duminică, februarie 7

Freza benzemească

                Știi zicala aia bătrânească care spune așa: „într-o țară străină nici părul nu îți crește”. Află că nu e adevărată. Eu sunt într-o țară străină și îmi crește părul. E un proces natural… nu îl pot împiedica și nici nu încerc. Dar cam o dată pe lună mă văd forțat să petrec mai mult de cele 2 minute regulamentare în fata oglinzii ca să îmi aranjez părul. Cum acest lucru nu îl pot accepta prea ușor, a trebuit să iau măsuri… și am început să caut o frizerie să mă tund. Şi am eșuat lamentabil. S-ar părea că de aici s-au inspirat cei care au făcut reclama de la Zapp pentru că toți sunt lezați de titlul de frizer… ei sunt stiliști. Chiar și așa eu tot trebuia să mă tund… nu am avut prea multe opțiuni și a trebuit să aleg un stilist care să mă tundă.
                Cum prima oară când am încercat experiența de a fi tuns de un stilist nu prea eram macnat (a se citi „magnat”), nu aveam așa mulți bani, a trebuit să aleg unul relativ ieftin… și am găsit unul ce oferea reduceri pentru studenți... perfect, doar că prețul era cam de 10 ori mai mare decât plăteam în mod normal pentru un tuns acasă. Dar… din lipsa de opțiuni… a trebuit să merg la ei. Ei, ce pot să spun… m-au poftit să aștept, mi-au dat un catalog de frizuri să aleg ce îmi poftește inima, după câteva minute o domnișoară cu un imens cercel în buză – ce ar fi vrut să fie discret, dar nu prea îi reușea – a venit și m-a poftit „la pregătire” în partea din spate a salonului, unde m-a spălat pe cap… ceea ce mie mi se părea ciudat… eu nu prea merg la frizer nespălat pe cap… dar mă rog… nu prestau decât astfel de servicii, nu le puteau fracționa, mi-a explicat ea. Perfect! După ce a terminat am fost preluat de doamna stilist… m-a așezat frumos pe scaun… m-a întrebat cum doresc să mă tundă… eu i-am arătat în catalog, pentru că îmi era greu să îi explic atunci, eram doar de două săptămâni în Franța, puteam să mă descurc vorbind în franceză despre câteva chestii importante, dar despre cum vreau să mă tundă, nu eram încă capabil să îi explic în limba ei… iar ele nu vorbeau nici o altă limbă străină… deci a trebuit să vorbesc franceză cu mâinile și cu catalogul. Norocul meu a fost că am găsit acolo o tunsoare exact cum îmi plăcea mie, cum mă tundeam eu în mod normal… i-am arătat doamnei stilist… după care ea a început procesul... pardon… complexul proces.
                Chiar dacă în catalog era extraordinar de clar, sau cel puțin pentru mine era, tipul ăla avea păr în cap mai lung de două degete, iar în lateral era cel puțin de un deget… doamna stilist a băgat mașina în părul meu şi în final am ieșit de acolo tuns aproape 0 în lateral iar în cap parul meu măsura 4-5 mm. Aveam freza tipic francezo-algeriană care e copiată de toți make-belive șmecherii din Franța, frizura… mă rog… să îi zicem frizură, deși nu este… dar să îi zicem… e ilustrată cel mai bine de Karim Benzema, el o poartă cu mândrie mereu. Eu eram tuns fix precum el, bine, nu aveam alea două dungi, dar în rest eram fix ca el. 
                M-am ridicat de pe scaun, m-am privit în oglindă… eram doar un pic nervos… dar nu prea aveam ce să îi mai fac doamnei stilist… mă tunsese deja, nu putea să îmi lipească părul la loc… deși aș fi putut să o forțez să o facă. Cum în mod normal eu merg la frizer cam o dată pe lună, după o tunsoare de genul ăla puteam să mai adaug două săptămâni rutinei mele. Arătam foarte ciudat tuns în felul ăla, dar am fost răbdător și după două săptămâni mi-a crescut părul la loc. Eram din nou fericit.
                De atunci am tot încercat să îi evit, să nu apelez la serviciile stiliștilor francezi, care cunosc o singură tunsoare pentru bărbați, cea „benzemească”. Dar cum nu prea se potriveau mereu perioadele în care veneam acasă cu modul de creștere a părului meu, trebuia să mai trec și pe la ei. Pe la doamna stilist am mai mers de 3 ori, de fiecare dată i-am arătat altă freză în catalog… de fiecare dată m-a făcut să fiu fan Benzema. Pe cuvântul meu când ieșeam din salon vorbeam franceză cu un puternic accent arab și când reușeam să prind tramvaiul după un sprint de câteva sute de metri mă bucuram ca Karim (e prenume arabesc, deci nu e cacofonie) după ce marca un gol. Pe cuvântul meu, ăștia habar nu au să tundă. Aia e singură frizură pe care acești „stiliști” o cunosc și sunt capabili să o adapteze pe fiecare cap, nu contează că tipul o să arate ciudat… aia nu îi privește pe ei.
                Bineînțeles că am încercat să schimb „stilistul”, dar fără succes, m-a tuns la fel… și am plătit și mai mulți bani. După vreo două experimente nereușite m-am întors la prima stilistă. Dacă tot mă tundeau toți la fel, nu avea rost să plătesc mai mulți bani. Ajunsesem doar să mă așez pe scaun și să îi spun: „fă-mi tunsoarea aia normală, nu vreau nimic special”… știa ea să se descurce de acolo.
                Momentan port o freză „benzemeasca” după cum cred că deja ți-ai dat seama. Stiliști pe curul meu, sunt niște make-belive frizeri care bagă mașina de tuns în parul tău. Un frizer român ar putea să îi dea rușini cu dreapta legată la spate şi într-un picior unui „stilist” francez.

4 comentarii:

Miss Wanixa spunea...

:)))) am citit intr`o postare unde te intrebai la doctor "care sunt sansele?" ei .. bine eu adaptez aici intrebarea ta`... am fost akum 2 ani in Italia, macaronari si astia ... groaznic. nu stiu din ce cauza, am ajuns sa ma tund acolo.I`am sugerat ne-discret (si prin gesturi) coafezei k vreau doar varfurile tunse... de.. :) am ramas cu jumatata din par... imi venea sa i`au foarfeca si sa ma "infig" in ea.. la propriu...asa k .. :)) "oare care sunt sansele? ... " ... niciodata nule...

armin spunea...

hahahaha... deci, in concluzie, indiferent de riscuri: NU VA TUNDETI LA STRAINI!!!

aiacuparu spunea...

Eu m-am tuns in Spania, un stilist gay, a devenit my best friend! Superba tunsoare, nu au reusit stilistii bucuresteni sa imi refaca bretonul pe care mi-l mesterise...nici macar mama, si ea e o stilista data naibii! In rest, nu ma tunde decat mama, si atat! Am avut multe incercari, si dah, am facut scandal, si nu am platiti nimic! Pentru parul meu dau cu Paru' :))
Iar in SUA, i-am luat peria don'soarei stilist din mana si m-am aranjat singura, asta ca sa ii arat ca stiu mai bine decat ea meserie :)
Iti recomand sa iti lasi plete, se poarta! :P

armin spunea...

astia au impresia ca daca sunt ei stilisti pot face ce vor cu parul clientilor...
plete...hmmm... poate... plete nu am avut niciodata... poate daca imi schimb numele in Jose... cum ar suna: Jose... cu "h" mut si "j" mare... de profesie... pletos :))

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori