luni, ianuarie 25

Unii iubesc muzica domnule...

                  În primul rând să fie clar: eu plec dimineața cu căștile adânc înfipte în urechi şi mă întorc spre seară cu aceleași dopuri albe din care răsună muzica – am şi unele negre, uneori le mai schimb ca să par „rece”… Deci nu consider că e un lucru rău să asculți muzica atunci când mergi pe stradă, e foarte ok; mai ales atunci când drumul de acasă până la locul de muncă reprezintă doar o plictiseala ce nu poate fi tulburată: în fiecare zi autobuzul oprește în stație la 8.18, ajunge în 6 minute la stația de metrou, drumul de la stația de autobuz până pe peron durează încă 3 minute, apoi încă 2 minute în așteptarea trenului, 4 stații cu metroul, echivalentul a încă 7 minute după care încă 3 minute de mers pe jos până la birou. Pe drum nimic notabil, aceleași mașini trist colorate pe bulevard, aceeași oameni ciudați, cu obiceiuri bizare şi cu un stil vestimentar cât se poate de… extrem. În aceste condiții prefer să ascult muzică, dar o fac într-un mod decent. Ei bine, „ei” au un mod ciudat de a asculta muzică, ceea ce mă face să cred că o iubesc pur şi simplu… o divinizează, se roagă la ea seara înainte de culcare. Sunt câteva moduri pe care le-am identificat după ce am realizat un studiu de amploare:
  • Modul „mi se rupe de tine”: bagi căștile în urechi, apeși „play” şi îți vezi de treabă. Dacă cumva te întâlnești cu vreun cunoscut pe stradă, îți scoți doar o cască din ureche şi nu oprești muzica, pentru că oricum nu o să stai prea mult de vorbă cu el şi nu are sens să oprești playerul doar pentru atât. În plus îți şi manifești eternul respect pentru persoana întâlnită.
    • Modul „nu te mai suport”: pleci de acasă cu scopul de a plimba copilul nou-născut prin parc. Iei cu tine: căruțul copilului, copilul, chestii ce îți pot fi de folos cât ești în parc cu copilul (nu știu despre ce ar putea fi vorba pentru că nu am avut niciodată ocazia să ies în parc cu un copil mic) şi bineînțeles mp3-player-ul. Înfigi adânc căștile în urechi şi apeși „play”. Plodul poate să moară de foame, nu te interesează, este şi timpul tău liber, deci te relaxezi şi asculți muzică.
    • Modul „sunt sărac şi îmi place să o arăt”: bagi adânc în ureche doar o cască, pentru că cealaltă s-a stricat şi o lași să îți atârne pe lângă gât. Apeși „play” şi îți vezi de drum. În felul ăsta toată lumea vede că tu asculți muzica… în plus unii or să creadă că stai de vorba cu vreun cunoscut, dar când se vor apropia de tine or să constate contrariul pentru că din casca ce atârnă nu răsună nici un acord de chitară.
    • Modul „du-te în pula mea, ia uite cat de șmecher sunt eu”: apeși „play” dar nu bagi căştile în urechi, ci le treci cablul prin spatele urechilor şi apoi le lași să atârne. Practic nu or să stea agățate de gât cum au fost gândite ci vor atârna fix de urechea ta. În felul asta poți comunica relativ bine cu lumea şi te poți lauda că asculți muzică.
                   Nu glumesc, îi vad în fiecare zi ascultând muzică într-unul din modurile descrise mai sus, mi se pare foarte ciudat, dar… nimic nu e normal în ținuturile astea…

    0 comentarii:

    Trimiteți un comentariu

    Părerea ta contează... uneori