luni, ianuarie 25

Legenda GPS-ului partea 2

Modul „degeaba”

                  Din nou ne îndreptam spre aceeași moșie a moșierului Roger, dar de data asta se lăsa noaptea şi în plus șoseaua de centură a Ploieștiului era aparent blocată… tired soscery (vrăjeală obosită), pentru că ajunși la răscruce nu mi-a părut a fi închisă, dar stabilisem deja cursul şi nu știam codul Morse ca să îi pot semnaliza cu farurile lui Ovi, care – as usual – conducea coloana oficială formată – as usual – din două mașini, a lui şi a mea.
Ei şi intrăm în Ploiești, cu gândul să ieșim cât mai repede, pentru că nu prea cunoșteam orașul ăla extrem de întortocheat, prin care trec fix 2 drumuri naționale, deci e foarte probabil să te pierzi, mai ales că sunt şi indicatoare. Intrarea în Ploiești e cât se poate de decentă, cu câteva case până să înceapă blocurile. Fix înainte de blocuri era amenajat un sens giratoriu; eram cam la 700m de el când Dodo, din dreapta mea prevedea ce urma să vină şi îmi propunea un pariu: era gata să parieze 70 de bani şi o scobitoare în țiplă pe faptul că Ovi o să greşească drumul la prima intersecție. Eu mă gândeam… fraaate asta e practic „money in the bank” n-are cum să greșească drumul, e simplu, mergi drept până dai de o intersecție mai mare, faci la dreapta până dai de altă intersecție mai mare când faci la stânga şi ai ieșit.  


                 Deci noi doar ce intrasem în Ploiești, pentru că aparent nu puteam să facem stânga pe șoseaua de centură şi nici nu începuseră blocurile în oraș când am dat de sensul giratoriu… şi ce se gândește Ovi?!? Gata, am trecut Ploiești, facem la stânga, clar! Imediat ce intră în sensul giratoriu, virează stânga… după 10m oprește, verifica GPS-ul din parbriz, vede că a greșit, întoarce şi o luam de la capăt.
                Binenîţeles că ne-am pierdut atât de bine încât nici GPS-ul nu mai știa să ne scoată… aparent doar, pentru că eu, ajutat de Dodo, am reușit să mă orientez şi am nimerit drumul corect. Sau unul ceva mai lung, dar care în final ne-a dus la destinaţie.
                De data asta nici nu mai știu exact ce căuta GPS-ul ala în parbriz dacă nu îl asculta nimeni?!? Ei da, dar acum am achiziționat şi eu un astfel de aparat, care momentan stă şi se odihnește liniștit în așteptarea primei lui călătorii… să vedem cât de breaz o să fiu eu… Până atunci o să îi contactez pe Scully şi Mulder, poate reușesc ei să își dea seama ce căuta GPS-ul ala în parbrizul lui Ovi…

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori