT NICIODATĂ ierburi sau alte plante INTERZISE! Am impresia că într-un alt articol am scris că am fumat… ar trebui să îmi pun la punct o declarație oficială.

9 comentarii:

Miss Wanixa spunea...

:)))))))) mda` ... tare`.

armin spunea...

tipul care a tras din el nu cred ca a fost prea incantat

Miss Wanixa spunea...

imi imaginez.

aiacuparu spunea...

Mah..da violeta, cu ce gresise saraca planta?
Povestire : party, la cineva acasa, muzica, bautura, ierburi aromate, vine politia la usa ( disturbarea listinii publice ..blah blah), raspunde un mort de beat l ausa, invita politia in casa, acum imagineaza-ti dou politisti cu ochii cat cepele la vederea unei mese pline de kk, aia verse si foite, filtre...

armin spunea...

deci am cautat luna cu luna (aproape) am gugalit... nu gasesc povestea...unde e povestea?? vreau sa rad, dem it!

aiacuparu spunea...

ohh, mais nooo, google lately e un pretentios , daca vrei sa afli ceva trebuie sa type acolo : Dear google please help me find : si ii zici acolo ce te doare :D
Nu zic povesti d'astea, ca lumea ma crede serioasa :P

armin spunea...

am inteles... deci gugaleam degeaba... povestea nu exista in blogosfera...

Anonim spunea...

imi pare rau k mi`am pierdut timpu` citind aceasta porcarie.. sal

armin spunea...

timpul pierdut aici nu ti-l pot da inapoi...

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori