luni, ianuarie 25

A cui miere curge??

                 Aproape de fiecare dată când plec, călătoresc alături de căpșunari, constructori, bone şi alți români săraci care preferă să fie slugi într-o ţară străină. De ce? Cică se câștigă mult mai bine. Da, aşa e, dar şi viața e mult mai scumpă. Per total, primesc un salariu de rahat pentru care depun un volum mult prea mare de muncă, dar ei se lasă orbiți de culoarea şi cantitatea banilor. Treaba lor, nu mă interesează.
                 Ajunși acasă, în vacanţă, încep să povestească una alta… cum trăiesc cei din vest şi toată lumea de pe uliță sau toți vecinii de pe scară se strâng în cerc şi ascultă încercând să-şi stăpânească balele. După ce poveștile se termină, pleacă spre casele lor înjurând conducătorii, politicienii, directorii… practic îi înjură pe toți cei ce au o putere de decizie mai mare decât a lor.
                 Noi, cu toții… ne uităm la televizor şi mai vedem câteva imagini din altă ţară… la întâmplare, Spania, Franța, Anglia, Italia… vedem monumente impunătoare, puncte turistice importante ce atrag un număr foarte mare de turiști în fiecare an, mici parți de Rai, pentru românul de rând. Şi-ar dori din suflet să le vadă, să se tragă în poza cu Colosseum, Tour Eiffel sau Big Ben. Cu toții ne-am uitat spre vestul Europei şi ni s-a părut că la ei e mult mai bine decât la noi, că la noi nu se face niciodată nimic, că noi nu avem nimic de preț, pe scurt: la noi e urat, la ei e frumos.
                 Chiar? Ia hai să ne uitam un pic în urmă, să facem o mică analiză… mică de tot: De unde vin banii, de fapt? Pai… de la Bancă. Banca îi face. Ok, şi ce se întâmplă mai departe? Banca împrumută bănuţul unui om oarecare, urmând să primească înapoi bănuţul, plus o mică dobândă. Ok, asta e pe scurt, povestea banilor. Dar… banii… de fapt… din ce se fac? În zilele noastre din hârtie sau diferite aliaje destul de ieftine. Ok, dar cu muuulti ani înainte?? Pai atunci banii erau făcuți din aur şi argint. Hmmm… atunci înseamnă că cei din vestul Europei stau pe un munte de aur, nu? NU!!!
     1. Italia: au rădăcinile în fostul Imperiu Roman, a cărui principală îndeletnicire era să cucerească tot ce îi ieșea în cale iar apoi să care la Roma toate bogățiile pe care le găseau. Mai e de mirare că au reușit să ridice atâtea construcții impunătoare?? Momentan se ocupa cu închiriatul est-europenilor… pentru aproximativ orice meserie murdară.
      2. Spania: pe lângă coloniile lor, au avut la un anumit moment dat o flotă imensă de nave, care se ocupau cu diverse acțiuni mai mult sau mai puțin legale. La intervale regulate de timp acostau în port şi descărcau tone de bogații. După care s-au urcat ei toți în corăbii, au trecut Atlanticul şi au măcelărit toți indigenii întâlniți în cale, după care şi-au însușit tot aurul lor. Momentan se ocupă cu închiriatul est-europenilor pentru culesul căpșunilor.
      3. Franța: știu eu un omuleț mic şi al dracu’ care a vrut el la un anumit moment dat să pună stăpânire peste toata Europa. Nu prea i-a ieșit, deși a reușit să fure destul pentru ţara lui. Conaționalii lui au studiat visteria ţării după care au zis: „ce e bă cu continentul ăla la sud de noi? Ia hai să îl prădam”. Ceva aur de la ăia, ceva diamante de la ăialalți, ceva sclavi de peste tot… şi uite aşa şi-au construit un turn în mijlocul capitalei. Momentan sunt invadați de cei ce i-au prădat sute de ani la rând, ceea ce mă face să mă simt foarte fericit.
      4. Anglia, sau Regatul Unit al Marii Britanii: ei… coloniile lor nu le-au depășit suprafața ţării decât de vreo câteva ori. Nimic extraordinar în asta, nici nu au cărat convoaie întregi de vapoare din Asia înapoi la Londra. Ei momentan se dau cocoși şi încearcă să ţină cat pot de departe de insulă populația est-europeana… de ce? Pentru că nu pot întoarce capul fără să vadă un indian. Ţara lor e plină de indieni.
      5. Germania: ei, câteva mici războaie aici… câteva mici războaie acolo… unele câştigate, altele pierdute – dar nu înainte de a trimite acasă sute de tone de aur. Şi în final… două războaie mondiale. Într-unul s-au dus chiar în Africa să scormonească după aurul faraonilor egipteni.
       6. Elveția: de ei mi-a plăcut cel mai mult. Ei au spus aşa: la noi în ţară sunt doar munți înalți... şi vaci mov. Nu aveți decât să intrați cu tancurile la noi, dacă vă ţine. Nu a intrat nimeni. Motiv pentru care au spus, ok, hai că noi o să facem ciocolată şi ceasuri… iar în timpul liber o să vă ținem la adăpost aurul pe care l-aţi furat de… nu ne interesează de unde… voi dați-l la noi, că îl păstram noi până se liniștesc apele… bineînțeles… pentru o… mică atenție.

                 Am uitat pe cineva? Sper să nu. Ei bine… hai să ne uitam la noi un pic:
     1. Primii au venit Romanii. S-a bătut Decebal cu ei… dar în final ne-au dovedit. După care ne-au furat aurul.
     2. Au venit apoi Turcii. Ne-am bătut şi cu ei… dar nu am putut rezista prea mult şi astfel a trebuit să le plătim tribut ca să fim lăsați în pace. Tributul era evident cântărit în aur.
     3. Apoi au intrat peste noi Ungurii şi frații lor Austriecii. Pe ei i-am bătut singuri, că erau cam fătălăi… dar tot au reușit să mai fure puținul ce îl mai aveam.
     4. Au trecut şi Germanii pe la noi. Ei s-au folosit de mijloace moderne, cărau cu trenul tot ce găseau. Tot cam pe atunci au profitat şi Ruşii, care ne-au arestat Tezaurul.
    5. În final ne-am sabotat singuri, când Ceaușescu a decis să plătească toată datoria externă dintr-o dată.
                 Cu toate astea… noi, ne comparăm zi de zi cu ei… ei cei care au furat şi au prădat tot ce le-a ieșit în cale. Ne uităm la ei şi spunem: „La ei cum de se poate? Şi la noi nu?? Ei de ce pot să construiască autostrăzi şi să își dezvolte turismul, iar noi nu putem decât să construim 40 km de autostradă pe an şi să ne lăudam cu coada de mașini de pe DN1??”. Adică, cu toate că sute de ani la rând ne-au fost furate toate resursele mai de preț, noi tot vrem să ne comparam cu ei, cei care ne-au prădat.
                Şi atunci mă întreb: a cui e de fapt mierea care curge de la ei??
                Şi încă ceva: Francezii erau fix ca noi când a început Al Doilea Război Mondial, nu aveau guvern şi se certau între ei. A intrat Hitler… şi-a luat partea francului, după care francezii s-au ridicat de jos… şi cam de pe la sfârșitul anilor 70 – începutul anilor 80 o duc foarte bine… adică le-a luat cam 40 de ani. La noi au trecut deja 20.

2 comentarii:

No Mo' spunea...

Dar notiunea de "plan Marshall" ce-ti spune? Vad ca sii istorie, dar nu lipsa resurselor e cauza. Am avut resurse sa dam intregii Europe si sa ne mai si ramana. Treaba e ca n-am stiut si inca nu stim sa le exploatam si folosim. Peste 50 de ani ce vei spune? Ca ne-au furat americanii olimpicii la matematici?

armin spunea...

Stiu despre "Planul Marshall" dar totusi tind sa cred ca aparenta buna intentie a americanilor a pornit de la o mica frica fata de Armata Rosie, care a reusit sa tina piept nemtilor si japonezilor, ba chiar i-a si casapit un pic.
In articol cam asta am vrut sa subliniez si eu, ca resurse am avut... si chiar daca altii si le-au insusit... inca mai avem destule si chiar am inceput sa le folosim. Dar romanul de rand - membru al unei natii de nemultumiti - nu vede, sau nu vrea sa vada aceste lucruri si continua sa se planga ca nu are de niciunele.
Daca luam ca punct de reper Revolutia din '89, e imposibil sa nu vedem schimbari. Bine, noi le vedem doar pe cele in rau... dar sunt multe si in bine. Altora le-a luat cam 40 de ani sa se ridice de jos, la noi au trecut deja 20, iar daca nemultumitul de rand ar deschide ochii la aceste mici realizari, poate ar deveni mai muncitor si am reusi sa mai taiem cativa ani din cei ce ne-au mai ramas pana la linia de plutire, pentru ca mentalitate de luptatori avem deja... daca am avea si un fir de speranta...

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori