luni, ianuarie 25

Jhon

                 Pentru început, Jhon e o femeie, o profesoară de chimie. Nu pot să zic că era extraordinar de bună, își ținea orele după care pleca mulțumită acasă, unde, aparent o aștepta un munte de bani ceva mai mare decât muntele de lucrări de control ce le căra în geantă.
                 Pe lângă faptul că era profesoară de chimie, Jhon mai era şi scorpie. Noi nu ne-am fi supărat așa de rău pe ea pentru notele pe care le primeam dacă ar fi râs măcar o dată la glumele noastre… and by God, făceam glume bune. De fapt de acolo i se şi trage porecla de Jhon, de la faptul că nu zâmbea… deloc. Îl știți pe Jhon Travolta, nu? Ei sigur, el e tot timpul cu zâmbetul pe buze, iar ea nu era… de acolo şi ironia… plus că semăna un pic cu el… şi ne-am gândit să o poreclim așa… cine știe… poate-poate. Dar nu am avut norocul astă. Stai să îţi povestesc :
                Ora de chimie… ora „practică” adică în laborator… ajungem noi ceva mai devremeîn clasă (nu chiulisem, nooo) şi găsim pe catedră muulte foi cu rețeta de preparare a unor substanțe, aparent urma să facem şi cloroform – somnifer puternic. Ne uităm noi pe concentrații, erau destul de scăzute… intrăm în magazie şi schimbăm repede substanțele de la mese cu unele concentrate… să știm măcar de ce lucram. Vin şi restul colegilor – adică grupul celor cu note mari (tocilari), grupul celor cu prea mulți bani (băşinoşii) şi grupul neadaptaților, adică Bobică. Noi – nobilii – eram îngeri… în bănci… colegii s-au uitat un pic mai strâmb… dar nu bănuiau ce o să urmeze… intră Jhon în clasă, noi începem să ne rugam de ea: „vă rugăm frumos doamnă, lăsați-ne să plecăm acasă că anul astă dăm BAC-ul” (ok, recunosc că aveam scuze proaste, dar… noi eram obișnuiți să chiulim, nu să ne învoim) evident că am fost refuzați, dar asta era doar pretext ca apoi să putem spune: „noi v-am spus să ne lăsați acasă”. Începe ora, experimentul… brusc… în clasă apare o stare acută de somnolenţă… 2-3 amețeli pe ici-colo şi brusc ne trezim în țipetele lui Jhon: „cine a umblat la substanțe??” noi am băgat imediat scuza cu: „noi doar vroiam să plecăm acasă” imediat după am aflat că puteam crea o mică bombă cu substanțele respective… şi uite așa am încasat cate un 2 fiecare. Ok, probabil atunci nu i s-a părut amuzant…dar poate peste ani a zâmbit un pic aducându-și aminte de noi…
Altă oră de chimie… eu stăteam liniștit în bancă şi mă pregăteam pentru oră – citeam ProSport-ul – Dodo era în spatele meu şi se pregătea şi el de oră – se juca snake pe telefon. Se dă semnalul „vine profa!!!” – adică toți cei de pe hol o iau la fugă şi se înghesuie pe ușă… moment în care vad cum ziarul se depărtează rapid de mine… nu mai vad să citesc, vad podeaua în alt loc decât cel cu care eram obișnuit, îl vad pe President – colegul meu de bancă – cum îmi face cu mâna stând în cap… când mă dezmeticesc… îmi dau seama că Dodo mă luase pe sus şi acu mă ținea pe un umăr – nu vă speriați, eu oricum sunt mai micuț din fire, iar Dodo e un pic mai mare… decât Hulk… mă duce frumos lângă ușă şi mă agaţă în cuier… nu am protestat pentru că știam că trebuie să o facem pe Jhon să râdă… intră Jhon în clasă, mă vede, trece mai departe, ajunge la catedră şi ordonă ca un general: „Popeangă (Dodo), vino şi dă-l jos pe ăsta”… nici un zâmbet… nimic… eram toți uimiți… frate asta e înghețată pe dinăuntru…
                Altă oră de chimie… de data asta ceva mai specială… de ce? Păi în 4 ani de liceu, eu nu îmi aduc aminte să fi fost vreun profesor care să facă prezenţa şi să nu fie nevoit să pună măcar o absenţă, la fel se întâmpla şi la ora lui Jhon, mereu punea absenţe… dar de data asta era o zi mai specială, era 1 aprilie, iar noi eram deciși să o facem să râdă… motiv pentru care am mers toți la oră… strigă Jhon catalogu’, noi deja chicoteam… termină Jhon şi exclamă retoric: „ce e asta? O glumă de 1 aprilie??” Stupoare… planul nostru eșuase din nou.
              După cum spuneam, poate atunci nu a râs… dar peste ani sigur i-a apărut un zâmbet în colţul gurii gândindu-se la noi… sper...

2 comentarii:

aiacuparu.wordpress.com spunea...

EU n-am facut chimie, nici colegii mei de liceu n-au facut chimie, profa noastra avea o slabiciune, ii placea beutura buna si tigarile scumpe...iar noi eram niste generosi, nu stiu ce e aia chimie, dar stiu ce's paharele Berzelius si eprubetele...DON'T ASK! :D

armin spunea...

pe semne ca profa ta era dascal de scoala noua

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori