luni, ianuarie 25

Hai frate la munte cu cortul… vii? episodul 1

                 DA! – probabil cel mai bun răspuns pe care l-am dat în toată viața mea. Probabil aia a fost cea mai frumoasă excursie ever.
                 Era vară, abia terminasem ori prima stresiune ori BAC-ul şi admiterea, cred totuși că a fost după primul an de facultate. Oricum, nu are importanţă. Ideea e că a venit Ovi şi a zis:
-Bă ce faci? Mergem la munte, vii?
-Da!
 
Cortul

                Nu l-am mai întrebat unde anume mergem, unde o să dormim sau cu ce mergem… pentru că pe munte aş merge oriunde cu Ovi deoarece omulețul știe… o are în sânge, cunoaște... poate. Nu mi-ar fi frică să merg nicăieri cu el pe munte. Tocmai de asta am aflat doar cu o zi înainte că o să dormim în cort, moment în care curul meu a vrut să facă câteva figuri de stil, dar am reușit să îl potolesc.
                 Am cumpărat conserve şi fel de fel de alte provizii, ne-am urcat în tren şi am plecat. Ne-am oprit la Timișul de Jos. Am urcat un pic până în gura pădurii, am ales un loc pentru cort şi am aruncat rucsacii. Eu aveam limba ieșita de jumătate de metru pe afară, în timp ce restul păreau că tocmai şi-au terminat încălzirea matinală. Nimic ciudat în asta – mi-am zis. Imediat după ce eu am căzut în iarbă extenuat fiind de cât umblasem pe jos, Roger şi Ovi au plecat până la magazinul universal din sat ca să cumpere ceva de băut. Noi… am așteptat… câteva minute… o jumătate de oră… 45 de minute… dar ăștia nu mai veneau… Moment în care Cristinica zice: „Hai să punem cortul ala mic!” Zis şi făcut… m-am ridicat din iarbă, mi-am desprins repede de pe faţă cele câteva fire de iarba, le-am scuipat afară pe alea din gură şi împreună cu Cristinica am montat cortul… dacă era cineva pe acolo cu un boloboc ne putea verifica, pusesem cortul perfect, ca la carte… flawless.
                După doua ore se întorc Roger şi Ovi… cumpăraseră destulă băutura printre care şi vreo câteva sticle mari de bere… pe unele le-au desfăcut şi au zis să bea fiecare cate o gură la fiecare loc cu umbră. Munte fiind erau muuuuuulte locuri cu umbră… motiv pentru care ăștia terminaseră deja câte o sticlă de bere la 2L fiecare când au ajuns înapoi. Veseli fiind ce au zis? Hai să punem şi cortul ăla mare. Zis şi [hâc] făcut. Au montat ei cortul cel mai strâmb şi în cea mai mare groapă care era disponibilă în zona în care campasem noi. În seara aia a plouat, motiv pentru care Cristinica s-a trezit dimineață udă toată. Se crăpa de ziuă… începuseră să cânte pasarelele prin pădure… dădeau razele soarelui când ne trezește Cristinica pe toți:
-Băi, sunt udă toată…
                Noi, prieteni de încredere, oarecum ne bucuram pentru Ovi (noi băieții, eu şi Roger adica, cealaltă tipă nu cred că a prins ideea, era mai grea de cap şi asta a exclus-o) am răspuns în cor:
-Ok, am înțeles, ieșim acu afară toți…
-Nuuu, sunt udă de la ploaie, a plouat aseară – mai târziu am aflat că au avut bunul simţ să iasă afară în ploaie… nice, nu??
-Ohh… rahat de taur!
                Ne trezim, voioși, voinici… şi într-adevăr, un sac de dormit era ud leoarcă, la fel şi o bună parte din cort, care era poziționat în groapă. Ce bine aleseseră Roger şi Ovi locația cortului… perfect… direct în groapă. Văzând cât de ud era sacul de dormit, ne-am uitat unii la alții şi am zis:
-Bine baieţi!! … another job well done… tineţi sus munca bună!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori