luni, ianuarie 25

Super-Mecanicul a.k.a. „Meșterul”

                 Erau vremurile alea bune în care credeam că sunt stăpânul lumii şi că nimeni nu îmi poate sta în cale atunci când conduc mândru în Oul (Matiz) meu. Ei şi într-o zi frumoasă am plecat eu la facultate cu Oul după mine. Am ajuns cu bine – deși sunt sigur că am împărțit înjurături şi dreptate în stânga şi în dreapta pe drum, pentru că pe vremea aia mă credeam a fi „Justițiarul” – şi am parcat mașina într-un loc cu umbră… în mod normal numai profesorii au voie să parcheze în locurile cu umbră – e o lege nescrisă în parcarea facultății mele – dar în ziua aia mă simțeam important şi am decis să parchez la umbră. Am coborât mândru din mașină şi am pornit agale spre intrare. După ce am făcut 3 pași, am întors ușor capul spre mașină şi cu o mișcare discretă am închis-o din telecomanda… moment în care… stupoare… am observat cum butonul de la portiera din dreapta-spate nu era prea hotărât dacă să blocheze sau nu portiera… Butonul, adică țâmburușul ăla pe care apeși când vrei să blochezi ușa din interior… Un fior rece mi-a străbătut repede şirea spinării… câteva broboane de sudoare mi-au apărut imediat pe frunte… şi cu muuuulta teamă m-am întors din drum… m-am apropiat ușor de Ou, încercând să nu o sperii cumva… am pus mâna pe clanța de la portieră… şi am tras de ea… moment în care!!!!! portiera s-a deschis!!!! şi ca totul să fie complet… nici alarma nu a început să sune. Atunci în sinea mea am exclamat: „băgami-aş pula în ala care mi-a montat alarma”. Am stat ca pe ghimpi în ziua aia la cursuri… mă uitam din 5 în 5 minute pe geam să vad dacă nu mi-a subtilizat cineva Oul din parcare.
                 Într-un final se termină orele pe ziua respectivă… eu am zbughit-o efectiv din sala de curs… am alergat până în parcare, m-am urcat în mașină şi am mers direct cu Oul înapoi la service-ul care îmi montase alarma. Am ajuns acolo şi știind cum merg treburile, am trecut pe lângă „Recepție” şi m-am dus direct la încăperea unde luau o scurtă pauză „meșterii”. Speram să găsesc unul mai tinerel – că ăştia tineri se vând ieftin în general – şi spre norocul meu era acolo un tip cu un an sau doi mai mic decât mine… înfățișare clasica: adidași negrii, salopetă cu însemnele firmei, tricou alb tot cu însemnele firmei, șapca purtata invers – că să para șmecher, mâini pline de… muncă… draci… cu ce se murdăresc ei prin service, uateva şi bineînțeles o cafea în mână… Mă apropii elegant de el şi îi zic:
-Meştere, am şi eu o problemă…. Cu o voce aşa… umilă… plina de „te respect să mor eu dacă nu… după ce îmi faci mașina te respect cu vreo 10-20 de lei, să înnebunesc dacă nu”
-Da, spune, ce problemă ai?? Mi-a zis el… plin de dorința de a fi respectat
-Păi uite, mi-am montat un sistem de alarmă cu închidere centralizată aici la voi şi dimineață am observat că portiera din dreapta-spate nu se închide când apăs pe butonul de la telecomandă…
-Ok, hai că vin eu la poartă să îți deschid şi o ducem înăuntru să vedem care e problema
Bine, nu sunt sigur că a mai spus ceva după „Ok”, pentru mine cuvântul ala a însemnat „sunetul dulce al victoriei” după cuvântul ăla era clar că a acceptat să îmi repare mașina pe loc… deci nu prea am mai fost atent la ce a zis după aia… să presupunem că a zis că îmi deschide el poarta… oricum nu aveam de unde să știu cine o deschide că era comandată electric.
                 Ei bine, am dus mașina în hală… m-a lăsat ăla să fac 2-3 manevre printre toate aparatele lor după care mi-a propus:
-Auzi, nu vrei să duc eu mașina la postul de lucru??
Dacă ar fi fost altele circumstanțele m-as fi enervat şi i-as fi demonstrat că pot să duc şi singur mașina la „postul de lucru” fără să o lovesc de nicio macara sau lift… dar… nu era cazul atunci… eu sunt inginer şi mă pasionează chestiile cu butoane şi manete, iar acolo erau multe… eu nu mă abțin să nu apăs pe butoane în momente de genul ăsta şi cum oricum eram cu ochii după toate utilajele lor, ieșit de jumătate pe geam… cu o mica bală în coltul gurii… m-am dat la o parte.
                 A dus asta mașina la „postul lui de lucru” s-a dat jos de la volan… a băgat mana în buzunarul ăla magic de la piept – în buzunarul ala un mecanic are de toate… de la hârtie igienica la prezervative, de la un pliculeț de cafea la un semviş, de la o piuliță la o bormașină, are de toate acolo – şi scoate o șurubelniță. În aproximativ 30 de secunde mi-a desfăcut ornamentul de pe portieră, s-a uitat la cum era montat sistemul de închidere… a plecat puțin şi s-a întors cu un voltmetru. L-a pus frumos şi corect pe firele electrice care intrau în unitatea montată pe portieră şi m-a rugat să închid mașina din telecomandă… am respectat indicațiile primite. După care am realizat că tipul a făcut asta ca să vadă dacă ajunge curent la modul, nu că să măsoare cât curent ajunge, pentru că ținea aparatul invers şi nu cred ca putea să citească cu capul în jos, sau… cine știe. După asta a făcut o chestie care brusc m-a făcut să realizez unul din motivele pentru care trebuie să mergi la școală şi să nu chiulești:
                A început să îmi desfacă ornamentele din mașină, urmărind firele electrice până a ajuns în faţă, sub bord, unde era poziționată unitatea centrală a alarmei, în momentul în care a găsit-o, a luat iar voltmetrul, pe care îl ținea tot cu capul în jos, a poziționat iar capetele pe fire şi m-a rugat să dau iar impuls din telecomandă. Cu greu m-am abținut să nu îl întreb mai exact de ce vrea să fac asta… Pentru început am presupus că vrea să compare valoarea curentului care ajunge cu cea a curentului care iese şi am apăsat frumos pe buton, tipul a văzut acul mișcându-se şi a exclamat:
-Da, e bine… iese curent!!!
  Auzind asta am început sa ma țin cu mana de nas ca sa nu bufnesc în ras!!!!!
                În gândul meu aveam nenumărate replici: „să mori tu că iese curent” şi „oooo tu, Einstein care ești, Bravoooo” sunt doar doua dintre ele.
Mă rog, tipul a rezolvat rapid problema, a meșterit el ceva pe acolo şi a pus modulul să tragă direct de încuietoare, nu te butonul care blochează portiera… după ce am văzut şi eu mecanismul de închidere al ușii… mi-am dat seama că era mult mai ușor şi mult mai logic ca închiderea centralizată să fie montată aşa… din păcate pe celelalte 3 portiere a rămas cu același tip de montaj.
               L-am respectat cum se cuvine, i-am mulțumit frumos, tipul nu s-a lăsat impresionat de „lasă că îmi scot singur mașina de aici” al meu şi s-a urcat rapid la volan, a manevrat-o cu grija printre utilaje… eu am întârziat puțin în urma lui… eram efectiv vrăjit de o macara care ridica un motor dintr-un SUV foaaaaarte maaaaree…
Am plecat acasă liniștit şi mulțumit. Sper că „meșterul” nu îmi citește blog-ul… şi dacă o face oricum e în zadar, că am vândut Oul… doar că… mecanicii care lucrează în service-ul ce aparține de dealer-ul de la care mi-am luat noua mașină sunt mult mai stilați… au gresie în service şi obișnuiesc să folosească mașinile pe post de sanie… ce făceau aia în Tokio Drift e nimic pe lângă ce știu ăia să facă în secție… după ce am văzut asta prima oară am jurat că nu las niciodată mașina singură acolo…

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori