luni, februarie 15

De ce nu tragi clopotele… Mitică?

Pentru că nu au sfoară!

                În primul rând vreau să îmi cer scuze pentru că azi, luni, 15 februarie te-am trezit din somn cam pe la orele… deși cred că te treziseși deja. Atunci îmi cer scuze pentru că în dimineața zilei de luni, 15 februarie te-am speriat rău de tot în timp ce… făceai tu ceva interesant. Nu te strâmba, mai ții minte azi dimineață… urletul ăla groaznic care ţi-a zgâriat un pic urechea?? Da, ăla… Ei bine, eu am fost. Niște amici de-ai mei din Australia mi-au spus că s-a auzit până la ei. Deci ori sunt al dracului de puternic, ori am fost al dracului de scos din sărite… pepeni… minți… cum vrei tu să le zici… m-au scos din toate. (că puternic nu sunt, dar lumea s-a obișnuit deja cu asta, încearcă să te adaptezi).
                După ce „cea mai grozava nație de pe pământ” își poate număra pe degete zilele petrecute în luptă împotriva lui Hitler, după ce oricine știe măcar un banc despre ei, după ce în orice top mondial al fricii ei se situează undeva în spatele găinilor (găinile sunt pe primul loc doar pentru că au aripi şi pot zbura), după ce că se pricep să stingă un incendiu, după ce… mai multe chestii… s-a mai întâmplat şi „nefăcuta”. M-am mai lăudat eu pe undeva pe aici că mare sculă pe cea mai franțuzească basculă sunt eu că mă joc cu aparatură de milioane cam când vreau eu (şi încă câteva persoane, dar piesa importantă sunt eu, nu alții), dar chiar o asemenea chestie nu mi-am imaginat.
                Am să mut obișnuitul „hai să îți povestesc” la începutul aliniatului – ca să mai alung monotonia. Vine ea madam „Praf”, de fapt nu a venit din prima, m-a sunat întâi în birou să mă roage să închid geamurile ca nu cumva să o împrăștie prin laborator o mică adiere, abia apoi a venit la mine în birou şi mi-a spus că pentru diversificarea diversității diverse din diversele laboratoare de cercetare ar fi bine ca eu să mă mut în alt birou unde să nu am colegi români, pentru că – din spusele ei – altfel nu ne putem integra în colectiv, iar prin acest lucru ea credea că a reușit să acopere total impresia mea cum că există un articol în constituția Franței care prevede că într-un birou nu pot sta mai mult de 3 români, pentru că exista riscul ca ei să se organizeze în grup infracțional şi astfel pot periclita integritatea faimosului stat ce şi-a afișat direct pe steag năframa albă, ca să știe lumea că ei se predau. Deci ei francezii asta fac, ei cu asta se ocupă… ei se predau… oricând, oricui şi în orice condiții. Nu contează ce şi cum, ei se predau. Când îți iei buletinul de identitate, împreună cu el primești şi un steag alb – just în case. Hai că am deviat destul, deci practic a venit, a dat-o cu capu’ de masă şi a zis: „te muți în alt birou că aşa vreau eu”. Nu am avut prea multe comentarii m-am mutat.
                Ajung în noul birou cu ditamai calculatorul după mine plus restul catrafuselor, pun calculatorul pe birou, leg toate cablurile în el… iar apoi constat cu cea mai stuporească stupoare că nu e disponibilă decât o priză şi nu este nici un prelungitor. Mi-am întrebat colegii de birou, niciunul nu știa nimic de prelungitoare. De fapt când auzeau cuvântul „prelungitor” se schimbau la faţă şi încercau să își ascundă prelungitoarele lor de privirile mele. Ar fi vrut ei să pară un pic fioroși, dar eu sunt sigur că aveau steagul alb pregătit, în buzunar. Deci, microscoape de ultimă generație, în valoare de… multe milioane dar nici un prelungitor. Pai la ce dracu să îl folosească pe ăla?!? Măcar noi românii ne facem vara sanie şi iarna car, în vreme ce ei iarna se predau zgribuliți de frig iar vara se predau topiți de căldură… 
                Mergem mai departe… o săptămâna am funcționat cu prelungitor împrumutat de la alți români de aici. După ce am primit prețiosul prelungitor am trecut la treabă. Aveam ceva experimente de făcut… mi-am comandat substanțe: 1300 euro. Mi-am comandat pointe sau vârfuri AFM: 500 euro. Mi-am comandat sticle pentru suprafețe: 250 euro. Pentru toate astea a existat contul laboratorului, care am impresia că e nelimitat când vine vorba de substanțe, dar e incapabil să repare nenorocitul ăla de lift. Probabil responsabilul pentru chestiile gen lift s-a predat deja şi nu i-a luat nimeni locul. Îmi sosește comanda, cu chiu şi cu un mare vai… dar a sosit… şi mă apuc eu de treabă. Prepar aia, o prepar pe aialaltă şi cu toate la un loc preparate mă duc liniștit în sala de chimie ca să îmi prepar suprafețele pentru experiment. Aveam tot ce îmi trebuia, tot ce îmi mai lipsea era să îmi pregătesc sticlele, care trebuiesc prinse în niște suporți de teflon. Am căutat în tot laboratorul ăla nenorocit… suporți nu mai erau şi pace (predare în cazul lor). Deci niște suporți nenorociți care costă… 3 euro… tona... nu erau de găsit. După ce plătisem aproape 2000 de euro pe celelalte… mă rog, laboratorul plătise, nu știu de ce vorbesc de banii lor ca şi cum ar fi ai mei. Eu nu aş da atâția bani pe căcaturile alea.
                Şi uite vezi, nu a fost chiar vina mea… a fost vina lor… din cauza lor am țipat azi de dimineață. Deci dacă te-am speriat… îmi cer scuze…

! Dacă e vreun francez care citește – deși mă îndoiesc cu multă îndoială că știi şi altă limbă înafară de broscăiala aia de franceză – bagă la cap: eu mi-am cerut scuze, nu m-am predat, clar?!? Înjurăturile le primesc cu bucurie pe mail.

3 comentarii:

aiacuparu spunea...

Merci ca m-ai amuzat de dimineata, tipatul asta de satisfactie a izbucnit tot din cauza ta ( de speriat nu ma sperii usor)....eu cred ca ai avea ce invata de la francezi...arta predarii nu-i floare la ureche :))
Revin sa citesc si alte articole despre jucariile tale de milioane :D
Zi buna, cu spor

Alis spunea...

ah acum stiu de ce am tresarit asa din pat , era din cauza tipatului tau ;))...da, s-a auzit pana aici :p

armin spunea...

Alis, daca vrei o transformam in chestie uzuala, pentru o suma modica o sa ma ofer a fi ceas desteptator.

aiacuparu, ma bucur ca te-am amuzat si eu... te astept in continuare... dar fara par :))

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori