luni, ianuarie 25

Hai frate la munte cu cortul… vii? episodul 4

Cele Șapte Scări până la Piatra Mare şi retur

                 Ne simțeam foarte bine în excursia aia, în fiecare noapte beam vin sau pălincă de Maramureș (super-mulţumim Ovi pentru pălincă) şi jucam diferite jocuri… de fapt încercam să aflam diferite chestii murdare despre ceilalți... şi am reușit să scoatem câteva. Bineînțeles că dimineața ne trezeam târziu datorită chefului făcut cu o seară înainte, dar asta nu deranja pe nimeni.
                 Într-o astfel de dimineață ne-am trezit cam pe la ora 12.30… destul de târziu… chiar şi aşa am hotărât să urcam pe munte… ne-am echipat şi am pornit pe drum. Eu jucam cu succes rolul lui Donkey, la un moment dat au vrut ăştia să mă trimită înapoi, pentru că aproape că îmi călcam limba în picioare şi îi întrebam la fiecare 5 minute dacă mai avem mult până în vârf, dar s-au răzgândit spre fericirea şi integritatea mea. După un drum foarte luuuung şi foarte frumos ajungem sus în vârful muntelui la Piatra Mare trecând pe la cascada Șapte Scări. Cine nu a fost acolo să se duca urgent, aşa ceva nu poate fi ratat. Peisajul era superb, se vedea tot Brașovul, tot podișul Transilvaniei… eram practic în vârful lumii. La un moment dat ne-am dat seama că începe să se însereze, ne uităm noi la ceas… era cam ora 18.30 – 19.00 cam aşa. Fac eu un scurt calcul mintal, adică în minte împreună cu conștiința mea: „bă, am făcut 4 ore în sus cu tot cu pauze, dacă scădem pauzele rămân 3 ore… dacă mai scădem încă o oră pentru că acum coboram nu urcam se face 21… la ora 21 o să fie atât de noapte”. Cam toți ne-am gândit la chestia asta. Situația era cam strâmtă, moment în care vine Ovi cu soluția salvatoare:
-O luăm pe scurtătura, facem 15 minute până la cort… maxim!
Auzind asta conștiința mea a început să mă întrebe: „mă ce morți de scurtătură e asta? Dacă e aşa scurtă de ce nu am urcat pe ea atunci?!?”. Eu ca să mă simt în siguranță deplină, merg repede la Ovi şi îl întreb:
-Băi frate, ce morți de scurtătură e asta??Dacă e aşa scurtă de ce nu am venit pe ea de la bun început?? (Bineînțeles că s-a supărat pe mine conștiința mea, pe motiv că cică o copiez… pfff… i-am sugerat să tacă din gura ei imaginară, prea vorbește mult de când i-a intrat nisip în păsărica – atunci s-a supărat şi mai tare, dar acu suntem ok, i-a trecut)
-Pentru că merge prin pădure şi nu e nimic de văzut! Mi-a răspuns Ovi.
-Aaa… ok… hai să o luam pe scurtătură.
                Scurtătură asta era de fapt drumul forestier care urca până la cabana Piatra Mare.Drum forestier fiind era plin cu copaci tăiați şi uscați, numai buni de pus pe foc.
                 Mergem noi vreo 5 minute, după care Ovi se oprește şi zice:
-Bă, când ajungem la cort o să fie noapte, noi nu avem lemne strânse pentru foc şi nici nu o să mai putem căuta la lumină de lună… mai bine luăm un copac de aici şi îl tragem după noi că oricum nu mai facem decât 10 minute până la cort… ce ziceți?
Eu cu Roger am răspuns imediat:
-NU ! Cară tu pomul după tine dacă ții neapărat… noi nu ne băgam!
Lucru ce s-a şi întâmplat! Ovi şi Cristinica lui nu au stat pe gânduri, au arestat un copac uscat şi au început să îl tragă după ei… Eu cu Roger mergeam în urma lor… iar cealaltă tipă care era cu noi, parcă era drăcușor, ne tot împingea în ispită:
-Bă da ce bărbaţi sunteți voi?!? Ia uite-l pe Ovi cum cară copacul… şi voi va uitați?!?
Noi… bărbați adevărați… ne lăsam din ce în ce mai convinși de vorbele ei… şi la un moment dat i-am zis lui Roger:
-Băi frate, mergem de 30 de minute… nu mai e mult… sigur ajungem în 5 minute, că știi cum calculează Ovi distanţele… hai să luam şi noi un copac…
                 Roger a acceptat imediat, am pus amândoi mâna pe un copac… mare… solid, l-am urcat pe umeri şi am pornit-o la drum… oricum urma să ajungem în 5 minute…
Bai frate, fără nicio glumă sau glumiţă… am mers cu copacul ăla pe umeri 2 ore. Când am ajuns la cort şi eu şi Roger aveam un umăr mai jos şi unul mai sus… eram de-a dreptul strâmbi. Norocul nostru că a calculat Ovi distanța corect şi în loc de 15 minute cât a promis am făcut 2 ore jumătate, nici nu e diferență mare.
                Toate cele povestite până acum şi încă câteva pe care încă nu le-am povestit au făcut din excursia aia… poate cea mai frumoasă de până acum.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori