luni, ianuarie 25

Legenda GPS-ului partea 1

Modul "Economic"


                Se făcea că plecam să sărbătorim „ceva” la una din numeroasele moșii ale moșierului Roger. Având în vedere că aveam de parcurs un drum extrem de lung (73 km) şi extrem de întortocheat (după Ploiești prima la dreapta, apoi prima la stânga), Ovi a decis că e necesar să își doteze mașina cu un GPS, ca să nu se piardă, că doar pericolele pândesc la tot pasul. Pe lângă faptul că a împrumutat aparatul, l-a mai şi uitat pe modul economic, dar asta nu a fost o problemă la dus, pentru că oricum nu a ținut cont de el, doar de aia l-a luat, nu?
                  Nu mai știu exact cum, sau cine a venit cu ideea, dar într-una din zilele următoare am ieșit să ne plimbăm prin împrejurimi… cu mașina, evident. După vreo trei ore am decis să ne întoarcem… nimic mai simplu, cu un Roger pe post de băştinaş, dând indicații cam pe unde ar trebui să o luam spre casă şi știind că lipit de parbriz are prețiosul aparat, lui Ovi nu i-a fost foarte greu să ia o decizie în privința indicațiilor pe care să le asculte. Imediat i-a închis gura lui Roger cu un „lasă bă, că am GPS” după care a setat destinația şi am pornit. Toate bune şi frumoase până la un moment dat când Ovi a virat la dreapta. Eram într-o localitate, iar când a efectuat virajul nu eram în nicio intersecție şi acest lucru m-a făcut să cred că o luam pe un drum greșit. L-am tras de mânecă pe Roger, în speranța că o să îl atenționeze el pe Ovi, dar ăsta mă privea nedumerit, nu prea înțelesese ce vroiam eu să ii zic pentru că în boxe bubuia roackereală de aia de-a lor, deci chiar dacă încercam să îi atenționez nu aş fi reușit, eram singur împotriva a 6 boxe şi nu-i mai pun la socoteala pe cei 4 nebuni care dădeau din cap. La un anumit moment dat, observ eu cum casele devin din ce în ce mai mici… gardurile se transformă din piatră în scândură şi în final în plasă… drumul devine din ce în ce mai denivelat, gropile se înmulțesc. Până într-un moment în care se termină de tot casele, se termină şi asfaltul şi nici un indicator care să anunțe faptul că se iese din localitate. Abia atunci m-a auzit şi pe mine cineva când am spus că e posibil să nu fie ala drumul bun, dar în replică mi-a fost arătat ecranul GPS-ului pe care se putea observa că suntem în continuare pe drumul corect.

                  Din cauza drumului accidentat, pe care încăpea fix o mașină, sau o căruţă, Ovi ne-a rugat să coborâm din mașină ca să nu strice chiar tot ce are pe sub ea din cauza gropilor extrem de adânci… ei, Roger însoțit de Cristinica şi Jac au mers un pic mai în faţă ca să se asigure că drumul ăla nu duce la capătul pământului… în timpul ăsta, probabil Ovi şi-a dat seama că a făcut o mică greșeală şi s-o fi hotărât să întoarcă… ca să fie un pic amuzant, să nu ii zică nimeni că e „incompetent bastard” mi-a zis: „hai bă să facem o glumă, să întoarcem mașina şi să ii lăsam pe ăştia aici”. Eu am acceptat imediat, m-am urcat în dreapta după care Ovi a executat manevra „în șanț”. După cum am spus, pe drum încăpea fix o mașină, nimic mai mult, iar în dreapta şi stânga drumului erau săpate două mici şanţuri folosite probabil la irigare. Văzând acele șanțuri, Ovi a considerat că nu e nevoie să tureze prea tare motorul şi a plecat de pe loc de parcă ar fi fost al 3-lea la un semafor din oraș. Motiv pentru care a înfipt bine mașina în șanț.
                 Noi toți, înafara lui Ovi ne tăvăleam pe jos de râs… dar doar Cristinica a avut inspirația să meargă în sat şi să ceara ajutorul unor agenți de Poliţie care ne-au scos din șanț, pentru că prin forţe proprii mașina nu mai putea ieși de acolo.
                 All hail Mighty GPS şi modul lui „Economic”.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori