luni, ianuarie 25

Taximetriştii episodul 4

Taximetristul cinstit

     Plecam din Regie într-o dimineață destul de ploioasă şi foarte friguroasă. Eram şi destul de „fericit” şi vroiam să ajung direct acasă ca să bag cornu` în pernă.
Ies eu, fără grabă în stradă… dacă mă grăbeam sigur stricam treaba… precum graba. Şi căutam o mașină gălbejită care să mă duca direct acasă. Erau destule taxiuri, aveam o plajă foarte largă din care să-l aleg pe cel care va avea plăcerea de a mă duce acasă. Ochisem eu un Logan care nu fusese construit pentru a fi taxi, deci avea ceva dotări extra, cum ar fi: manivele pentru geamurile din spate, tetiere şi poate şi un radio-casetofon, nu? Doar că, până să ajung eu la el, mi-a tăiat calea o Dacie 1310, veche de vreo… 23 ani să zic… la întâmplare zic, pentru că nu mai țin minte detaliile exteriorului, pentru că la interior erau la fel toate, de la cele din anii `70 până pe la începutul anilor `90, sunt sigur că ieșise pe poarta fabricii în intervalul ăla de 20 de ani. Ei, mi-a tăiat calea pur şi simplu, chiar dacă eu nu eram cu mașina, mergeam pe jos, dar tot mi-a tăiat calea – aparent e un hobby al taximetriștilor – şi nu am mai putut ajunge la Loganul extra-dotat ce îl ochisem… şi încercam să țin măcar un ochi deschis că să nu îl pierd din vedere, dar cum fantomiţa aia îmi stătea acum în cale am fost forțat să mă urc în el, nu de alta… dar era mai sigur aşa… cine știe ce mi se întâmpla dacă încercam să îl ocolesc…
   Mă urc în el, fără să pun întrebarea tradițională: „Sunteți liber?” – de parcă ar avea altceva de făcut… el e șofer de taxi, încasează diferite sume de bani de la diferiți oameni pe care îi duce acasă cu mașina din dotare şi în general stă în locuri denumite „stații de taxi” unde așteaptă clienți, drept pentru care mi se pare că e aiurea să îl întrebi mereu dacă e liber, pentru că el practic asta așteaptă… să îi pice un client – şi îi spun unde vreau să merg, moment în care tipul îmi spune că o cursă până acolo face aproximativ X lei, în general ăsta e semnul pentru „vezi că nu pornesc aparatul de taxat pentru că sunt fomist şi vreau să fac rost de niște bani pentru ţigări”. Nu m-am opus, deși de obicei cobor din mașină când șoferul îmi propune aşa ceva… mă rog… atunci nu era cazul să mă dau șmecher că pot să merg, motiv pentru care am acceptat.

    Încerc eu să caut un punct de sprijin pentru cap, speram oarecum ca omulețul să aibă totuși o tetieră pentru bancheta din spate… tired soscery… am dat cu capul de ceva prin spate, nu știu exact ce am lovit, dar mi-am dat seama că nu are tetiere… brusc îmi părea rău că nu am mers până la Loganul-Extra. Toate bune şi frumoase, doar că nu mai pornea mașina… mă uit eu la șofer… şi îl vad aplecat deasupra volanului, cu mâinile sub bord… şi din ce vedeam eu acolo, tipul lovea două fire ce ieșeau oarecum de sub bord… zic, frate… şi eu mă mai joc cu soldăţeii, dar dă-o dracului de treabă, ăsta trebuie să mă ducă acasă nu să simuleze bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti sau Oituz. Mă ridic eu ușor de pe banchetă, eram ferm convins că tipul încearcă să refacă un cablu electric probabil de la stația de emisie-recepţie sau alte chestii electrice pe care le mai au taximetriștii în mașină, de genul: bâte, cuţite… chestii de genul ăsta, şi îi spun: „plecam şi noi spre casa mea??” – deși ar fi fost mult mai frumos dacă îl întrebam: „Pe aici se trece??Se circulă??Ne mișcăm şi noi cu talent spre casă, Dorele??”. Răspunsul a fost foarte scurt: „Da, sigur, stai să pornesc mașina”. Mă uit eu mai bine la firele de sub bord, vad o scânteie… motorul pornește… mă uit pe bordul mașinii… nici urmă de aparat de taxat… mă uit un pic mai atent prin mașină… nici urmă de stație de emisie-recepție… deja se strânseseră prea multe date de analizat… mă așez înapoi pe banchetă că să analizez datele:
- ăsta a lovit două fire între ele ca să pornească mașina
- nu are aparat de taxat – probabil deaia s-a înțeles cu mine la bani, daaa sigur ăsta e motivul
- nu are stație de emisie-recepție
- are o șurubelniță înfiptă în contactul mașinii
- nu are radio-casetofon – asta nu e o problemă, pentru că încă îmi ţiuie urechile de la boxele supradimensionate din discoteca pe care tocmai o părăsisem
   Trag eu o linie imaginară şi încerc să concluzionez… după câteva minute, din cauza cantităţii semi-industriale de alcool pe care o consumasem, îmi vine o idee geniala: „ba, ia stai să îl întreb eu de când are mașina asta” zis şi făcut: „domnule, dar de când aveţi maşina asta, că e un model aproape clasic, iar mie îmi plac mașinile clasice” Șoferul mi-a răspuns sincer: „de vreo doua ore”. Opaaa… ceva e putred în Danemarca… posibil să fie, nu am fost niciodată în Danemarca… cum adică de doua ore?!? Moment în care am avut o revelație: „frate, cred că mașina e furata!!” deci în momentul ala jur că mi-am auzit conștiința spunându-mi: „să mori tu, chiar crezi asta?!?”
   Ok, deci eram într-un taxi furat, sau cel puţin credeam că era taxi, şi mă gândeam cum să procedez… nu știam daca să îi ofer toți banii ce îi aveam la mine şi să îi cer să mă lase la primul semafor, sau să îi spun că îi plătesc mai puțin decât stabilisem pentru cursa… îmi era greu să decid… Aşa că m-am gândit să vorbesc cu el, oricum sunt eu mai prietenos… poate îl conving să nu îmi ia chiar toate hainele când ajung acasă, să îmi lase măcar chiloții, să nu râdă vecinii de mine când intru în casă. Şi îl întreb: „e clar că nu ești taximetrist, dar cu ce te ocupi??” conștiința mea a simțit din nou nevoia să intervină: „bravooo… întreabă-l şi pe cine a omorât, o să îi fie mai ușor să te ducă într-o pădure la marginea orașului unde o să își testeze şi pe tine șurubelnița”. Tipul mi-a răspuns din nou sincer: „lucrez la un restaurant non-stop (adică o şaormerie) şi am ieșit din tura mai devreme, m-am dus acasă şi am găsit-o pe iubita mea în pat cu un vecin” imaginația mea a completat restul: orbit de furie i-a luat la bătaie pe amândoi, i-a tocat în pumni, ei i-a înfipt un picior de la scaun adânc în… fericire… iar lui i-a tăiat-o cu un cuțit de bucătărie după care i-a înfipt șurubelnița în cap. Brusc începusem să vad pete de sânge prin mașină… la scurt timp am aflat, prin pipăire, că de fapt aşa era bancheta.
   Deja trecusem la planul B, nume de cod „Ieși dracului din mașină şi fugi”, când el a început să îmi povestească ce s-a întâmplat de fapt: a intrat în casă, i-a auzit pe cei doi cum se căţărau pe muntele „Pasiunii” încercând să ajungă în vârful „Extazului”, dar la toate astea simpla lui reacție a fost că a ieșit din casa încercând să nu facă zgomot… ce-i drept m-am gândit: b
ăi, atunci cum i-a mai omorât, dacă a ieșit din casă?? Dar tot nu mi-a trecut spaima. Ăsta şi-a continuat istorisirea, spunându-mi că a ieșit din bloc, s-a dus glonț la garajul vecinului fu(s)tangiu i-a deschis cu mult calm garajul, a intrat, i-a furat mașina şi a plecat să facă niște bani de pe urma vecinului sau – interesant mod de răzbunare.
   Zic: „hmmm… hai că nu e prea rău, doar a furat o mașină, poate mă lasă în viață” Oricum, pentru o mai mare siguranță, l-am rugat să mă lase la intrarea pe stradă, asigurându-l că pot să merg în condiții de siguranță până acasă – deși era clar că doar mă lăudam. Pe drumul de la intrarea pe stradă până când am ajuns în pat îmi pregăteam depoziția pentru a doua zi: „Domnule Judecător, sunt nevinovat… eram beat, m-am urcat în prima mașină galben
ă… sau albastră… care mi-a ieșit în cale, tipul mi-a jurat că e taximetrist şi l-am rugat să mă duca acasă, nu am participat la nici un furt, la nicio crimă, tipul nu mi-a povestit nimic, nu știu nimic – I know nothing!!!”
   Mă rog, am ajuns cu bine acasă, m-am culcat liniștit şi până azi nu m-a căutat nimeni să dau declarații, nu am fost invitat la secție pentru „lămuriri”, deci totul e ok, nu știu ce s-a întâmplat cu tipul ăla sau cu vecinul şi iubita lui… mă rog… nu contează, am scăpat…
   I lived to see another taxi !!!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori