luni, ianuarie 25

Taximetriştii episodul 1

Michael Schumacher

    Era o seară liniştită de vară, eu eram prin oraş cu maşina – nu mai ştiu exact de ce – şi la un moment dat mi-a tăiat calea la un taxi… am frânat uşor şi am evitat impactul. Eu mergeam pe banda 2 cu viteza regulamentară (sau ±5km/h – maxim) iar taxiul m-a depășit prin stânga şi imediat a tăiat benzile până a ajuns pe prima bandă, lângă bordură. Odată cu frâna i-am dăruit taximetristului şi deja tradiţionalul „Du-te în P…lata Domnului!!!” după care mi-am continuat drumul. Am oprit la semafor… aşteptam culoare verde… şi… surpriză-surpriză… vine Andreea Marin zicând : „şi iată, aici, pentru tine… taxiul tăietor de cale” şi imediat după ce loveşte cu bagheta magică de zână în locul liber de pe banda din dreapta mea, apare taxiul care îmi tăiase calea. Prima reacţie : „bhă, Andreea Marin asta chiar e Zâna Surprizelor, doar că nu prea le nimereşte pe alea adevărate…” Îl ignor pe taximetrist şi îmi continui drumul. După nici 500m, tipul îmi taie din nou calea, de data asta trece de pe banda întâi până pe banda a 3-a… îi urez iar toate cele bune, urmate de un claxon scurt, care sigur i-a atras atenţia şi l-a făcut să se simtă vinovat pentru următorii 3 ani, pentru că s-a răzgândit din nou şi a trecut iar pe prima bandă. De data asta a trebuit să frânez serios pentru că tipul se comporta ca şi cum eu nu eram acolo. Începusem să cred că o face intenționat.

   Deja enervat de semi-şoferul ăsta, ajungem la semafor… opresc în dreptul lui… cu o mișcare plină de graţie deschid geamul din dreapta, mă uit atent la el pentru 3 secunde… şi după ce întoarce capul la mine îi zic : „băi Schumacher, aruncă dracului oglinzile şi semnalizatoarele de pe maşină, oricum nu le foloseşti şi în felul ăsta o să fie maşina mai uşoară, ajungi mai repede la client”. După care, norocos cum sunt, semaforul mi-a arătat culoarea verde şi am putut degaja rapid terenul... Doar că, după o scurtă analiză a oglinzii retrovizoare am observat că Schimi pornise în urmărire… Nu am stat să mă gândesc prea mult, nu era nevoie să opresc ca să ne măsuram forțele, din punctul meu de vedere era clar ca tipul era vinovat şi dacă opream ar fi remodelat cu pumnii viziunea mea despre Codul Rutier. Plus că era ofticat pentru insultele pe care i le adusesem. Am hotărât deci să îmi continui drumul, de data asta apăsând un pic mai tare pedala de acceleraţie. Curând mi-am dat seama că de fapt, Schumi era acum Schumis, pentru că îşi chemase câţiva colegi în ajutor, nu am apucat să îi număr… cred că mai erau încă 2. Abia atunci am realizat că oricât de puternică ar fi maşina mea, tot o să fiu învins de Forţele Tricolore ale Semafoarelor din Bucureşti. Motiv pentru care: evasive maneuver to the left, am ieşit pe un bulevard ceva mai liber unde îmi puteam pune în valoare caii putere şi am încercat să mă fac nevăzut… mi-a reuşit… până la primul semafor, evident. Acolo am văzut cum se apropiau vreo 5 maşini galbene. Noroc că se făcuse iar verde, am demarat în trombă şi am căutat rapid cea mai apropiată ieșire din oraş, norocul meu, eram aproape de o autostradă. Nu am ezitat. Faza cea mai plăcută a fost că 2 dintre ei m-au urmărit în continuare… sincer nu ştiu ce era în capul lor… i-am lăsat să se apropie îndeajuns de mult cât să vadă că nu m-au pierdut, că nu era doar altă maşina identică pe care o urmăreau, după care am apăsat cu hotărâre pedala de acceleraţie şi am dispărut.
   De atunci am învățat : „Cu taximetriştii nu te iei în gură… niciodată”

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori