marți, februarie 9

Cum să te îmbeți şi să ajungi în siguranță acasă – ghid practic

                Probabil că acum îți amintești de momentul ăla blestemat în care te-ai trezit sprijinit de un copac, în zori de zi fără să știi cum ai ajuns acolo. Ai încercat să te ridici, dar a fost destul de greu. Durerea de cap era groaznică. Încet realizai că ești la mama dracului și ar fi bine să ajungi rapid acasă. Ei bine, să știi că mi s-a întâmplat și mie. Drumul spre casă a fost extrem de lung și neplăcut. Astfel am decis să scriu un ghid practic descriu o amintire de-a mea care să îți servească drept ghid practic.
                Abia mă întorsesem eu dintr-o țară care mă tine ea captiv și am zis hai băi să ies și eu în oraș să beau o bere. Am vorbit eu cu Oana, care era în pauză, terminase binecuvântările și blestemele programate pe ziua respectivă: 
-Ce faci Oana? 
-Mă joc pe facebook! aparent sunt jocuri acolo… nu știam 
-Ieșim la o bere deseară? 
-Stai că ți-l dau pe Felix! Nu am înțeles-o pe asta… dar poate Felix e responsabilul cu ieșirile la bere în familie la ei. Ajunge telefonul la Felix: 
-Salut Dragoș, ce faci? 
-Salut Felix, uite mă gândeam să mergem la o bere! 
-Foarte bine te-ai gândit, pentru că noi ne întâlnim cu Aura și Ciprian în oraș. 
-Perfect! Hai că mă îmbrac și vin la tine… plecam împreună! 
-Hai vino repede să prindem prima repriză din meci! Juca Poli Timișoara cu Şahtior, meci în care (abia aștept să îmi iau înjurături) Poli a practicat cel mai perfect anti-fotbal… practic a dat definiția termenului anti-fotbal… dar în final s-a calificat.
                Zis și făcut… m-am îmbrăcat eu de ieșit în oraș… adică am tras o pereche de blugi pe mine, un tricou la întâmplare și am ieșit pe ușă. Când am ajuns Oana era în plin proces de pregătire pentru ieșirea în oraș... „THE ieșire în oraș” aparent. Proces uzual, cine nu e fată să ia contact cu una şi are să se convingă. M-am așezat confortabil în fotoliu, după care, imediat a început meciul: sincronizare perfectă aș putea spune.
                Ne uitam noi liniștiți la meci… și spre sfârșitul primei reprize vine Oana la noi:
-Bună Dragoș! (nu mă văzuse, era ocupată cu aranjatul) eu sunt gata, haideți să mergem! 
-Păi… mai sunt 5 minute din prima repriză, i-a spus Felix. 
-Ok, mă duc să îmi mai aranjez un pic parul… 
-Da, ok… îți spunem noi când se termină… am aprobat-o eu.
                Bineînțeles că după ce s-a terminat prima repriză nu mai vroiam să plecăm din fața televizorului. Noi credeam că băieții lui Lucescu senior or să vină negrii de nervi la Timișoara și or să umple poarta de goluri în prima repriză, dar cum scorul era încă indecis la zero nu puteam să plec și să citesc a doua zi în ziar. Trebuia să stau acolo să mă bucur când da Gigel gol… sau când mai execută Alexa o tăietură cu bisturiul de la crampoane… mă rog, juca o echipa românească cum dracu să nu țin cu ei?!? Şi i-am propus lui Felix să rămânem şi pentru repriza a doua… Oana a refuzat inițial, dar când a văzut că Felix nu era încă îmbrăcat… a acceptat. Înainte să plece a avut loc un schimb de replici savuros între ea și Felix: 
-Felix, eu plec… știți unde să veniți, da? În Revenge… mai știi unde e, da? 
-Da! 
-Felix, ești sigur? 
-Da! 
-Dar să nu întârziați mult, bine? Cum se termină meciul ieșiți pe ușă și veniți imediat! 
-Bine! 
-Şi dacă tot rămâi acasă, ai și tu grijă de omuleții mei de pe facebook, vezi să le dai de mâncare și să îi pui să lucreze, bine? 
-Bine…
                 Pleacă Oana… după 2 secunde:
-Aaaaaaaahahahahahahaha… ce-i Felix? Ţi-a dat Oana de lucru?? m-am amuzat eu 
-Da frate… mi-a dat de lucru, și-a confirmat Felix sentința.
                Mă rog, s-a terminat meciul, Sabău a mers mai departe în Ligă, Lucescu senior în Europa League – bizar e că amândoi au ajuns în aceeași cupă europeană la final. După ultimul fluierul am plecat negreșit, precum îi promisesem Oanei. Am ajuns în club Revenge – unde by the way habar nu mai am să ajung. Era un club foarte ok, puneau muzică foarte pe placul meu – pe care Dodo o numește „muzica-gay” sau de „bretonaţi” și mimează mereu că îi creste bretonul când merge cu mine cu mașina… dar nu mă supăr pe el… prima mașina cu scaune ejectabile din fabrică o să apară în curând… o să vadă el atunci. Inițial am stat pe terasă şi am băut bere… cam după ora - nu mai știu – eu am zis că ar fi bine să plecăm spre casă, dar restul au insistat că ar fi mai bine să rămânem pe acolo. Le-am explicat cu câteva cuvinte că eu nu mai am bani decât pentru un taxi făcut „praștie” cu Oana și Felix. Ei mi-au parat atacul cu un „lasă că facem noi cinste în seara asta” imprevizibil, împotriva căruia eu nu am mai avut replică. Am coborât în club. Am ocupat o masă. Aura a fost prima care a mers la bar, nu înainte de a întreba pe fiecare ce vrea să bea mai departe. Fetele, adică Aura și Oana, au ales nu știu ce cocktail roz-bonbom cu picățele galbene, umbreluță și o felie de lămâie înfiptă în pai… băieții au comandat bere. Eu am insistat asupra afirmației mele: 
-Nu beau nimic! Bine, nu mai țin minte exact dacă am spus şi „că nu mai am bani” – de obicei asta îți cumpăra mai mereu o bere de la amicul tău… dar asta chiar nu mai rețin… e posibil să fi spus e posibil să nu fi spus… cine mai știe?? (şi dacă o fi cineva care mai știe, să tacă din gură) 
-Bine bă, nu bei nimic, am înțeles… atunci fă-te util și însoțește o fată frumoasă la bar și poate ai să câștigi o bere! Mi-a zis plină de autoritate Aura. Ce-i drept, Aura se schimbase, eu o știam altfel… trecuse mult timp de atunci însă.
                Am mers cu Aura la bar să o ajut cu băuturile şi ghici ce? M-am făcut util și am câștigat o bere. Bravo mie… noroc băieți… cioc-cioc-cioc… gal-gal-gal… aaaahhhh… burp!
                Dăi cu dans (a se citi bâțâială necontrolată din cur), mai dăi cu alt dans (a se citi tot bâțâială necontrolată din cur) și după ceva timp, tipul ce o însoțea pe Aura a zis: 
-Hai frate, ce mai bem?? 
-Băi frate, eu nu mai beau nimic… am băut destul! I-am zis eu numaidecât. 
-Frate, hai să bem dracului o băutură calumea să ne îmbătăm… ce mama dracu! A spus Felix răspicat. 
-Cum ar fi? A continuat repede Ciprian… 
-Absinth!
                Când am auzit asta… deja îmi curgeau balele… norocul meu e că transpirasem mult și puteam să zic că de fapt e sudoare, nu bale. Îmi era cam rușine să le spun să îmi cumpere și mie… și am tăcut din gură… când s-au întors de la bar… surpriză-surpriză… Andreea Marin, costumată în zână, venea cu shot-urile pe tavă. Mă uitam eu la Andreea… ea la mine… eu la ea… ea la mine… la un moment dat am zis că e mai bine să încerc să număr câte pahare pune pe masă… în felul ăsta aflu și dacă beau „bucurie” în seara aia și în plus evit şi un roundhouse kick to the face din partea lui Ştefan. Mă uit atent pe masă… 4 shot-uri… zic… wooohooo… să bem – bineînțeles că am spus asta în gând.
                În aproximativ același mod au decurs operațiunile cam până în jurul orei 5 dimineața. Eu am să sar peste acea parte pentru că nu prea o mai țin minte (la fel cum Felix nu mai știe petrecerea de Crăciun din 2008), dar știu că am încercat să conving o tânără domnișoară ce părea a fi singură să vină şi să danseze alături de noi folosind niște replici extrem de proaste. Şi a acceptat pentru moment… dar s-a retras când a văzut că eram 2 fete și 4 băieți, adică 2 băieți liberi… adică cu unul mai mult decât ar fi necesar. Oricum, a se nota că am agățat-o cu replici proaste…prea proaste….cele mai proaste… nu am să le public pentru că intenționez să le mai folosesc.
                După cum spuneam, cam în jurul orei 5 am plecat de acolo. Eu și Felix eram BFF, ne țineam de gât… cântam… mai şi mergeam… dar mai rar. Oana trăgea de noi… noi cântam… ce să mai…eram BFF. Ajungem noi la taxi, ne împărțim, care merge unde… norocul nostru s-a numit Aura şi Oana, ele nu erau bete şi s-au tocmit cu taximetriștii. Mă rog, cert este că eu m-am urcat în aceeași mașină cu Felix, iar până acasă am cântat cu capul pe geam… amândoi.
                După ce am ajuns la Oana acasă am coborât din mașină – jurându-mă că sunt capabil să merg pe jos. Cu toate că eu vroiam să cobor mai din timp, dar Oana nu m-a lăsat… ea susține că m-a împiedicat să mă dau jos în intersecție… dar eu cred că exagerează. Eu nu mă dau jos niciodată în intersecție… în schimb ea a vrut să coboare la primul semafor (din nou, despre asta altă dată). Când a oprit taxiul în fața blocului, Felix a coborât (a se citi căzut) pe o portieră iar eu am coborât (a se citi tot căzut) pe cealaltă… Oana era confuză, nu știa pe care din noi să îl ridice de jos. L-a ales pe Felix. Nu sunt supărat pe ea.
                În timp ce eu mă concentram încercând să nu cad într-o gradină de bloc, Felix țipa după mine: 
-Ești fratele meu, ești cel mai tare, deseară să vii la mine să bem iar și să cântam! Eu apreciam vorbele lui Felix, dar nu mă puteam întoarce ca să îi spun și eu că m-am distrat… și că e foarte cool… și că îl iubesc… așa că am continuat să merg înainte. Şi Felix simțindu-se respins a continuat să strige după mine, până l-a băgat Oana în scara blocului. De acolo nu mai știu ce s-a întâmplat. 
                 Deci ai înțeles ce și cum e de făcut, da? Nu? bine, am să îți fac un mic rezumat: 
Trebuie să nu ai bani, dacă totuși ai îi lași acasă. 
Trebuie să fii prieten bun cu Felix, dacă nu… nu merge, îmi pare rău. 
Trebuie să fii prieten bun cu Oana, dacă nu… nu merge, îmi pare rău. 
Trebuie să fii prieten bun cu Ciprian, dacă nu… nu merge, îmi pare rău. 
Trebuie să fii prieten bun cu Aura, dacă nu… nu merge, îmi pare rău. 
Trebuie să fii prieten bun cu tipul ăla care o însoțea pe Aura, dacă nu… nu merge, îmi pare rău. 
După ce bei pe datorie fără măsură, trebuie să agăți o fată / băiat cu replici proaste. 
După ce mai bei iar fără măsură trebuie să pleci din club cu Felix de gât… cântând. 
După ce te urci în taxi trebuie să lași geamul jos, să scoți capul pe geam şi să continui să cânți cu Felix.
Când ajungi acasă la Oana, trebuie să cazi din taxi… sincronizându-te cu Felix.
                Cam astea ar fi. Tot astea sunt și motivele pentru care Felix e cool, deși când a luat Steaua bătaie de la Dinamo mi-a cântat toată seara cântece „câineşti”(despre asta nu am să povestesc…vreodată). Dar nu m-am supărat pe el… e băiat bun. Îți urez succes, dacă te împotmolești la vreo etapă, contactează-mă, te pot ajuta… am numerele lor de telefon.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori