sâmbătă, februarie 6

Doamna Profesoară Prună

                A predat biologie din clasa a IX-a până la sfârșitul anilor de liceu. De fapt, dânsa, împreună cu o &*%# de care nu vreau să îmi amintesc acum, sunt singurele două profesoare care nu au renunțat la clasa noastă în cei 4 ani de liceu. Cu titlu informativ, nu mă laud, vreau să îți spun că în patru ani de liceu am avut cinci diriginți diferiți. Vreau să vad cine doboară recordul nostru… cu o condiție… fără glume proaste și nesimțite sau acte de violență. Dacă vreun redactor de la Cartea Recordurilor îmi citește blog-ul vreau să îl anunț că în josul paginii poate găsi adresa de mail la care mă poate contacta pentru a pune la punct detaliile omologării recordului nostru. Mulțumesc anticipat, domnule redactor.
                Revenind la doamna Prună, dânsa a fost un profesor excelent… îndeajuns de dur încât să te forțeze să pui burta măcar un pic pe carte… primeam note destul de mari la biologie, iar acest lucru s-a schimbat un pic în clasa a XII-a, când devenise, cred, membră a trupelor speciale, pentru că patrula printre noi în timpul lucrărilor. Deveniseră amuzante momentele în care după două ture prin clasă avea strânse pe catedră toate manualele de biologie. Le lua întâi pe ale noastre, apoi noi le împrumutam pe ale colegilor ce erau membrii de partid, iar la a doua tură ni le confisca şi pe alea. Apoi am început să ne perfecționam, ne pierdeam timpul făcând copiuțe… până a început să ne controleze şi de alea şi ni le lua înaintea lucrării de control. Dar tot găseam locuri unde să le ascundem şi puteam să le folosim, nu prea mult, dar reușeam. În ultimă instanță a trecut la examinarea orală… şi acolo trișam, plasam strategic un coleg aproape care sufla din carte. Episoadele amuzante se țineau lanț…
                Unul dintre ele a fost când aproape am făcut-o pe doamna profesoară Prună să creadă că a înnebunit de-a binelea… oarecum mie îmi cam pare rău pentru asta, pentru că am depășit un pic măsura aici, nu merita să îi facem una ca asta. Am și scăpat nepedepsiți… mă rog… pedeapsa primită nu a fost pe măsura prostiei făcute. După cum ți-am spus, ca să ne forțeze să învățăm măcar câteva cuvinte, doamna trecuse la examinarea orală… iar noi trișam folosindu-ne de câțiva colegi care suflau. Intr-o zi, Nebun și cu Gavroche au decis că e mai bine să chiulească, decât să riște o notă mică… oricum își făceau griji pentru „sfântul 5” la alte materii, nu mai era nevoie să treacă și biologia pe lista aia. Ei și ghici ce? Au chiulit… îți vine să crezi?? Au chiulit de la biologie… deci nu mi-a venit să cred… noi… clasa ce la sfârșitul fiecărui semestru contabiliza cel mai mare număr de absențe din tot liceul… exact la noi să se întâmple să chiulească ăia doi de la oră… incredibil. Bineînțeles că doamna profesoară i-a ținut minte iar la următoarea oră când a intrat în clasă i-a văzut pe cei doi „nelegiuiți” și i-a „convocat la națională” (așa glumeam noi pe vremea aia… erau unii, membrii de partid, bineînțeles, care aveau un număr record de selecții):
-Aaaaaa, bună dimineața Petrică (Nebun), bună dimineața Pătrașcu (Gavroche)! Va invit la tablă! Mi-aţi rămas datori oră trecută! Haideți, la tablă să vedem ce ați avut de pregătit pentru azi!
                Ăștia au mers liniștiți la tablă, după care doamna profesoară a început să facă prezența. În momentul ăsta Nebun și Gavroche au acționat. Au sărit pe geam. Şi au dispărut în curtea liceului. Asta era posibil pentru că noi aveam clasa la parterul clădirii. Bineînțeles că era grilaje la geam – ca la orice unitate de învățământ care se respectă. Dar asta nu a fost o problemă pentru noi, nemulțumiți de faptul că trebuiau să bată la pas tot culoarul liceului ca să ajungă afară unde puteau să fumeze în pauză, băieții au studiat atent grilajul de la geam… și au descoperit că e prins în 12 cuie, împerecheate două câte două, fiecare pereche fiind deformată după grilaj, împreuna formând un suport, pentru că acel grilaj nu avea lăcaș special ca să poată fi fixat în cuie. Gavroche a acționat imediat, a dat o fugă până acasă – adică a trecut strada – și a venit înapoi cu un clește, a scos cele 6 cuie ce fixau grilajul în partea de jos și astfel când suna clopoțelul ieșeau direct pe geam, iar când se termina pauza, intrau tot pe geam. Ei iar ăștia doi ce fuseseră „convocați la națională” au sărit pe geam… ciudat este că în acel moment când au sărit ăștia pe geam, grilajul ăla nu a făcut nici un zgomot, deși în mod normal scotea o groază de sunete ciudate. Nu știu de ce, cred că unele chestii pur și simplu se potriveau… era Cineva acolo sus și avea grijă ca noi să rămânem cu amintirile astea. Şi astfel cei doi și-au luat tălpășița, iar după ce doamna profesoară a terminat prezență după care s-a întors spre locul unde trebuiau să fie ăștia doi:
-Deci, domnii mei… ce lecție ați….. Unde sunt colegii voștri?? s-a mirat doamna Prună
-Care colegi doamnă? i-am răspuns noi… și prin noi mă refer exclusiv la grupul ăla de „nelegiuiți”
-Cum care colegi?? Petrică și Pătrașcu… pe care i-am scos la tablă!!! a încercat doamna Prună să ne reîmprospăteze memoria
-Dar nu ați scos pe nimeni la tablă doamnă! am adâncit noi cuțitul în rană.
-Cum nu?!?!? Domnii mei, îmi aduc perfect aminte, am intrat în clasă, i-am văzut pe cei doi în clasă și i-am scos la tablă, pentru că ora trecută au lipsit!!! ne-a explicat doamna Prună, plină de uimire.
-Doamnă, nu este adevărat… nu ați scos pe nimeni la tablă… cei doi colegi lipsesc de ieri pentru că sunt bolnavi!!!
                Imaginează-ți cum te-ai fi simțit tu în locul dânsei… ce ai fi făcut?? O clasă întreagă îți spune – fără ezitări – că ai înnebunit în timp ce tu… și doar tu… susții că nu e adevărat. Penibil. Cred că doamna Prună deja se gândea să își depună dosarul de pensionare și să se retragă din activitate, iar apoi să își facă un control amănunțit la „cutiuță”. Asta este singură prostie pentru care îmi pare rău că am făcut-o. Restul au fost juste. Mă rog… poate şi pe doamna Știrbu am terorizat-o nejustificat, dar dânsei nu i-am făcut ceva aşa de rău precum doamnei Prună.
                Altă fază memorabilă a fost când Jojo a fost selecționată la națională la ora de biologie. Jojo făcea parte din grupul… mă rog… cum să zic asta ca să nu se supere Jojo pe mine, că am fost prieteni buni… când m-a găsit ea hoinărind de 1 decembrie pe străzile din Alba-Iulia… a avut grijă de mine… nu am cum, să zicem doar că nu făcea parte din grupul „nobililor”. E suficient. Jojo fusese selecționată exact când erau în discuție plantele cu efect halucinogen, iar doamna profesoară ne vorbea despre marijuana, canabis și restul ierburilor de acest gen. Ce să zic… încercarea moarte n-are. Ei, și vorbea Jojo acolo despre ierburile astea… spunea tot ce știa despre ele… avea mima de „nu am învățat, dar parcă știu să spun câteva chestii despre subiectul ăsta… așa… din experiență” și nu am să zic mai mult… înțelegi tu ce vrei… oricum nu era ea singura care putea vorbi din experiență. Dar nu am să dezvolt subiectul ăsta, că îmi citește și mama blog-ul și poate nu știe. Iar dacă nu știe, ar fi un mod foarte nasol de a afla. Mă rog… vorbea ea Jojo acolo… când la un moment dat a scos păsărica… de fapt…păsăroiul… de fapt era ditamai cioara… ba nu… era un uliu… sau o barza…. Era o pasare gigantică:
-Da, deci au efect halucinogen, sunt dăunătoare sănătății… și…  Jojo luase o scurtă pauză de gândire…
-Da, foarte bine, continuă… a încurajat-o doamna Prună
-Şi…. Pe piață se găsesc cam la X lei suta de grame! nu mai știu frate exact preturile, oricum eu nu am cumpărat niciodată. Ai înțeles mamă?? NU AM CUMPĂRAT niciodată!!!
                Ei în momentul ăla doamna Prună a rămas uimită, ochii i-au ieșit afară din cap precum în desenele animate și a rămas blocată pentru câteva secunde… moment în care Jojo a detonat altă bombă:
-Nu? Nu X lei suta de grame?? Mai mult?? X+100.000 (pe atunci erau lei ușori)?? Mai puțin? X-100.000??
-Doamne ferește Jojo, cum poți să spui așa ceva?!?!
-Aaaaa… pardon… nu știu cu cât se cumpăra și nici de unde!!!
                A luat și o notă mare la lecția respectivă… Iar doamna Prună nu a vrut să deschidă un subiect care ar fi putut să îi provoace un real șoc.
                Doamna Prună a fost cu adevărat o profesoară și mai ales o doamnă. Mie îmi pare rău pentru episodul când au sărit pe geam Nebun și Gavroche și as vrea să îmi cer scuze față de doamna profesoară Prună – sper să îmi citească blog-ul, altfel nu știu cum ar fi posibilă chestia asta.. Şi nu cred că doar eu vreau să îmi cer scuze față de dânsa… cred că și ceilalți.

3 comentarii:

Miss Wanixa spunea...

acest comm` nu are nicio legatura cu ce ai postat tu mai sus .. dar k fapt divers te anunt ca am o prietena care in 4 ani de liceu a schimbat 6 diriginti ...

sa revenim .. am zis "Imi place prostia si esecul in pat. E amuzant cand tu inveti unde si ce." -> de unde rezulta .. daca citesti printre randuri ( litere) tot textul se refera k NU e bine .. k NU imi place ... deci Nu imi place .. dar ma amuza .. si ce ma face sa rad .. imi place intr-un fel ... si prin "esec" ma refer .. la un sex ... chinuit ... dar tot cu finalitate .. orgasmul.

Ciao` te`am pupat.

armin spunea...

6?!? sper ca redactorul ala de la Cartea Recordurilor sa nu apuce sa citeasca comentariul tau pana nu il sterg eu...

Miss Wanixa spunea...

hmmm .. ai si tu dreptatea ta` :) . dar tocmai asta atrage atentia si face textul mai interesant .. micile "piedici" , nelamuriri ...

te`am pupacit.

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori